DAVID, nu te vom uita, dragostea mea!

[gwendolen]

Eram o familie fericita…un sot ce ma adora..o fetita frumoasa si sanatoasa…ne doream un baietel..sau un al doilea copil..sa nu o lasam pe Denisa singura pe lume…bucuria pozitiva a aparut intr-o zi de februarie…testul de sarcina a iesit pozitiv…Au inceput vizitele la dr, analize peste analize, teste genetice, tot ce se poate face pentru a depista din timp vreo eventuala problema.Aflam ca v-a fi baietel, ii dam un nume, David.Era David al nostru, pe care il asteptam cu toata fiinta mea..il iubeam mai presus de orice..era viata mea, respiram,, mancam, ma odihneam pentru puiul meu.Doamne cate planuri….Sarcina decurge bine, pana in saptamana 30, cand dr de familie imi face vaccin antitetanic. Nu vreau, nu pot,nu acuz, nu caut vinovati, oricum e tardiv.Incep sa ma simt rau, cu dureri muscluare, merg si sunt vazuta la spital, mi se da no spa , dar bebe David e bine.Dupa 2 saptamani ma internez, cu dureri de spate, si la cateva zile, se declanseaza nasterea prematura, cu un travaliu precipitat, care n-a durat mai mult de 2 ore.
Era intr-o marti, la 17 45 se naste puiul meu David, prematur, dar cu greutate buna pentru saptamanile ce le-a avut, 2460g la 32 de saptamani.Primeste Apgar bun, 7’, dar se seziseaza un lichid amniotic urat mirositor.David ingerase lichid, l-au aspirat, i-au pus cateter si l-au incubat si pus pe medicamente.Sotul meu era in culmea fericirii, avea baiatul mult visat.L-a si vizitat la cateva minute.Indata ce m-au dat jos de pe masa am cerut sa merg sa-l vad.Doamne cat de frumos era, era puiul meu, iubitul, doritul si alintatul meu.Atat de fragil si de nevinovat.Mi se spune ca ar avea ceva infectie , ca e sub tratament medicamentos, si ca primele 48 de ore sunt critice. Nu pot descrie durerea ce am simtit-o, cum cele 48 de ore mi se pareau decenii.A trecut prima noapte, urcam la rezerva de terapie intensiva, din 2 in 2 ore, nu vroiam sa fiu mai insistenta, ca nu cumva sa deranjez.Stateam si plangeam neputincioasa langa incubator, incercand mereu sa citesc monitoarele care-I monitorizau functiile vitale.A inceput sa mearga bine, s-a stabilizat, nu mai avea nevoie de oxigen suplimentar, chiar au inceput sa-l hraneasca cu lapte.Mi-au cerut sa-I duc laptic, meregam bucuroasa cu cate 10-15ml, incantata ca-l hranesc.Asa au trecut cele 48 de ore critice.Intr-una din seri, urcand la el, il vad mult mai rau, imi spun ca nu a mai mancat, avea din nou pornite perfuziile, desi au fost zile cand le-au oprit.Parca simteam ca nu v-a fi bine…sotu isi sarbatorea feciorul…eu ii spuneam sa mai astepte…optimist imi spunea san nu ma mai gandesc la prostii ca totul va fi bine…Oare de ce nu-l puteam crede? Acum stiu…sunt mama lui..si presimteam raul ce v-a veni!..incercam sa fiu optimista..dar ceva nu ma lasa..Simteam…A cincea zi….urc de dimineata sa-I duc laptic puiului meu…deschid usa..si…imi vad copilul …intins..pe patul incubatorului..si asistenta si d-na doctor …resuscitand-ul cu balonul…nu pot descrie durerea si disperarea ce-am simtit-o..neputinta..manie..durere..imi venea sa urlu..sa plang..sa alerg…sa mor…
Nu era bine..asta vedeam si eu…sange..mult sange pe asternuturi...mi se spune ca nu e bine deloc...asta vedeam si eu..aparatele sunau...saturatia de oxigen scadea simtitor...imi spusese ca-l ventileza de cateva ore..isi revine..si face stop cardio respirator din nou...sleita de putere..pierduta...disperata..cu o durere imensa in suflet...ies de acolo...era ultima data cand il vedeam..daca as fi stiut…a fost prima data cand l-am atins…pe piciorutul lui mic si fragil.Nu-l atinsesem inainte de frica sa nu-l ranesc, era atata de fragil..sa nu-I bag bacterii in incubator..vroiam sa-l stiu ferit de microbi…imi sun sotu..sa-l anunt..e intubat si transferat la alt spital....durere, speranta, neputinta...asteptam vesti...nu primeam prea multe...i se fac analize suplimentare…ii duce sotul preotul..e botezat crestineste…ne rugam..secundele-mi pareau ore..minutele pareau zile..tresaream si raspundeam speriata la fiecare telefon ce-l primeam…suntem anuntati ca..s-a stins…Puiul meu, David, se duce langa ceilalti ingerasi... n-am apucat sa-l tin in brate, sa-I cant, sa-l alint, sa-I spun cat il iubesc…durerea pierderii unui copil e de nedescris…D-zeu l-a iubit mai mult si l-a luat sa-I fie inger! Dormi in pace..suflet bland!
Mami si tati te iubesc!

Gwendolen, mama ingerasului David (Targu Mures)

[nicoleta]

Buna, draga gwen...!
Imi pare extrem de rau ca tot mai multe mamici traiesc drama pierderii unui prunc.
Nici acum 50 de ani cand medicina nu era evoluata ca azi nu se intampla ce se intampla azi, dar sa speram ca miscarile si strigatele mamicilor vor schimba mersul acestor evenimente.
Te imbratisez cu dragoste si ai mare grija de tine.
Invata sa te bucuri de restul frumusetilor din viata ta.
Primeste si tu, scumpo, o portie mare de pupici pupaciosi care sper sa iti inveseleasca ziua.
Iti doresc o toamna frumoasa cu multe bucurii!
Pa, numai bine!
Pentru tine, dulce mamica,
Pentru fetita ta ii doresc ca toata viata sa-i fie o primavara insorita.
Pupici pupaciosi, ...to eu, Nicoleta!!!

[andreaszolomajer]

Sunt alaturi de tine draga Gwendolen,
multumesc ca ni te-ai alaturat cu povestea ta trista, astfel iti vom putea fi mult mai usor alaturi cand vei avea nevoie.
Acum cuvintele sunt de prisos , stiu ca e prea devreme si nimeni si nimic nu va putea schimba ceea ce simti, nimeni nu ati va putea stinge dorul si durerea aceasta mistuitoare, dar vei sti ca noi totdeauna vom fi aici, iti vom fi alaturi.
David acum se joaca cu ingerasii nostrii si impleteste coronite de trandafri roz Maicii Sfante care e mama care are grija de ei acum si intre timp se ma uita si jos la parintii si la surioara lui ca sa-i apere de rele, sa se roage pentru ei.
Multe pentru David si multe pentru voi parintii lui.
Te imbratisez cu drag, Andrea

[cristina]

Draga mea,Gwendolen..noi doua am mai vorbit,si ma bucur tare ca ai reusit sa scrii povestea ta,si a micutului David,care acum este ingeras la doamne doamne stiu cat de recenta este durerea ta,este atat de calda incat iti arde sufletelul,dar,draga mea..daruieste-i toata iubirea,rabdarea si atentia micutei denisa,acum nu realizeaza durerea ta,si pana va reusi sa o faca va trece ceva timp..asa ca,croieste-ti propriul univers,doar al vostru:) David este si va fi dorul tau vesnc dar zambeste-i mereu,nu ii ingreuna aripioarele de ingeras cu lacrimi te draga mea,iar lui David ii trimit multe,multe si o

[Rodica]

Draga mea , iti trimit o calda si ma rog sa ai parte de mangaiere si alinare... stiu ca este atat de greu sa trecem prin aceasta incercare ... poate nu vom reusi niciodata... dar ne rugam Lui, Tatalui Ceresc , sa ne trimita liniste si pace in suflet, sa ne mangaiem cu speranta ca ingerasii nostri sunt intr-o lume plina de lumina si fericire...si intr-o zi ne vom revedea din nou... aceasta speranta este singura care ma alina si pe mine... ca intr-o zi imi voi revedea fiica... si aceea zi va fi cea mai fericita din viata mea...Iti doresc putere si resemnare in fata vointei divine...ingerasul tau este alaturi de ceilalti ingerasi ai cerului...si de sus. iti trimite ... dragoste si alinare.

[gwendolen]

Va multumesc tuturor pentru sprijinul ce mi-l oferiti, ma ajuta enorm.Simt ca alaturi de voi, trec si voi putea merge mult mai usor mai departe.Va pe toate!

[gwendolen]

Buna dragul meu, azi e o saptamana de cand ne-am luat ramas bun pentru totdeauna, o saptamana care mi-a parut o luna, o vesnicie chiar.....mama te iubeste Inger Sfant!Doamne cata durere am in suflet.... Dor, dor sfasietor dor..puiul mamii!

[crisstynna]

Draga mea...cuvintele nu-si au rostul.....Te intelegem perfect.....si suntem alaturi cu tot sufletul de tine....David este acum intr-o lume mai buna,unde nu va cunoaste ce e tristetea si suferinta,si acest lucru ar trebui sa ne faca sa ne simtim putin mai bine,...Ce ne doboara cate o data este dorul acesta imens care ne va insoti pentru toata viata....De acum zilele de trista aniversare ne vor face sa retraim din nou acele clipe ingrozitoare.....Dar scumpa mea....pentru ingerasii nostri noi trebuie sa mergem mai departe...si sa zambim,pt ca in acest fel le zambim lor...ei sunt mereu cu noi...
Ma rog pentru sufletelul puiutului tau.... si ma rog pentru tine draga mamica sa poti trece usor peste ziua asta grea....Te imbratisez cu mult drag,Cristina,mamica ingerasului Razvan...

[nicoleta]

Buna, gwen draga!
Te servesc in seara asta cu un desert care nu aduce nici colesterol nici glicemie, el este facut suta la suta din bine, frumos si bun: pupici pupaciosi .
Sper ca ei sa alunge tristetea zilei de azi, sper ca ei sa aduca zambete pe chipul tau si sa te ajute ca somnul din seara aceasta sa te intalneasca in timp ce surazi.
Incearca sa prinzi portia dulce de pupici pupaciosi si vei vedea cum tu-zana de ciocolata, vei zambi si...iti vei aminti ca ...si maine este o zi...
Cu dragoste, te imbratiseaza, Nicoleta!

[Angela]

Draga mamica de ingeras,
Dumnezeu sa iti dea multa putere! Am citit povestea ta cu lacrimi in ochi....of,Doamne,cat de tare doare! As vrea sa stiu sa spun vorbe care sa mai aline dorul sau sa mai stinga cate putin din durere...dar nu stiu. Stiu doar sa-ti spun sincer ca iti sunt alaturi si Imi pare rau ca esti aici...in familia EMMA....dar sa stii ca aici unde ai ajuns in urma unei cumplite pierderi...aici in casuta sufletelor noastre vei gasi acel strop de alinare care te poate face sa mergi mai departe....
Eu l-am pierdut pe Calin in 11 ianuarie...tot prematur...34 de saptamani...greutate buna 2,350....travaliu precipitat.....cezariana tarzie....muuuuuuuuuult prea tarzie....puiul meu a trait 6 ore si 45 de minute....a lasat in urma o familie care l-a asteptat atat si care il va pastra mereu viu asa cum se vor pricepe sa o faca....
Eu mi-am canalizat toata durerea in EMMA....am devenit voluntar aici in Timisoara,am organizat prima intalnire a parintilor de ingeri in 9 martie aici...si de atunci....tot ce fac in acest sens ...fac numai in memoria puiului meu drag....si sa stii ca si cea mai buna prietena am gasit-o tot in urma acestei triste experiente....e si ea mama de inger....si acum voluntar EMMA....
Offfff....am cam deviat de la ce vroiam sa spun....vreau sa stii ca te din tot sufletul si iti doresc puterea fiecarui pas de a merge mai departe! Sa fii puternica si sa te bucuri de fiecare clipa frumoasa alaturi de familia ta!
David,pui mic, Doamne Doamne sa aiba grija de sufletelul tau!
Angela,mami de ingeras jucaus Calin Gabriel

[MIHAELA 76]

Îmi pare nespus de rău, draga mea, îţi doresc multă sănătate şi putere. Mi-e greu să mai scriu ceva pentru că nu mă pot opri din plâns. Sunt lângă tine. Aş vrea să-ţi trimitmultă putere, toată lumina din lume şi multe îmbrăţişări.
Mihaela, mămica lui ANDREI.

[Bianca]

Draga Gwen ...draga mamica de ingeras...imi pare atat de rau......in februarie- anul acesta sau anul trecut, ati trait bucuria liniutelor cele mai frumoase posibile?......intrebarea nu este pusa, ca si cum are vreo importanta fata de pierderea cumplita..ci pentru a-mi da seama in ce stadiu al procesului de vindecare te afli, ca sa nu spun ceva care te-ar rani in loc sa te ajute......
Pentru ca unei mamici care tocmai si-a pierdut puiutul, nu ii pot spune ceea ce am curaj sa-i spun unei mamici care a depasit prima etapa, care este devastatoare si anume: ca in timp, durerea si dorul, vor fi mai usor de suportat...
Pentru ca in prima perioada, nu poti crede asa ceva, e imposibil sa accepti gandul ca iti poti continua viata fara copilasul pe care l-ai purtat in pantec, pe care l-ai simtit, pe care l-ai asteptat cu atata nerabdare, pentru care ti-ai facut visuri si pe care l-ai iubit ca pe nimeni altcineva.....
Nu exista cuvant care sa descrie acea durere care iti sfarteca sufletul in mii de bucati....si nu existe cuvant care sa aline.....
Daca as fi langa tine, te-as imbratisa indelung...atat cat sa simti ca incerc sa-ti mai iau din durere...si ca nu esti singura.....
Dar cum nu sunt fizic linga tine...voi fi mereu aici, pe Forum, alaturi de toate celelalte mamici de ingeri, impreuna cu care, te voi insoti in aceasta calatorie trista... Si sper din tot sufletul, sa gasesti aici alinarea de care ai nevoie, pentru ca noi, te intelegem cel mai bine...
Iti vom pretui ingerasul, pe micutul David, asa cum o facem cu toti ingerasii: cu multa dragoste si cu tot respectul pentru existenta lor, chiar si nepermis de scurta, dar pe care le-o vom onora mereu, cu gandurile, vorbele, faptele noastre bune.... !

Iti doresc multa putere...
Ai grja de sufletelul tau...
, cu drag

[HERDEAN LAURA]

draga mea Gwen,
îmi pare nespus de rău pt. îngeraşul tău, îmi pare nespus de rău că a trebuit să te alături nouă ca membră cuprinsă de durere şi suferinţă, dar îţi zic şi bine ai venit în familia aceasta adoptivă EMMA.Vei găsi sprijin, alinare , şi o vorbă de suflet atunci când vei simţi că nu mai poţi.Împreună cu celelalte cosuferinde, suntem lângă tine!
trebuie să mergi mai departe pt. Denisa ta
te şi te

[gwendolen]

Dragul meu, te iubesc tot mai mult pe zi ce trece!Ce ma fac? Nu pot merge inainte fara tine!Un ochi rade, altul plange, asa e mama ta acum!Surioara ta inca te asteapta acasa, sa vina David! Cum sa-i spun?Ce sa-i spun puiule?Pe zi ce trece dorul de tine imi creste, wai cat de mult te pot iubi! .Toti merg inainte, parca s-a intamplat de o viata, dar eu nu pot! Mi-e atat de greu David!Te iubesc Ingerasul meu!

[nicoleta]

Buna gwen draga!
Iti sunt, scumpo alaturi, stiu ca e greu!...nedescris de greu...
Stiu ca dorul doare mai mult ca oricand si mai stiu ca vremea nu ne va aduce pruncii inapoi.
Dar stiu ca aici vei gasi mereu cui sa te plangi, cui sa-i spui cat de greu iti e, ...aici toata lumea et va asculta frumos, si...sincer.
Te imbratisez cu drag si iti doresc sa ai multa putere.
Pupici pupaciosi, Nicoleta.
Pentru mamica din tine,
Pentru fetita ta, cei mai dulci pupici si sanatate maxima.
Lui David, multa lumina .

[gwendolen]

Buna seara ,
Azi puiul meu ar fi avut 4 saptamani:( , Doamne ce zi grea am avut, pe zi ce trece durerea se acutizeaza, dorul si dragostea ma coplesesc, durere, durere, tristete...constientizez ca imi va fi tot mai greu....Aici cu voi celelalte mamici de Ingeras ma linistesc, ma simt in siguranta, inteleasa..Va pe toate !!

[nicoleta]

Buna, gwen draga!
Imi pare rau, ...imi pare atat de rau ca in loc sa scrii despre ceva bun sau frumos din viata ta, tu scri despre durerea celor 4 saptamani, e greu, si te inteleg, as vrea sa ne cunoastem prin bucurii ci nu prin asa dureri imense...
Te inteleg scumpa mea, iti respect durerea si lacrimile, voi fi mereu aici ca sa imi scri tot ce iti dicteaza inimioara.
Te imbratisez cu mare drag si sper din suflet ca ziua de maine sa vina cat mai repede sa poti spune ca este o noua zi in drumul tau spre impacare, spre liniste si alinare.
Pupici dulci ingerasului tau, odihna, si...multa lumina!
Tie, pentru sufletul tau frumos de mamica iubitoare, pupici pupaciosi si
Fie ca intreg Cerul sa te ocroteasca, mamica draga!
Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa traim si acele clipe in care nu ne vom mai scrie despre durere ci despre bucurii.
Paaa, o noapte linistita!

[victi]

Multumesc!De cateva luni vroiam sa scriu dar nu am avut puterea ,nici nu mi-am inchipuit cata iubire si intelegere voi gasi aici . David,Doru....Ingerii nostri vor ramane cu noi,in inimile si in sufletul nostru.La fel ca tine mai am si eu o fetita Marina Madalina.Are 14 ani.Sa luptam sa fim puternice pentru ele.Sa plangem ce am pierdut dar sa ne bucuram pentru ce ne-a ramas.Sa ne purtam crucea cu demnitate ca Ingerii nostri sa fie mandri cu noi.Suntem aproape una de alta mi-ar place sa ne intalnim ca sa impartasim durerea si nadejdea.

[nicoleta]

Buna, mamica scumpa de ingeras David!
Incep ziua de azi alegand ceel mai frumoase frunze caramizii, pentru a fi solii mei spre tine, pentru a-ti trimite prin ele 7 milioane de pupici pupaciosi care sa asterne zambete in toata fiinta ta.
Vreau azi sa-ti zambeasca si obrajorii, si umerii si gleznele, vreau sa sfidezi soarta si sa fi mai puternica decat ieri , ...mult mai increzatoare in frumos si vise.
Sa nu uiti, draga mea, ...dar sa nu uiti niciodata sa iti faci vise, sa speri si...sa crezi in ele, in sperantele si visele tale, iar atunci, binele iti va fi frate si frmusetea sora, cu siguranta.
Te imbratisez cu mare drag, as vrea sa fiu acum langa tine, si de tortite, prinse amandoua, sa mergem sa ne plimbam intr-un parc, iar in timpul acesta sa cantam cu voce tare , pentru ingerasii nostrii, sa cantam, fara sa ne pese de privirile din jur, de data de azi, de nori si vant, de soare si maine.
Te pupacesc pupaceste cu cei mai pupaciosi pupici si sper ca gandurile mele bune sa-ti gaseasca sufletul si sa-l incalzeasca.
Cu drag, Nicoleta.
Pentru sufletul tau minunat,
Pentru ingerasul tau care te iubeste si iti e alaturi, ...si-ti va fi mereu, pupici dulci si multa lumina.
Sa sti, ca ingerasul tau iti zambeste mereu in joaca sa printre stele, zambeste-i si tu, ajuta-l sa fie linistit acolo unde se mandreste cu mamica sa atat de iubitoare.
Pupici, tot eu, Nicoleta!