Forumul EMMA

de **leascu_raluca** pe 12 Sep 2008, ora 20:22

Anul trecut in seara de INVIERE (7 aprilie 2007) am pierdut o sarcina gemelara la 4 luni, baietei, gemeni in casute diferite, dar din nefericire cu o singura placenta, din vina medicilor.Totul a inceput la 14 saptamani cand din senin am sangerat.Am fost internata in maternitate si mi s-a administrat tratamnet cu duphaston, spun medicii ca fixeaza sarcina.La o saptamana am inceput sa am dureri ingrozitoare pe piciorul stang.Am fost internata din nou in maternitate cu diagnostic TROMBOFLEBITA (boala ce a luat mare amploare in sarcini) si SINDROM ANTIFOSFOLIPIDIC.Au inceput medicii cu tot felul de tratamente: heparina, antibiotice(augumentin), fraxiparina, toate intravenos.Pe timpul tratamentului cu heparina nu e voie administrare de injectii intramuscular.Tromboflebita produce febra, iar medicii imi administrau antibiotic pentru infectie, nici atata n-au stiut, am aflat eu dupa de pe internet.La 3 zile m-au diagnosticat cu probleme hepatice, sarcina mai precis sindromul antifosfolipidic mi-a afectat ficatul (imi crescusera foarte mult globulele rosii, eram la un pas de hepatita) si au inceput sa-mi administreze aspatofort, care dupa am aflat ca nu e voie sa se dea in timpul sarcinei.La alte 17 saptamani, dc. ginecolog, nu vreau sa-i dau numele ca o fac de rusine, mi-a diagnosticat sarcina cu SINDROM TRANSFUZOR-TRANSFUZAT(gemenii isi furau sangele de la unul la altul), ceea ce vazuse de la 8 saptamani si nu mi-a zis nimic.Mi-a zis foarte senin ca sarcina se dezvolta normal, doar ca am cam mult lichid si ca cel mai rau caz unul din bebelusi va muri si se va pietrifica, dar pe celelalt o sa-l nasc normal la 7 luni.M-au trimis la FUNDENI la DC.Uscatescu unde am inceput tratament cu anticoagulant, necesar pe toata durata sarcinei.Am facut un alt control la Bucuresti, la dr. Voiculescu si de cand mi-a auzit povestea mi-a spus sa renunt la sarcina ca altfel o sa am sanse sa mor odata cu ei. A fost singura care nu-mi dadea nici o sansa si-mi spunea sa ma tin de capul doctoritei de la brasov sa-mi intrerupa sarcina, fiind la 4 luni deja trebuie facuta comisie la maternitatea judeteana de care apartii, sa se faca investigatii si numai daca rezulta ca sarcina dauneaza mamei, numai atunci o intrerup. Pe 7 aprilie seara, mi s-a produs avort spontan.Dimineata , tin minte tot minut cu minut, pe 7 trebuia sa merg la maternitate sa-mi faca tratamentul cu aspatofort si pentru ca urma Pastele au zis sa vin dimineata si la pranz cand se termina perfuzia ma lasa acasa, urmand sa revin dupa 3 zile pentru comisie.Nu-ti pot spune cat de greu am convins-o pe doctorita sa-mi intrerupa sarcina, imi spunea ca ea nu-si face pacate si ca sarcina e bine, dar eu ma simteam groaznic, mi-era rau, aveam la 4 luni burta de 9 luni, era tare si nu simteam nimic ca misca sau nu bebelusii.Parintii mei, saracii cand ma vedeau cum arat, eram ca un schelete ambulant cu o burta mare, imi spuneau ca ei nu vor nepoti fara mama si sa inteleg o data ca nu pot tine sarcina.Am trait niste momente infioratoare, sa dea Domnul sa fereasca de asa ceva, sa vezi cum doi mititei ies din tine, morti, si nu poti face nimic.Si acum cand ma gandesc, simt ca mi se rupe sufletul.Eu am avut de dimineata contractii, dar fiind prima sarcina, n-am stiut cum se manifesta, si le-am asociat cu probleme musculare.Chiar cu o seara inainte sotul mi-a facut injectia de fraxiparina si mi-a facut-o intramuscular, ceea ce nu e voie si am dat vina pe acea injectie. Cand eram la perfuzii, i-am spus sotului ca ma dor muschii de la burta si pe picioare, mi-a spus sa-i spun asistentei, dar de frica sa nu ma tina in maternitate nu i-am spus.Am ajuns acasa pe la 2 dupa-amiaza, am mancat si chiar ii spuneam mamei ca nu mai suport burta asta mare. Era grea, parca ma sufoca. M-am asezat in pat si pe la 7 m-am dus la baie cu senzatie de urinare.Si cand sa urimez mi s-a spart apa, prima casuta. Am strigat la sotu si cand a venit s-a uitat la mine si un piciorus iesise afara.Pe moment m-am speriat, dar nu stiu cum am prins dintr-o data curaj. A venit repede mama, ca stam in aceeasi curte si i-am spus "Mami, nu-l mai pot tine", am tipat si l-am scapat.Apoi mi s-a rupt a doua punga cu lichid si m-au apucat durerile si niste frisoane de abia stateam pe wc.Am stat asa vreo jumatate de ora pana a venit intr-un tarziu salvarea. Era o asistenta care habar n-avea ce sa-mi faca, ii spuneam eu sa-mi taie cordonul de la primul ca nu pot merge cu el intre picoare, apoi a vrut sa mi-l lase acasa si am tipat la ea sa-l ia la spital ca asa e normal.Am ajuns la maternitate cu dureri mari, practic am nascut.Doctorul de garda n-a vrut sa-mi faca nimic pana nu iese el singur ceea ce era periculos pentru tromboflebita mea, el nici nu s-a uitat peste fisa mea, dar am avut noroc ca era cazut jos si cand m-a consultat a zis ca ma ajuta sa-l scoata.M-a chiuretat si gata, ceva s-a rupt din mine pentru totdeauna.Apoi pe 30 aprilie a fost ziua mea de nastere, ce zi mohorata, trista si plina de amintiri.De atunci nu mai sunt fericita.Din pacate nu mai am voie sa raman gravida.Unica sansa e sa infiez.Dau vina pe medici, ca practic au facut experimente pe mine si pe bebelusii mei cum au vrut ei.Te duci in maternitate si ei te distrug.Cu acest sindrom te nasti, adica sangele iti e prea coagulat, ai surplus de trombocite in sange, si se formeaza cheaguri care circula prin vene, netratate duc la embolie pulmonara si apoi deces.Afecteaza nasterea si produce avort spontan prin obturarea vaselor placentare, practic aceste cheaguri se duc pe vasele placentare si opresc toate legaturile dintre mama si fat, nu mai are aer si hrana.Nimeni nu-ti spune nimic, macar ginecologul, de fapt nimeni nu te invata de cand iti planuiesti sa ai copii.Cand venea doctorita, imi arunca niste termeni medicali si ma lasa asa sa-mi storc creierii ce o fi si asta.Am aflat mai tarziu prin intermediul internetului.Si pacat ca nu se discuta mai mult prin scoli, spitale, cabinete de planificatie familiara despre acest subiect, probleme si riscuri ale coagularii sangelui.
Cel mai tare m-au enervat oamenii din preajma mea ca-mi spuneau lasa ca o sa mai ai si alti copii, dar eu ii vroiam pe acesti doi micuti pe care i-ar fi chemat Luca si Matei, ca pe sfinti.Si doctorita Voiculescu, in ea am acum incredere, ca a fost singura care a prevazut nenorocirea, mi-a spus ca sunt o gravida cu mare risc din cauza Anticorpilor anticardiolipilici cu care m-am nascut si ii am in sange, care se declanseaza la sarcina si corpul meu percepe sarcina ca pe o boala si o elimina.
Am ramas doar cu o ecografie, care mi-e teama s-o privesc, dar o voi pastra toata viata mea.
Dupa ce am iesit din maternitate, m-a scos sotul la plimbare.Vedeam numai copii pe strada, mai mici, mai mari si mergeam, taceam si plangeam.Am devenit foarte rece acum cand e vorba de copii, nu-i pot tine in brate, ii tratez cu distanta.Am ramas mereu cu gandul cum ar fi aratat, cu cine ar fi semanat si cel mai dureros este ca nu am un mormant unde sa-i plang si sa le pun o lumanare.Exact ce se spunea in emisiune, copilasii mei au fost automat incinerati.
Acum inchei, ca m-au roscolit foarte tare aceste amintiri.In final,cu lacrimi in ochi, nu pot spune decat "Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!"

de **cristina** pe 12 Sep 2008, ora 21:10

Buna draga mea,Imi pare atat de rau sa-ti spun "bun venit",dar in acelasi timp ma bucur tare mult ca ne-ai gasit pe noi,aici ai o familie maaare,familia EMMA! SIncer,imi pare tare rau,foarte rau pt micutii tai gemeni,imi pare rau pt toata suferinta ta..!! baieteii tai sunt niste ingerasi micuti,puri si lini..luna asta se implinesc 4 luni de cand baietelul meu a plecat acolo sus,la ingerasii tai..si mi-e tare dor de el..asa cum stiu ca si tie ti-e dor de Luca si Matei,dar..trebuie sa ne unim fortele si sa fim alaturi de noi si de ingerasii nostri care au nevoie de noi..draga mea,cand esti trista,zambeste catre cer..iar de acolo de sus,vei primi 2 stelute pe cer,care vor fi doar ale tale!!:) te >:D<

iar pt ingerasii tai multe,multe @};-

si o

de **nicoleta** pe 12 Sep 2008, ora 21:27

Buna, Raluca draga.
Trsita poveste, ...trista, scrisa cu o mare sensibilitate.
Imi pare rau, ne pare extrem de rau intregii familii E.M.M.A., care se bucura ca ai deschis usa acestei case in care vei gasi intelegere si liniste, impacare si multa prietenie.
Iti multumim pentru vizita ta, iti multumim pentru rabdarea cu care ai asternut trista ta poveste.
Iti multumim ca ai avut incredere in noi, si ti-ai deschis inima in fata noastra.
Dumenzeu sa te ajute ca de acum incolo, viata ta sa fie vesnic o primavara insorita.
Sfanta Fecioara sa te aiba mereu in grija Ei, iar tu-femeie minunata, sa inveti sa te bucuri de tot ce este frumos in jurul tau.
Astfel, vei reusi sa accepti si momentele triste, care fara voia noastra ne sunt destinate si nimeni de pe pamant nu scapa de ele. Asta e viata pamanteana: cu bune si cu rele, scumpa mea.
Te imbratisez cu mare drag si ai grija de tine pentru ca ingerasii tai sa fie linistiti, acolo printre stele de unde iti zambesc mereu.
Te pupacesc daca-mi permiti asa cum imi place mie: pupaceste cu pupici pupaciosi, numai bine, ai toata admiratia mea, pentru curaj, pentru ambitie, pentru puterea cu care ai tinut neaparat sa devi mama.
Pupici, ...tot eu, Nicoleta!

de **HERDEAN LAURA** pe 13 Sep 2008, ora 05:49

dragă Raluca,
trist, trist, trist......o poveste ce e imposibil să sensibilizeze.Îmi pare nespus de rău pt. îngeraşii tăi...şi îngerasul meu ar fi avut numele Luca......n-am o reţetă să-ţi dau pt. a putea depăşi momentul. Poate că timpul va mai cicatriza, ....doar poate!
Mă bucur că ţi-ai deschis sufletul spre noi, vei înţelege că nu esti singura.
D-zeu să-ţi dea puterea de a merge mai departe şi să te facă să nu-ţi pierzi încrederea,când simţi că totul se năruie.Vei primi răspuns la întrebări mai târziu şi vei înţelege de ce....e absurd , dar vei vedea că ,în timp, vei primi raspunsuri.
Sunt cu inima alături de tine!îngeraşii tăi LucaO:-) şi Matei O:-)

te veghează de sus!
te >:D<

de **andreaszolomajer** pe 13 Sep 2008, ora 09:38

Draga Raluca,
multe , multe [-o<

iti trimit pentru ingerasii tai Luca si Matei.
Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa traiesti o astfel de tragedie, si imi pare foarte rau ca nu ai voie sa mai ramai insarcinata.E cumplit, e groaznic si e nedrept.
Nu trebuie sa-ti spun ca vreodata iti va trece, pentru ca tu stii mai bine ca mine ca nu-i asa , asta nu trece niciodata, indiferent daca mai ai copii, cum e in cazul meu ,totusi copilasul pierdut este special si nimeni nu-l poate inlocui.
Si la noi Larisa s-a dus la ingerasi din cauza unui medic care n-a recunoscut infectia dupa ce a infectat-o, si a lasat-o sa moara de septicemie.
Si eu sunt foarte bolnava ( sunt astmatica de la alergia pe care o port de 15 ani si din cauza careia era sa mor) si foarte greu am purtat sarcinile, multi chiar au zis ca sunt nebuna, la ce imi mai trebuie inca un copil daca mai am unul acasa, dar ei nu pot intelege ce simte o femeie cand poarta in pantece un copilas.
Din pacate aici aproape toate intamplarile se aseamana, si toate sunt la fel in dimensiunea tragediei.E cel mai dureros eveniment in viata unui om sa-si vada propriul copil ca se duce la ingerasi.
Sa-ti dea bunul Dumnezeu alinare si tot binele din lume, iar in ceea ce ne priveste pe noi ,aici o sa afli tot sprijinul de care ai nevoie sa poti supravietui unui astfel eveniment tragic.
Te imbratisez cu mult drag, Andrea >:D<

de **Angela** pe 13 Sep 2008, ora 09:51

Draga Raluca,
sunt si eu cu tot sufletul alaturi de tine!
Iti spun un sincer "Imi pare rau!" si il rog pe bunul Dumnezeu sa aiba grija de sufletelele micutilor tai ...care cu siguranta se joaca acum cu toti ingerasii nostri preaiubiti!
Familia EMMA pe care am construit-o datorita minunatei noastre Bianca iti este alaturi in fiecare clipa. Aici este locul unde gasim cate un strop de alinare...aici nu ne judeca nimeni...aici durerea este respectata!
Iti doresc muuuuuuuuuuuuuuuuuuuulta sanatate si puterea de a merge mai departe.
Te >:D<

Angela, mami de ingeras jucaus Calin Gabriel (*)

de **Bianca** pe 13 Sep 2008, ora 09:54

Draga Raluca >:D<

....draga mamica de ingerasi....tocmai am mai scris un mesaj unei "proaspete" mamici si...imi este greu sa gasesc alte cuvinte care sa redea insa aceeasi durere....durerea ca inca o mamica isi plange copilasii, in loc sa se bucure de ei....
Sper ca sosirea ta printre noi sa iti faca bine si sa te ajute sa nu mai privesti cu raceala copiii altora... pentru ca aceste resentimente iti fac viata grea si trista si te tin pe loc....... desi este cumplit de greu, sper totusi sa te impaci cu pierderea baieteilor tai si sa-ti deschizi iar inima catre copii...
Este foarte trist ca nu exista un mormant la care sa mergi cu o lumanare dar poti sa creezi tu un locusor dedicat micutilor tai...intra, te rog, pe http://www.organizatiaemma.ro/memoria/comemorare .....

Iar aici poti veni de cate ori simti nevoia de sprijin sau cand ai nevoie sa te descarci de durerea si de dorul care te macina...

Luca si Matei...ce nume frumoase...... Doamne ajuta sa iti gasesti linistea sufleteasca, draga mamica.....

Ai grija de sufletelul tau...
>:D<

, cu drag...

de **crisstynna** pe 15 Sep 2008, ora 11:42

Draga Raluca....acuma am citit si eu trista poveste....Imi pare nespus de rau pt tine,pentru cei doi ingerasi ai tai.Sunt cu tot sufletul alaturi de tine....Ma rog ca Dumnezeu sa iti dea linistea si alinarea de care ai atata nevoie.....Pe noi ne leaga aceeasi durere si aceeasi mare sarbatoare...Si eu am nascut exact in ziua de Pasti,anul acesta un baietel care a devenit ingeras...De acum vom trai cu aceasta durere in suflet si nu stiu daca vreodata vom mai putea sarbatori aceasta zi.....Sunt cu tot sufletul alaturi de tine....te imbratisez cu drag,Cristina,mamica ingerasului Razvan....
Ma rog pentru copilasii tai....si acum sunt intr-un loc mai bun,unde se joaca cu ceilalti ingerasi..... @};-

de **leascu_raluca** pe 18 Sep 2008, ora 19:22

Dragele mele va multumesc mult pentru cuvintele si gandurile voastre frumoase.Si eu ma rog alaturi de voi pentru ingerasii nostri toti [-o<

care s-au dus atat de repede.Sa va zic ironia sortii: lucrez intr-un magazin de incalataminte si imaginati-va ca zilnic vad parinti cu copii venind cu ei sa le cumpere pantofiori.Cel mai tare ma emotioneaza cand vad perechi de gemeni si ma intreb oare baieteii mei cum ar fi aratat, ar fi fost identici, ar fi semanat cu mine sau cu sotul meu? Multe intrebari in zadar. Cel mai greu imi este cand sunt suparata sau necajita, n-are cine sa ma inveseleasca si pe mine, in afara de sotul meu.Imi aduc aminte ce fericiti eram cand am aflat ca sunt gemeni si am venit acasa sa le spun parintilor mei care s-au uitat la ecografie si au plans de fericire.Si totul s-a dus atat de repede.Daca uit o zi sa-mi aduc aminte de ei ma simt tare vinovata.Niciodata n-am crezut ca sufletul poate durea, pana sa se duca copilasii mei.Cum sa nu inebunesc de durere :((

, chiar daca aveau 4 luni, i-am vazut la ecograf cum miscau, dadeau din picioruse, eu nu-i simteam ca erau prea mici si aveam mult lichid.Ce nu inteleg eu de ce mi i-a dat Dumnezeu si apoi mi i-a luat atat de repede?

de **nicoleta** pe 18 Sep 2008, ora 19:36

Buna, Raluca draga!
Scumpa mea, nu-ti mai pune intrebari la care vezi ca nu ai raspunsuri, le vei pune ani in sir degeaba. Dumnezeu are raspunsurile la toate intrebarile, noi oamenii nu vom putea niciodata sa ne explicam foarte multe evenimente.
Dar, daca vei spera, daca vei continua sa iubesti copilasii, Dumnezeu te va rasplati.
Stiu cat de greu iti este, stiu...as fi vrut sa nu stiu nici eu, nici tu, nici o mamica.
Este prea aspra o astfel de soarta, pentru o mama, pentru o tanara care isi incepe viata.
Insa, noi trebuie sa ne acceptam soarta si sa ne bucuram de tot ce ne este dat bun si frumos, caci viata ne daruieste si clipe frumoase, hai sa le apreciem si sa incercam sa speram impreuna ca va iesi soarele si pe strada noastra.
Te imbratisez mamica draga si ai mare grija de tine.
Primeste de la mine pupici pupaciosi care sper ca iti vor inveseli seara.
Cu drag, Nicoleta!

de **andreaszolomajer** pe 18 Sep 2008, ora 20:25

Draga Raluca, as vrea sa fac o tentativa de a-ti raspunde la intrebarea" de ce ti-a dat Dumnezeu copilasii , ca pe urma sa-i ia asa de repede"
Ei inainte nu au existat, acum exista gratie voua dragi parinti, chiar daca nu in dimensiunea noastra ,chiar daca nu-i vedeti, ei sunt acolo, ei sunt ai vostri , ei sunt copiii cu care o sa va intalniti in cealalta viata, in viata vesnica daca veti avea grija de sufletelele voastre, pentru ca acolo unde sunt ei, ingerasii e totul pur, curat , nu e mizeria conditiei umane, acolo e doar caldura si dragoste, acolo toti se iubesc, si acolo ingerasii vostrii sunt iubiti enorm.
Sper ca ti-am ridicat putin moralul si ti-am readus increderea in viata.
Te imbratisez cu drag, Andrea >:D<

de **nicoleta** pe 23 Sep 2008, ora 15:08

Buna, Raluca draga!
Sper ca esti bine, sper ca toamna care deja s-a instalat va fi darnica si iti va darui multe bucurii.
Sper ca tot ea, doamna toamna, sa-ti aduca in juru-ti numai oameni veseli care sa nu lase tristetea sa te cuprinda nici macar o secunda.
Te imbratisez cu mare drag si ai grija de tine.
Pupici pupaciosi, Nicoleta!
Pentru sufletul tau frumos, @};-

Iti doresc o zi buna.
Paaaaaa, ...tot eu!!!

de **nicoleta** pe 24 Noi 2008, ora 04:45

Buna, Raluca draga!
Ce mai faci scumpa mea?
Sper ca esti bine, ...daca poti asculta azi melodia Cand vine seara, cantata de Sanda Ladosi, iti va aduce enorm de mult frumos in suflet, ..in trairile de azi...
Esti la cafea?...Vin si eu daca ma primesti, ...sau sa vi tu la mine, ...eu te astept, ..cum vrei....
Dar eu am si un ceai de scortisoara, de numa-numa...te astept, ....
Pana te imbraci tu, trimit o portie mare de pupici pupaciosi care sa iti asterne zambete pe obrajori si veselie pe fetele celor din jurul tau.
Primeste azi, pentru sufletul tau atat de frumos, @};-

Te imbratisez cu mare drag...ai grija de tine.
Numai bine, Dumnezeu sa te ajute!!!
Pupici, ...eu!!!

de **leascu_raluca** pe 2 Dec 2008, ora 20:14

Buna Nico,

Multumesc de invitatia la cafea >:D<

si ceaiul este bun, este bun orice cand il savurezi cu prieteni dragi...
Sunt mai bine, intr-adevar, am si fost tare ocupata in ultima vreme si nu am avut timp sa ma mai gandesc atat de mult la copilasii mei, incat sa plang ca o disperata.De multe ori cand uit de ei si-mi aduc aminte ma doare foarte tare cum am putut sa treaca ziua si sa nu-mi aduc aminte de ei... Oricum peste tot vad numai copii cu parinti fericiti, si ma roade, ma macina inauntru, pentru ce mai sunt eu pe pamant daca n-am urmas, ma simt de multe goala pe dinauntru. Cred ca era mai simplu daca nu puteam face copii din punct de vedere ginecologic si nu sa fiu sanatoasa ginecologic, dar sa n-am voie sa raman gravida...Stiu ca nu e frumos ce gandesc, dar de ce la alte femei vai de ele le da Dumnezeu copii si-i lasa pe strada sau ii arunca la gunoi si altele ca noi nu pot fi fericite toata viata lor.
Te pupicesc ca iar cad intr-o depresie din care greu imi revin...
PUP si imbratisari calduroase >:D<

de **nicoleta** pe 3 Dec 2008, ora 13:37

Buna, Raluca draga!
Scumpa mea, stii, in viata fiecare suflet are cel putin o neimplinire.
Fiecare suflet ramane dupa aceasta viata cu niste vise pe care nu le-a vazut realizate, desi a sperat, poate a si luptat pentru ele. Si asta pentru ca soarta noastra, ne este fixata inca dinaintea nasterii noastre, iar noi, putem doar sa facem totul pentru a trai frumos si demn, iubind si oferind frumos in jurul nostru, pentru ca tot bine si frumos sa se intoarca si al noi.
Bunatatea si frumusetea sufletului tau te vor ajuta sa fi rasplatita de intregul Cer cu alte evenimente bune, alte bucurii, chiar daca nu vei avea in grija un copil.
Priveste, scumpa mea, cu mare atentie in jurul tau, si aduna in carafa sufletului tot ce vezi bun, ...priveste si vei vedea ca Cerul e darnic si cu tine, insa nu ne da tuturor aceleasi impliniri. Totul e sa vrei a le vedea, sa vrei a le aseza calm in carfa sufletului, iar apoi, incet incet, fericirea o vei simtii si tu.
Te imbratisez si sa nu iti pierzi niciodata credinta in Dumnezeu.
Multumeste-i mereu ca poti vedea si simtiI, ca poti umbla si scrie, ca te poti bucura de atatea evenimente frumoase ale vietii, precum Craciunul, care imediat ne va bate la usi.
Si, ...sa nu uiti nici o clipa sa iti hranesti sufletul mereu, cu glasul calm si vesel, cu vorbe si ganduri bune, cu daruri fata de cei necajiti, cum poti tu, draga mea.
Astfel, te vei simti implinita si soarta te va rasplati oferindu-ti zambetele celor din jur si valul celei mai calde mari: IUBIREA.
Pupici mosulici cu mare drag te pupacesc pupaceste din partea mea.

de **dorina_miru** pe 3 Dec 2008, ora 18:54

Draga Raluca,sint alaturi de tine in pierderea suferita,una dubla ,din pacate...Si eu am pierdut o sarcina la trei luni,nu stiu nici acum ce era pt.ca am pierdut-o la toaleta spitalului DUPA ce doctorita de garda m-a anuntat sec :"ai pierdut sarcina,draga",si dupa ce am asigurat-o printre sughituri de plins ca nu am eliminat nimic....Ani de zile am plins simtind senzatia aceea de gol in abdomen,pur si simplu simteam golul pe care bebelusul il lasase in mine,un gol fizic,pe linga cel sufletesc...Ani de zile m-am chinuit sa mai fac un copil,desi aparent nu aveam nici o problema medicala,si dupa patru ani am nascut-o pe Diana,care acum are opt ani,iar dupa alti patru,pe Miruna,care ne-a parasit la numai un anisor...Nu-ti pierde speranta,medicina evolueaza acum atit de rapid,poate in curind se va descoperi remediul problemei tale de sanatate si vei avea unul sau mai multi bebelusi frumosi si sanatosi.Eu chiar am o cunostinta diagnosticata cu Villebrand inca de la 14 ani,cind am cunoscut-o eu avea 23 ani si suferea cumplit ca nu va avea copii niciodata,iar acum are un baietel de 1 an,medicii de la Cluj i-au facut noi analize si au incredintat-o ca i se pusese gresit diagnosticul,desi avea hemoragii mari,deci simptome existau,oricum problema s-a rezolvat intr-un mod fericit,asa ca sfatul meu este sa nu te lasi,sa te tratezi si,cu credinta in Dumnezeu,nici nu stii cite putem realiza...

de **nicoleta** pe 10 Dec 2008, ora 09:26

Buna, Raluca draga!
Sper ca frigul ce s-a instalat in toata tara, nu va gasi si sufletul tau atat de frumos.
Poti sa tii mereu deschisa usa familiei E.M.M.A. si atunci vei avea mereu parte de caldura, fara ca frigul sa te gaseasca.
Te imbratisez si sper ca sarbatorile vor aduce bucurii cu magia lor, si in viata ta.
Pupici mosulici, cu mare drag de la Nicoleta!

de **Rodica** pe 27 Dec 2008, ora 00:00

Odata cu sfintele colinde, sa-ti intre in casa si in suflet pacea sfanta si speranta de a reusi !
Craciun Fericit!

de **nicoleta** pe 2 Ian 2009, ora 10:54

Buna, Raluca draga!
Sper din tot sufletul ca noul an te-a gasit vesela si increzatoare.
Sper ca ti-ai facut deja, in noaptea dintre ani, vise pentru acest an 2009, care iti va umple trupul cu sanatate maxima, mintea cu liniste si buzunarele cu bani.
Te imbratisez cu mare drag si ai grija de tine si de toti cei dragi tie.
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi si trimit spre sufletul tau atat de frumos, @};-