Pentru EMMA=ptr Parintii de Ingeri si in memoria ingerasilor

[marwana]

Buna dimineata, Marwana, Angela-Ema si Monica Muresan va doresc o saptamana minunata, va cu mult drag si cumva.....asteapta un raspuns din partea voastra,ce parere aveti de acest subiect si........

[Liliana]

Mult timp am stat pe ganduri daca sa scriu sau nu cele ce urmeaza.
S-a intamplat, are legatura cu EMMA si m-am gandit ca este un bun exemplu si pentru viitor, depre cum poate fi promovata Organizatia EMMA, activitatea si obiectivele ei.

Despre ce este vorba: in urma cu o luna fetele mele au terminat facultatea si si-au sustinut proiectele de licenta. Da, un moment frumos, emotionant, un pas spre o noua etapa a vietilor lor. Ceea ce vreau sa subliniez este ca una din ele si-a ales ca tema a proiectului de licenta un subiect direct legat de EMMA, folosind aceasta oportunitate pentru a o face cunoscuta pentru inceput la nivelul comisiei de licenta a Facultatii de Marketing ASE.

Proiectul ei a vizat, in principal, modul in care se realizeaza comunicarea cu publicul de catre ONG-uri, in general, si in special, modul in care EMMA si-a facut cunoscute publicului obiectivele si si-a creat vizibilitate si notorietate, mai ales prin evenimentul anual "Ziua Mamelor de Ingeri".

Prezetarea a fost insotita de o mare parte din materialul promotional cu care EMMA vine la astfel de evenimente: tricouri, afise, pliante, insigne, CD-ul cu Bianca, fluturasi si brosuri. A avut un impact deosebit si, in ciuda faptului ca a fost o lucrare academica, teoretica, in continut, dar mai ales in prezentare, au fost atinse principalele subiecte pe care EMMA le comunica parintilor de ingeri, publicului divers, mass-mediei, oricui.

Lucrarea a fost un succes in fata comisiei si a constituit un pas inainte catre lumea universitara, un loc de unde foarte multi tineri pornesc in viata, un loc unde pot fi organizate intalniri si seminarii de informare.... tinerii vor sa afle, ei sunt impresionati, se pot implica si doresc sa o faca... si, mai ales, ei vor sa afle lucruri care sa-i ajute in viitor privind sanatatea lor ca viitori parinti, precum si sanatatea viitorilor lor copii.

Poate aceasta idee va fi un exemplu si altora , iar EMMA va putea fi promovata si in medii in care poate nimeni nu s-a gandit, dar unde s-ar putea sa fie nevoie sa se stie de ea.

Va imbratisez cu drag,
Liliana

[Iza]

Felicitari Liliana, tie si fetelor tale. Este minunat modul de abordare si sunt convinsa ca impactul a fost pe masura.
Zilele trecute ma gandeam si eu la ceva asemanator si anume...subiectele EMMA pot fi tema de licenta pentru studentii facultatilor de cinematografie (in special...scenografie). Cu pasi mici...se pot atinge varfuri inalte.
si mii de

[marwana]

pentru fiica ta Liliana, pentru ideea minunata ce a avut o, cred ca a fost indrumata de tine.
Va poop dulce eu si ....zana mea Kali

[marwana]

Dragele mele azi am sa va fac „cunostinta” cu Regretele mamelor. Ajutand cat de putin acum putem ajuta alte mame sa ....sa le fie un pic mai usor, sa aibe macar o amintire.....cat de mica.
Nu voi scrie numele mamelor, doar ceea ce au simtit, mai multe puteti gasi aici: http://www.organizatiaemma.ro/node/372

....De ce n-au lasat-o pe mama mea sa-l vada dupa ce l-au scos? De ce, cind m-am trezit din anestezie, chiar daca nu-mi puteam tine ochii deschisi, prima lor grija a fost "sa semnez, sa scriu ceva", ca nu vreau bebelusul? De ce informatiile obtinute de la diferiti medici se bat cap in cap?
Am sa regret toata viata ca am dat semnatura aia, acum imi dau seama ca a fost ca o condamnare...Mi-am semnat de fapt durerea de a nu-mi fi cunoscut bebelusul, de a nu fi apucat sa-l tin in brate, sa-l sarut, sa-mi iau macar ramas bun de la el...Atunci m-ar fi durut enorm dar acum as fi fost intr-un fel impacata. Acum traiesc cu vina semnaturii...

Ma simt vinovata ca nu am facut totul sa mi-l iau acasa si sa-l ingrop crestineste...Nu stiu, cred ca nu am stiut ce fac...si nimeni nu mi-a zis ca trebuie luat acasa.

Ma doare...ma doare tare...nu am putut sa o vad, sa o tin in brate...nici sa-i fac un mormant unde sa pot plange.

nu am avut curajul sa-l vad nici eu nici sotul, acuma regret dar atunci nici nu realizam ce e bine pentru mine sau ce e rau, poate e mai bine asa.

Nu ne-au lasat sa-l vedem pentru ca ni s-a spus ca ne-ar face rau. Acum regretam amarnic dar e prea tirziu.Va multumesc din toata inima ca existati!

l-am tinut in brate dar nu l-am botezat. imi pare atat de rau si doare atat de tare si acum.......

Faptul ca nu am putut nici macar sa-l tin in brate si sa-l simt, ma doare cel mai tare. Nici dupa atitia ani durerea nu dispare.

Micuta mea a trait doar 4 zile timp in care nu am avut curajul sa merg sa o vad. Aceasta vina ma va urmari toata viata.


este durerea vietii mele cu care am sa mor: ca n-am un loc in care sa-i aprind o lumanarica, ca nu stiu ce s-a intamplat cu fetita mea, pe unde rataceste sufletelul ei si daca este acolo sus cu fratii ei, ingerasii.

Dar cel mai mult regret faptul ca nu am cerut sa-l vad dupa ce a fost scos din burtica.

Am cateva poze cu ea dar ma roade ingrozitor regretul ca nu am vazut-o.

n-am avut curajul sa-l vad...n-am avut curajul pentru ca mi-a fost frica sa nu patesc ceva, sa nu inebunesc si multe altele.

Nu mi-am tinut deloc copilul in brate, abia de am putut sa-l vad pentru ca pe masa se nastere mi se tot repeta sa nu ma uit, sa nu ma uit la copil...


Si acum imi pare atat de rau... o data sa-l mai fi tinut in brate...


Eu cind l-am pierdut, medicii nu m-au lasat sa imi vad copilul .Si in ziua de azi ma gindesc oare cum arata?si cu lacrimi in ochii seara la culcare il rog pe Domnul sa mi-l arate macar in vis pe ingerasul meu


nici macar nu mi-lau aratat desi a mai trai 5 ore dupa nastere. au decis ei in locul meu, numai durerea din suflet nu mi-au luat-o si nici nu mi-o vor lua vreodata.

Imi pare rau ca nu am reusit sa-mi tin fetita in brate sa o strang la piept, sa o alaptez....

Au fost cumplite acele clipe la gandul ca nici macar nu pot sa o inmormantez, ca nu am sa o mai vad niciodata.


Mi-a fost foarte greu sa o vad si sa nu o tin in brate. Si azi imi pare rau ca nu am insistat sa fie tinuta, sa o vada si sotul meu.

Zile in sir mi-am reprosat ca nu m-am uitat suficient la copilul meu si-mi voi reprosa toata viata.L-am privit doar doua secunde si ma bucur ca am facut asta.

Am cerut urland si in hohote de plans sa-mi iau copilul in brate si nu mi l-au dat...

Pe nici unul dintre ei nu i-am vazut, nici macar nu m-au intrebat daca vreau sa-i vad.


nu inteleg nici acum de ce nu am putut sa-l iau acasa, sa-l ingrop......si regretul ca nu l-am ingropat.....


regret ca nu am luat-o in brate, regret ca nu am vazut-o moarta, chiar daca era dureros, era copilul meu, regret ca nu are un mormant la care sa ma duc...


din pacate eu, una nu mi-am vazut baietelul-poate ca eram mai linistita sufleteste acum, asa ma voi intreba toata viata: " Oare cum arata baietelul meu ? Oare semana cu mine ? Oare cum ar fi fost daca.....?



Nu m-a ajutat deloc faptul ca nu am fost lasata sa-mi tin o clipa puiul in brate - mie mi se pare inuman, nimic nu e mai dureros


eu n-am putut să-mi iau rămas de la îngeraşul meu...mi-a fost refuzat acest lucru...


Nu am fost asa de curajoasa ca tine sa-mi vad fetita,m-au intrebat si am zis "nu",prefer sa ramin cu imaginea de la ecograf cind era o nazdravana si nu statea sa o vedem cum trebuie. dar am facut o prostie pe care o regret enorm, pentru ca ma intreb mereu cu cine semana si cum era

dar n-am avut puterea sa o iau in brate doar am privit-o si am plans ...atat, n-am poze,am doar lacrimi si amintiri care dor..


Nici nu i la aratat, nu stie nici acum cum era. Si acum se mai intreaba oare cum arata sau cum era ,se gandeste in fiecare zi de ce oare nu i l-a aratat,ce au facut cu el dupa aia.

ma simt vinovata pentru ca nu am vrut sa stiu nimic de copilasul meu(David!) atunci cand mi-au provocat nasterea. mi-am rupt toate analizele si am distrus toate CD-urile pe care era copilasul meu. ACUM REGRET ENORM! As vrea sa-l vad cum se misca in burtica mea......



”Avea 4.5kg, era sanatos si nici macar o secunda nu am gandit ca se va intampla asa... ca n-o sa-l vad niciodata, ca n-o sa-l pot mangaia...S-a nascut MORT Ce cuvant urat!”


„Copilul e mort. Cum doriti sa-l nasteti, natural sau cezariana?” Mi s-a facut frica. Mi-a fost frica sa-l vad, mi-a fost frica sa-l ating, mi-a fost frica sa vad reactiile medicilor



“Nu am apucat sa o vad niciodata, sa o strag la piept ...Nu o sa mi-o pot ierta vreodata .Eram convinsa ca in cateva zile o sa ma pot externa din maternitate pentru a-i fi alaturi. Nu pot trece peste regretele de a nu fi fost alaturi de ea, de a-i transmite toata iubirea mea si de a nu fi botezat-o. Mi-a fript inca o data inima ingropaciunea iubitei noastre fara a avea alinearea rugaciunii vreunui preot (nimeni nu a acceptat o inmormantare, fiindca nu apucasem sa o botezam). Imi plange sufletul ca nu am pe cine hrani, ca nu am putut sa alaptez macar o data...”

[Angela-Ema]

A inceput o noua luna in care avem cu totii ocazia sa.....facem lumea mai buna! Se poate, dar E.M.M.A. are nevoie de sprijin, pentru a putea atinge toate acele obiective pe care le-a amintit Marwana din nou aici. De sprijinul tuturor celor care cred in puterea acestei organizatii de a schimba in bine mentalitati, comportamente si vieti. Cred si spun din nou ca vietile noastre ar fi fost....altfel fara E.M.M.A.. Apreciati voi cum altfel.....si daca merita sau nu sa ajutam si noi putin ''familia'' acesta care ne-a ajutat atat de mult!
Astazi fetita mea ar fi avut 6 ani si 6 luni....si in amintirea ei voi pune si eu cu drag ''o picatura'' acolo unde sper ca se va forma in timp ''un ocean''. Asa....picatura cu picatura.
Noapte buna, vise placute, Ingerii sa va sarute!

[marwana]

Stii zilele astea ma gandeam ca abia astept ziua de 7, ma intrebam de ce si am aflat. Astept sa ii trimit fetitei mele Tasha un cadou. Fiecare depunere pe care o fac in aceasta zi i mi da senzatia ca ii iau ei ceva frumos si ....doamne ce bucurie i mi inunda sufletul.

[Angela-Ema]

Draga Nicoleta , si eu am simtit acelasi lucru facand acest gest in memoria fetitei mele. Si sa-ti mai spun ceva : am acasa un calendar cu “maxime” si m-am uitat de curiozitate ce scrie la 7 august, zi pe care tu o astepti cu nerabdare. Nu cred ca puteam sa citesc ceva mai potrivit. Ce scrie acolo este valabil pentru oricine, in orice zi :
« Daruieste pentru bucuria de a darui, avand cunostinta ca tu esti cel binecuvantat pentru ca ai posibilitatea, resursele si vointa sa ajuti pe altul » .
Cat de frumos si adevarat !
tuturor!

[Angela-Ema]

Socoteam intr-o zi ca din 750 cati suntem, daca macar 300 dintre noi ar dona cate un leu in fiecare luna, ar intra in contul E.M.M.A 300 RON/luna. Este mult mai mult decat nimic! Iar pentru noi nu cred ca este un mare efort sa depunem un leu pe luna.
Ganditi-va ca tot ceea ce « se face », costa. Am pus « se face » intre ghilimele pentru ca este de fapt incorect spus « se face ». Noi, voluntarii E.M.M.A. de peste tot, facem. Noi, cu fonduri din contul organizatiei, facem ceva pentru a o promova si a atinge niste obiective. Trebuie sa avem de unde sa luam acele fonduri. Fie ca este vorba de materiale promotionale, fie ca este vorba de diferite actiuni (targuri ONG, ziua Parintilor de Ingeri, etc), toate costa. Toti dorim sa « se faca » cat mai multe …..haideti sa facem cu totii ceva ! Contul E.M.M.A. trebuie alimentat…..pentru ca daca nu mai sunt bani nu se mai poate face nimic, cu toata bunavointa pe care am avea-o.
Am intrebat la BRD, se poate depune orice suma in cont, nu exista o limita minima de depunere. Oricat de putin este primit si binevenit. Daca mergeti la orice sediu BRD sa depuneti bani cash in contul E.M.M.A., comisionul de depunere este 0.6% din suma depusa. Adica la 100 ron depusi se platesc 0.6 ron (60 bani) comision. Impartiti acest comision la 100 si vedeti cat este la 1 ron depus......
NU ESTE OBLIGATORIU sa donati, repet acest lucru pentru a nu se intelege gresit, dar puneti, va rog, intr-o balanta la un capat ce primim de la E.M.M.A. si la celalalt capat 1 ron si vedeti incotro se inclina. Este atat de usor si trebuie atat de putin din partea noastra !
Probabil ca sunt enervant de insistenta, dar refuz sa cred ca nu reusim sa facem chiar nimic in acest sens.

[marwana]

=

[Angela-Ema]

Mi se parea ca viata nu mai are sens.
Uitasem sa zambesc.
Lumea spunea sa nu ma mai gandesc,
Tu m-ai primit si mi-ai oferit
Umarul tau sa plang.
M-ai luat in brate
Explicandu-mi cu blandete cum as putea
Sa transform durerea in iubire.
Cum pot sa ies din intuneric la lumina.

E.M.M.A., doar tu m-ai numit mama.
Mama de inger.
Multumesc pentru tot ce mi-ai daruit,
Astazi si in fiecare zi!

[LUMINITA CRAIU]

Ce versuri frumoase si cat de adevarate....

Multumim, E.M.M.A !


Multumim, Angela-Ema!

[marwana]

Este o alta zi de 7, o zi care pana mai ieri as fi vrut sa o sterg din calendar, acum o astept cu mare drag pentru ca este ziua cand ii pot oferi fetitei mele Tasha un mic cadou, e ziua cand simt ca pot face ceva, ca pot muta muntii daca voi avea putin ajutor.
Si stiu ca undeva acolo sus ingerii nostri lucreaza si ne ajuta sa razbim in tot ce ne am propus.

Angela Emanuela frumoasa poezie, frumoasa pana la DD si inapoi, pana la ingerii nostri dragi.

[Angela-Ema]

Este o alta zi de 7, o zi care pana mai ieri as fi vrut sa o sterg din calendar, acum o astept cu mare drag pentru ca este ziua cand ii pot oferi fetitei mele Tasha un mic cadou

Nicoleta draga, te inteleg perfect, si eu am simtit la fel pe 4! Si abia astept data de 4 a lunii urmatoare. Este o stare speciala, cand durerea se transforma in bucurie....As vrea sa incerce toti parintii de ingeri sa faca acest gest, pentru ca este minunata senzatia! Chiar simti ca faci ceva concret pentru copilul tau! Si esti impacat si multumit....si te cuprinde o stare de bine.....si sentimentul ca ingerasul tau te priveste de acolo de sus si este mandru de tine!
Sa stii ca am aprins o lumanarica pentru ingerasa ta astazi. De fapt am aprins 4 in suportul meu cu un ingeras care se roaga: una pentru Cristina (intr-o zi de 7 eu implineam 31 de ani si ei ii faceam slujba de inmormantare), una pentru Emma, una pentru Tasha si a patra pentru toti ceilalti ingerasi ai lumii.
tuturor!

[Angela-Ema]

A DARUI SI A PRIMI
Thomas Gaines

Am trimis un zâmbet şi el a navigat departe
Pe mările zbuciumate ale vieţii.
Mult mai multe zâmbete decât pot eu număra
Au navigat spre mine înapoi.

Am strâns o mână în timp ce şopteam încurajator
"Norii vor fi împrăştiaţi de vânt"
Şi am simţit că viaţa-mi este binecuvântată
În fiecare oră din acea zi.

Am trimis o urare de fericire
Acolo unde cineva în suferinţă avea nevoie de ea.
Şi, foarte curând după aceea, am găsit bucurie
Adăugându-se în cămara mea.

Mi-am dăruit cu înţelepciune
Mica mea comoară din monezi câştigate cu trudă.
Dar acum s-au întors la mine
De sute de ori înmulţite.

Am ajutat un om să urce un povârniş,
O nimica toată.
Şi totuşi o recompensă bogată am primit
Pentru că am acum un nou prieten.

Mă gândesc în fiecare dimineaţă când mă scol,
Cum pot să realizez ceva,
Eu ştiu că fiind folositor, progresez
Şi dăruind va veni timpul să primesc.

[marwana]

Stiati ca…….
…..Moartea intrauterina ocupa locul 1 in lume, pe lista cauzelor mortii infantile, ianainte de nastere, murind mai multi copii decat imediat dupa nastere sau in primul an de viata/
………in 2007 , Romania se clasa pe primul loc in U.E., in privinta mortalitatii infantile?
…..multi copii sanatosi au murit chiar inainte de nastere sau imediat dupa nastere, din cauza lipsei aparatelor de monitorizare fetala, a aparatelor sau a tuburilor de oxigen?
…..mamele nu primesc in maternitati , consiliere psihologica si nici informatii despre drepturile lor?
…..mamele care au nascut sau asteapta sa nasca un copil fara viata, sunt puse in acelasi salon in care se afla mame care urmeaza sa nasca copii vii, sau cu mame care alapteaza?
….copii nascuti fara viata , sunt auncati la gunoi, arsi sau folositi in experimente de laborator?

Ei….si multe dintre noi nu stiam asta, am aflat pe pielea noastra. Hai sa ajutam sa nu mai fie asa, hai sa punem umar langa umar, strop cu strop, pic cu pic si vom face multe lucruri bune pentru a nu se mai ingrosa randul PARINTILOR DE INGERI

Beneficiar: Organizatia E.M.M.A.
CIF: 23797268
IBAN: RO62BRDE445SV69555674450 deschis la:
Banca: BRD- Groupe Societe Generale, agentia Pajura
Pentru depuneri in valuta: RO62BRDE445SV69555674450

[marwana]

Buna seara tuturor! In speranta ca nu se va supara nimeni pe mine, as vrea sa fac o propunere pentru noi toti cei care ne bucuram in fiecare zi de beneficiile acestui Forum.
Oare de cate ori nu am multumit in gand ca exista acest loc in care noi vorbim cu ingerii si cu oameni care ne inteleg si ne ajuta sa gestionam durerea din sufletele noastre? Eu una am facut-o de mii de ori. Toti care suntem aici (si nu numai) avem nevoie de E.M.M.A..
Incercam atat cat putem sa facem cunoscuta organizatia si speram sa obtinem ajutor si suficiente fonduri pentru a putea realiza ce ne-am propus.
Ce-ar fi sa.....incepem cu noi? Suntem peste 700!!! Daca o data pe luna am merge fiecare din cei care scriu pe acest Forum si am depune in contul E.M.M.A. o suma cat de mica, ar fi minunat dupa parerea mea. Eu voi face acest lucru in fiecare zi de 4 (data nasterii Cristinei) a fiecarei luni.
Avem nevoie de E.M.M.A., dar si E.M.M.A. are nevoie de noi. Suntem (din pacate) multi si cate putin de la fiecare in fiecare luna va conta.
Daca supar pe cineva cu aceasta propunere imi cer iertare de pe acum.....dar mie chiar mi se pare o modalitate buna si concreta de a ajuta organizatia si, implicit, de a ne ajuta pe noi. Nu e un efort atat de mare pentru noi ca persoane, dar ar insemna mult pentru E.M.M.A.. Ce parere aveti?
Va imbratisez pe toti!

Si eu va si va , o saptamana minunata

[marwana]

Citeam mesajul lui Alex si ...., pentru un om care nu a cunoscut durerea aceasta cumplita dar care doreste sa ne ajute asa cum ii sta lui in putere.
Nu am sa neg ca sunt dezamagita de faptul ca pe aceasta pagina nu sunt decat 3 -4 ? raspunsuri la apelul Angelei....cred ca putem mai mult..Sufletul meu de tristete. Azi ... pot sa cred ca nimeni nu , ca nimeni nu se cand citeste o noua poveste din care rezulta clar ca acel puiut de om putea fi salvat daca exista aparatura necesara.
Offfffff e greu.

[Daniela-Violeta]

Marwa draga mea,

Si eu sunt de acord cu tine - perfect de acord, insa cu timpul am inteles ca EMMA are rol de doctor, vindeca suflete, fizic dar si psihic EMMA... chiar vindeca uneori partial alteori total sau cel putin resemneaza pana la venirea pe lume a unui nou pui. Am intalnit mame care spuneau si trimiteau multumiri pentru EMMA pentru faptul ca prin ea au mers mai departe, prin ea au inteles lucruri, prin ea s-au resemnat.
Fara a ma indeparta de subiectul propus de tine - am observat ca toate mamicile care au nou nascut dupa tragedia pierderii unui prunc intra foarte rar pe EMMA sau aproape deloc.
Asta este un aspect cu 2 laturi: unul ca practic acesta este unul din rolurile EMMA sa vindece sa croiasca un nou drum mamelor in suferinta: acela de a le invata sa traiasca mai departe fara de pruncul atat de dorit si asteptat disparut prematur si acela de a inlatura termenii si conditiile dramatice din spitalele de Romania si atitudinea medicilor de a se mai ajunge la astfel de drame.
Tu esti acea mama de Inger - EROINA, care a fost aici este aici prezenta zi de zi sustinatoare zi de zi fara a te lovi de niciun "scop sau scuza".
Tu ai inteles si stii pentru ce lupti alaturi de EMMA desi o noua viata va lumineaza inimile, desi sufletul tau e impartit acum intre un Inger si o minune pe Pamant, tu esti o luptatoare pt cauza ta si cauza EMMMA.
Din pacate, foarte multe mamici care au un nou bebe intra foarte rar se implica din ce in ce mai rar, contribuie mai putin alaturi de EMMA.
Dar NOI ne bucuram pentru ele si pentru bucuriile pe care li le ofera noua viata.
Realitatea asta este si de aceea nu mai sunt atat de multe mamici interesate la fel de mult de a lupta alaturi de EMMA.
In Romania nu s-a cultivat inca cultura aceea organizationala de permanenta, de lupta pana la capat, de solidaritate totala, de sprijin continuu fata de o cauza, cum exista in organizatiile din occident. La noi scopul scuza mijloacele.
Totodata, eu stiu ca EMMA intelege si stie ca aceasta latura a sa de vindecare a sufletelor, de doctor al sufletelor, presupune si aceste oaresce sa le spunem riscuri.
Dar tu esti un exemplu tu esti modelul, cu totii avem nevoie de modele in viata...ai venit la intalnirile de grup cu Kali la cateva zile de la nastere si lupti la fel ca si inainte de Kali. Tu poti deschide un drum pentru EMMA, tu poti cultiva cultura de permanenta si de lupta pentru nobilele sale cauze de existenta.
Eu nu pot decat sa te felcit din suflet.


Te imbratisez cu drag,
D