Ne e dor de tine Maria, si lui mami si lui tati

[ramona_s]

O sa incep cu a fost o data ca niciodata Maria, minunatia ce crestea in burtica! Iubita si asteptata de toti! Imi aduc aminte ca totul a inceput cu o intrebare ... "Esti sigur ca vrei asta?" "Da, copilul asta vrea sa vina, o simt!". La 2 luni faceam testul de sarcina la 6 dimineata, nu mai aveam rabdare, vroiam sa stiu....de vreo 2 saptamani mancam prost, nu-mi mai placea nimic, ma cam durea stomacul dar nu aveam stari de rau sau de voma. 2 linii, Doamne, am inceput sa tremur, mi-a luat vreo cateva secunde bune sa ma pot misca, am alergat la George si cu o zgaltaitura buna l-am trezit din somn "O sa avem un bebe!!!O sa avem un bebe!!!" dansam, tremuram, radeam, plangeam. Nu am vrut sa spunem nimic rudelor pana cand bebe nu ar fi implinit 3 luni. La inceput ma gandeam ca la 26 de ani sunt cam tanara sa am un copil, unde o sa-l crestem, stam in chirie, a fost o idee buna oare sa facem pasul asta? Ce prostuta eram, nici nu banuiam cat am s-o iubesc pe Maria si cat am s-o doresc. Am gasit un doctor, am zis noi bun, ne duceam la cabinetul particular desi am fi putut sa ne ducem si la spital la consult. Totul era perfect, analizele mele bune, ecografii bune, bebe-ul cam micut dar unde sa creasca, si eu sunt micuta de inaltime. Din baietel la 3 luni am aflat la urmatoarea ecografie ca-i fetita. Maria, asta era numele, sigur, nici nu vroiam sa aud alceva. Au urmat zile fericite, zile nelinistite, oare totul e ok, Maria se simte bine in burtica? Mergem mult pe jos deoarece trebuia sa fac sport ca sa ma pregatesc de nastere, din luna a 5-a ma simteam minunat, nici o problema, ceva contractii mici dar normale imi spunea doctorul ginecolog si doctorita de la ecograf. La 34 saptamani secretiile erau un pic cam verzui, o infectie vaginala… nu vreau tratamentul cu ovule, fac o analiza in schimb pentru streptococul de grup b. Iese pozitiv si la 37 saptamani sunt de acord sa iau antibiotic sa nu fie probleme daca nasc natural. Am ajuns la 39 de saptamani si Maria dadea semne de oboseala, se misca mai putin…am avut un vis ciudat in care eu nasteam un copil mort…visul ma sperie cu atat mai mult cu cat bunica mea din partea tatalui (care murise cu putin timp inainte sa o concepem pe Maria si care a avut la randul ei 3 ingerasi) era moasa mea. Nu am vrut sa-l sperii pe George asa ca nu i-am zis nimic gandind ca-i doar un vis. Mergem la ecograf la cateva zile, totul perfect, lichid mai putin dar suficient, se explicau astfel miscarile lente, dar pentru linistea noasta programam o monitorizare peste 2 zile. Vineri, ziua monitorizarii, la 3 noaptea contractii neregulate, nu mai pot dormi, zic perfect azi o sa-mi tin minunatia in brate, o sa o alaptez, verific bagajul de spital, citesc, oricum mergem dimineata la spital. Maria e un pic mai agitata, imi zic ca-i de la contractii, mai stau in pat fiindca o sa ma astepte o zi grea. Nici nu aveam sa stiu cat de grea. Am plecat la spital si astept sa intru la monitorizare. Maria nu mai zicea nimic, nu mai aveam contractii si nu mai aveam nici rabdare prea multa. La monitorizare ma intind pe pat, astept, nu gaseste pulsul Mariei, nu-i nimic, mergem la ecograf. E ecografista de la cabinet si ne cunoaste bine, se schimba la fata, tremura, iar eu nu indraznesc sa intreb nimic. "E vreo problema?" imi fac curaj cu jumatate de gura. Scoate telefonul "Domnule doctor, veniti la ecograf un pic, sunt cu doamna Stoian". In cateva secunde se uita si doctorul pe ecran si da verdictul : "Nu-i mai bate inima.". Doctorul sta nemiscat cateva secunde si apoi iese afara. "Doamne nu!" atat pot zice. "De ce nu ai venit la 3?" imi spune doctorita. "De unde sa stiu! Am crezut ca asa incepe travaliul. De unde sa stiu!" bolborosesc mai mult decat sa vorbesc, si am simtit cum in mine se rupe ceva, am murit oare? Ma scol mecanic…nu pot plange…merg intr-un birou, sotul meu e distrus, abia se tine pe picioare. "Va mai lasam un pic sa va ganditi daca sa faceti cezariana sau sa nasteti normal, eu va recomand sa nasteti normal." Ma cutremur, visul meu, de ce nu am venit la 3 noaptea la spital? "Ce facem acum?" altceva nu puteam sa gandesc. Mai mergem la un ecograf sa fie ecografista sigura, ma rog continu la un miracol dar nimic, copilul e mort. Intr-un moment de luciditate imi aduc aminte ca sora mea s-a chinuit ceva saptamani dupa cezariana, asa ca aleg nasterea naturala. Dupa mai putin de 8 ore de travaliu nasc o fetita perfecta de 3 kilograme, fara nici o problema vizibila, la termen, placenta e ok, cordonul normal, lichidul e limpede, dar fetita e fara suflare. Nu vreau sa o vad, nu vreau sa stiu ca exista si totusi burtica mea nu mai e, astept in zadar sa tin ceva in brate, sa o strang la piept, dar nu stiu ce, sunt constienta ca bebelul meu e mort si nu pot plange. Abia de a doua zi am putut sa-mi plang durerea si disperarea. In prima seara mi-au curs putine lacrimi cand a trebuit sa-l instiintez pe fratele meu, nu aveam puterea sa-mi sun parinti.

La spital s-au purtat frumos cu noi, George a dormit cu mine in salon cele 2 zile cat am fost internata, au avut grija de mine desi nu am avut puterea psihica sa "cotizez" cum se face pe la noi prin spitale. O singura asistenta a venit sa ne ia repede sa semnam niste acte, dar am trimis-o la doctor si i-am spus ca legal ni se ingaduie timp de gandire. Cand s-a intors si-a cerut scuze si ne-a intrebat cu un glas mieros daca mai avem nevoie de ceva. Da, vroiam fetita mea in viata, sa o strang la piept! Dar ea era moarta, ieri ma jucam cu ea in burtica si astazi nu mai era. Nu vroiam sa o vad, la telefon vocea doamnei Daniela de la Organizatia EMMA ma incuraja sa nu fac greseala de a sta cu gandul "oare cum arata?" Astfel mi-am facut curaj…cei de la maternitate mi-au aratat-o intr-o cutie de carton…Doamne cat era de frumoasa! Am vrut sa o ating dar nu am putut, am atins doar cutia sa dau celofanul la o parte sa pot sa-i vad fata frumoasa, semana cu George. M-am infiorat, inima parca a incetat sa bata pentru cele cateva secunde cat am stat sa o privesc.

Cu ajutorul unei alte doamne pe care o cheama tot Maria am reusit sa vedem a 2 greseala, incinerarea, asa ca am aceptat sa o inmormantam. Am vazut-o Marti imbracata in alb ca o printesa, am luat cosciugul in brate, am mangaiat-o pe obrajori, nu vroiam sa mai plec de langa ea! Am vrut s-o inmormantam in Bucuresti, intr-un cimitir pentru copiii nascuti morti sau decedati la varste foarte mici deoarece nu vroiam sa le mai provocam noi suferinte parintilor care ar fi asistat la inhumarea ei. Dar Dumnezeu avea un alt plan pentru Maria noastra, am avut ceva neintelegeri in legatura cu o presupusa dovada de inhumare de care noi eram convinsi ca avem nevoie asa ca, dupa slujba facuta de parintele Sava la biserica de langa Spitalul Universitar, am dus-o la Buzau si acum doarme in bratele bunicii (nu cea din vis, cealalta bunica, din partea mamei) pe locul de veci al parintilor mei. Pe cruce, sub numele bunicii, sta scris : Maria Stoian 03.06.2011.

Asta e povestea noastra de viata. Dupa autopsie, la analiza macroscopica au gasit cheaguri de sange la creier,ceea ce inseamna ca e posibil ca trombofilia sa fi fost cauza mortii ingerasului nostru. Daca ni s-ar fi spus ca e bine sa facem o simpla analiza pentru a determina riscul existentei sindromului antifosfolipidic (care se trata pe parcursul sarcinii) fetita mea ar fi fost acum in bratele mele. Regret mult mititico ca nu am facut tot posibilul sa fii printre noi, chiar daca nu am gasit nicaieri nici un semnal de alarma legat de acest sindrom care a dus la pierderea ta. Deoarece cu o seara inainte fetita misca normal am sa traiesc toata viata cu regretul ca nu am plecat la ora 3 noaptea la spital..poate am fi salvat-o. Maria, iubita mamei, ne vei ierta oare cumva, ne va ierta Dumnezeu pentru ca ne-am bazat prea mult pe vorbele, analizele si asigurarile medicilor cum ca totul e ok? Azi se implinesc 2 saptamani si ne e foarte dor de tine burticuta!!!

[Loredana M]

...
Imi pare fff rau ...nu pot spune mai mult...
Ma bucur totusi ca ati avut puterea sa va vedeti fetita si sa nu traiti cu intrebarea ''oare cu arata?''...
Aici sunteti in locul unde durerea va este inteleasa si nu veti fi condamnati pt nimic...
Ai grija de sufletul tau mamica draga...

[livia]

Ramona si ma rog la Bunul Dumnezeu sa te ejute sa fii puternica atat tu cat si sotul tau.regret nespus ca a trebuit sa treci prin aceasta drama,regret ca mai apar mamici de ingerasi ,regret ca nu exista mai multa responsabilitate in sistemul sanitar....
ma bucur ca te am cunoscut dar mi ar fi placut ca altul sa fie contextul...sa ne fi cunoscut in parc cu fetitele(mai ales ca suntem din acelasi cartier),mi ar fi placut sa le vedem jucandu se in parc pe MARIA si AYANA ....dar poate ca o fac dar in cer printre norisori .alaturi de DD
Aici esti in familia EMMA unde vei fi primita cu multa caldura ,unde i ti vei alina dorul de micuta Maria,unde este permis sa ti plangi durerea si vei gasi intelegere ...
pentru tine Ramona numai ganduri bune si pt Maria zbor lin printre stele si norisori

[veronicamincu]

off...plang de fiecare data cand citesc o alta poveste a unui alt ingeras si altor parinti...
imi pare rau pentru suferinta voastra ...pentru ca Maria a devenit si ea ingeras...e greu
ma bucur totusi pentru voi ca ati avut curajul sa o vedeti ,ve vedea cat de mult ajuta in procesul de vindecare iar faptul ca este ingropata in buzau langa sau cum bine ai spus in bratele bunicii este un semn clar ca sunt amandoua acolo sus ...buni are grija de ea si impreuna vor avea grija de voi...
gandeste-te frumos la Maria si incearca sa iti amintesti doar acele momente frumoase pe care le-ati petrecut impreuna...
te imbratisez cu drag iar pentru ingerasa ta voi aprinde o lumanare
multi pupici

[oanadrg]

Ramona de o mie de ori
DD a mai luat un ingeras...pe 03/06
Acum un an pe aceeasi data Luca a urcat la cer...tot datorita trombofiliei
Nu stiu cuvinte de incurajare prea mari, nu stiu cum e sa nu mai doara ce si cum sa fac sa uit
Stiu doar ca aici pot sa vb cu ingerul meu si sa ii spun cat il iubecs
Aici am gasit femei, mame care au stiut cand am nevoie de o incurajarare si de cineva care sa imi inteleaga si sa imi stearga lacrimile
Te cu drag si imi doresc sa primesti ce am primit eu in viata dupa ce Luca a plecat la cer
Azi, acum cu ajutorul intregului cer, a lui Luca si a mamei mele plecata intre ingeri am un bebe de 1 luna care imi lumineaza viata
Nu da vina pe tine...nimeni nu e vinovat...
Maria e prea frumoasa si DD are mare nevoie de ingerasi frumosi
zbor lin Maria printre stelute

[ingerasulGabriela]

si ochii mei si sufletul ... Imi pare nespus de rau ... pentru tine ... pentru sotul tau ... pentru ingerasa Maria ... imi pare rau ca ne cunoastem in astfel de circumstante ... ma bucur insa ca ai gasit familia E.M.M.A. unde suntem intelese, acceptate, sustine ... si la randul nostru intelegem si sustinem celalalti parinti de ingeri ... E atat de recent ... e atat de dureros ...

Ma simt neputincioasa ... atat de mahnita ... atat de trista ... ma intreb cati ingerasi vor mai pleca la cer pana medicii sa inteleaga ca trombofilia e o problema serioasa ... Am vazut ca esti din Bucuresti, sfatul meu este sa mergi cat de repede la dna dr Uscatescu, la Fundeni, e important sa iti faci niste analize si sa iti dea tratamentul potrivit postnatal ... Trombofilia descoperita, tratata corect nu pune probleme ... Ai mare grija de tine ...

Cat despre regrete cred ca nu exista mamica si de cele mai multe ori nu exista tatici care sa nu aiba regrete ... insa vreau sa sti ca nu esti de vina cu nimic din ce s-a intamplat ... M-am convins, in timp, ca toate se intampla cu un scop si nimic nu e intamplator ...

Iti doresc multa putere iar tale Maria zbor lin printre
Sper sa simti cu timpul ca aceasta familie numita E.M.M.A. iti face bine asa cum si mie mi-a facut ... chiar daca la inceput plangeam fara sa ma opresc ...

[corina_odolean]

Plang si eu alaturi de tine.

As vrea sa te pot lua in brate si sa-ti spun cat de rau imi pare pentru pierderea fetitei tale dragi.
Nu trebuie sa te condamni. Fetita ta nu are pentru ce sa te ierte. Intotdeauna ne bazam pe analizele si vorbele doctorilor. Nu esti vinovata cu nimic.
Aici, alaturi de celelealte mamici de vei gasi intelegere, alinare durerii tale.

Te inca o data, iar Mariei ii trimit un cos frumos de .

Iusti, puiut mic sa ai grija de aceasta fetita minunata. Arata-i imprejurimile Raiului, frumoase de pe cer si invat-o cum sa vegheze asupra parintilor ei.

[marwana]

Ramona imi pare atat de rau pentru pierderea micutei tale Maria, te strans asa cum am facut si pe data de 14 atunci cand tu ai plecat de la intalnire.

Ma bucur ca ai gasit puterea sa ne faci cunostinta cu Maria, esti o mamica puternica, simt ca vei da un sens pierderii tale.

O parte din povestea ta se aseamana cu a mea, ma gandesc ca bine ar fi fost sa am alaturi o mamica care sa ma indrume mai bine. Stiu ca toate deciziile luate au fost grele si dureroase, insa in timp vei vedea ca deciziile au fost corecte.
Pacat ca ti-ai vazut fetita prima data in acea cutie de carton, la fel am vazut-o si eu pe a mea.

Ma rog sa gasesti alinare alaturi de noi, putere pentru tot ce va urma.
Te inca o data strans, strans
Zbor lin micuta printesa Maria

[Ioana Grigore]

Draga Ramona, imi pare tare bine ca ai gasit forta necesara sa scri povestea micutei tale Maria ... zbor lin ingerasa scumpa ...

[salhiuta]

I-mi pare asa de rau ca a trebuit sa te alaturi si tu familiei EMMA in calitate de mamica de ingeras dar aici vei gasi echilibrul si puterea de care ai nevoie pt a te invata sa mergi mai departe cu durerea in suflet si sa te gandesti ca de acum esti o mama speciala caci acolo sus ai un inger frumos doar pt. tine.Te si pt. Maria zbor lin printre si un brat de pe micutl ei mormant.

[ramonaflorica]

Ramona!
si pentru Maria.

[alinasicristi]

Ramona, te ...off....e atat de recent, imi amintesc cum eram eu in aceasta perioada si mi-e frica sa realizez ca asa esti tu acum......suntem alaturi de tine, aici poti sa te descarci, sa vb cu Maria , vei fi inteleasa....ma bucur ca ti-ai scris povestea aici, o sa iti fie mult mai usor pentru recuperarea ta.....in timp nu o sa te mai simti vinovata, te si sunt cu sufletul alaturi de tine si sa ne pentru ingerasii nostri dragi , care acum se joaca impreuna

[IOANA-RALUCA]

Ramona,de cand am citit povestea ta sunt gandul la tine......te cu multa dragoste si iti doresc multa credinta si putere in acesta perioda extrem de grea...
Offfffffff ,as vrea sa-ti spun ca am retrait odata cu citirea povesti voastre ,drama noastra de anul trecut .......care ,din nefericire,s-a intamplat la acelasi spital.Parca am dat timpul inapoi ...........
Draga mea,multe nu-ti mai pot spune,caci doare tare ....dar pot sa te asigur ca ai ajuns intr-un loc unde durerea devine mai usoar de suportat ,deoarece aici,pe forumul E.M.M.A poti sa-ti plangi fetita si sa vorbeste despre ea,despre amintitile voastre din cele 39 de saptamani,ori de cate voi vrei.
Multa putere,credinta si multe pentru ingerasa Maria.

Ai un MP de la mine!

[livia]

PT SCUMPA MARIA

[ramona_s]

Multumim mult pentru cuvintele de incurajare! Ma gandesc ca sunt pentru amandoi caci si "lui tati" ii e f greu. Legat de trombofilie cred ca se poate face ceva prin oameni chiar daca nu exista lege pentru asa ceva. Poate un inceput ar fi sa ne rugam medici de familie si medici ginecologi sa recomande tuturor mamicilor analiza asta asa cum recomanda si toxoplasmoza sau triplu test sau analiza pentru streptococul de grup b.
pentru toate mamicile de ingeri! Ma bucur mult ca am reusit sa va gasim, implicandu-ne in organizatie o sa dam un sens celor intamplate si poate o sa ne arate Dumnezeu calea sa ajutam alti parinti sa nu mai treaca prin ce am trecut noi.

[salhiuta]

O si lui mami si lui tati pentru ca asa cum mamele de ingeras sufera asa sufera si tatii mai ales ca pe umerii lor rmane pe langa suferinta pierderii ingerasului si suferinta mamei de care el trebuie sa aibe grija.

[ramona_s]

Ce mamici bune sunteti voi!!! Exprimati atat de bine suferinta pe care mamicile de ingeri le simt. Suferinta pe care si eu o simt dar nu pot sa o exprim in cuvinte. Am fost invatata sa strang din dinti si sa merg mai departe, sa stau in cochilia mea si lacrimi sa-mi curga pe obraji doar cand nu se uita nimeni. Sper sa nu va suparati pe mine daca nu o sa stiu sa ofer compasiune cu aceeasi intensitate cu care o primesc! Sunt intr-un fel o invalida sentimental si Maria trebuia sa ma vindece, sa ma invate sa iubesc. Nu o sa pot sa inteleg niciodata de ce ar vrea Dumnezeu sa ma puna la incercarea asta cand stie bine cum o sa reactionez, o sa ma infund in cochilia mea si mai mult.
Va multumesc mult si sper sa ma acceptati asa cum sunt, mai rece cu cei din jur. Si nu va mai suparati pe toti cei care evita subiectul legat de ingerasi vostri. Multi au suferit mult la randul lor dar nu stiu sa ofere compasiune pentru ca nu au primit compasiune.
Sa aveti rabdare sa-i invatati sa simta, eu una stiu ca o sa invat multe de la voi!
Maria mi-e foarte dor de tine, sa vorbesti cu Doamne, Doamne sa aibe grija de tati tau ca are multa nevoie!

[marwana]

Ramona, Maria te va vindeca ai sa vezi. Asa eram eu inainte sa intru pe forum, o persoana care tinea pentru ea durerea, nimeni nu avea voie sa vada ca si pe mine ma doare din diverse motive, tot ce stiam era ca oriunde, oricand trebuie sa arat ca sunt puternica si curajoasa ca oamenii sa nu-mi cunoasca slabiciunea.
Insa dupa pierderea Tashei nimic nu a mai contat. Nu puteam ascunde durerea ce o simteam si am eliberat-o, bine am facut.
Dar nu am fost singura, am avut aproape mamicile de pe forum. Daca pana in 2009 aveam o singura prietena cu care ai vorbeam, azi am prieteni de suflet in toata tara.

Aici esti ''acasa'' nimeni nu se poate supara pe tine, pentru ca aici ne uneste durerea si dragostea pentru copii nostri si nu este loc de suparare.

Va cu drag pe tine si pe George.
Tati George este binevenit alaturi de noi, atunci cand va considera ca este pregatit.

[georgeta74]

Sunt si eu alaturi de voi, Ramona si George.
Imi pare rau pentru pierderea Mariei, te cu drag.

Maria, inger drag, pentru tine