Forumul EMMA

de **caty_aly** pe 29 Iul 2010, ora 17:43

03.02.2010-21.03.2010
Suntem Caty si Gaby, mami si tati ai ingerasului Ioan-Bogdan. Dumnezeu ne-a daruit un ingeras mult mai repede decat am crezut. Dar, ni l-a si luat la fel de repede, mult mai repede decat ne-am fi gandit vreodata.
Am fost la ginecolog, am vazut minunea mica din burtica, i-am auzit inimioara, am facut analizele care au iesit bine, cu exceptia AgHBS.
Au inceput simptomele si in scurt timp nu mai puteam manca.
Am fost internata de 3 ori, am luat pastile cu punga in fiecare luna, am intrat in concedii medicale, am stat in pat …, colul era scurtat. Am fost la control lunar, am facut ecografii, iar ecografia 4D am facut-o la Bucuresti. La toate ecografiile totul era bine, bebe sanatos si noi incantati.
La 31 saptamani si 3 zile am fost internata cu sangerare care la spital s-a oprit. Atunci am facut si 2 din cele 3 doze de dexametazona pentru maturarea plamnilor bebelusului in cazul nasterii premature.
La 32 saptamani si 3 zile de sarcina, am ajuns la spital cu sangerare. Acolo, surpriza: copilul era pelvian, iar placenta era praevia. Asta dupa ce in urma cu 3 saptamani totul era bine, pana si colul era bine, nu mai era scurtat. Am facut a-3a doza de dexametazona, care sa-l ajute pe bebe.
Asa ca am facut cezariana ’de urgenta’. Dl doctor mi-a explicat riscurile, am semnat pentru cezariana. M-am rugat la Dumnezeu ca daca vor fi probleme, sa il ajute pe bebe si mai bine sa imi ia mie viata si inchinam burtica intr-una. La 11:20 se nastea frumusetea noastra de baiat, la 1500 gr. Numai ca nu am prevazut ce neonatolog va ’ingriji’ bebelusul. Nici n-am gandit ca ar putea fi vreo problema. Si da, dna ’doctor’ poarta o mare vina.
La reanimare dupa ce m-am trezit din anestezie, toata lumea imi spunea ca bebe e bine. Nu am mai putut adormi pana dimineata urmatoare la ora 3 , caci ma rugam ca puiul meu mic sa fie bine. Mi-era teama pentru plamani. Nu stiam daca injectiile de dexametazona isi facusera efectul. Ma rugam sa respire bine.
Abia a3a zi m-am putut ridica si m-am dus sa imi vad bebelusul. Intre timp taticul se ocupase de tot: pampersi, intrebari despre evolutie etc.
Mergeam sa il vad de 2 ori pe zi, cand era program de vizita la terapie intensiva. Imi dadeau voie 1-2 minute sa stau langa el. Puteam sa il mangai, dar sa il tin in brate, nu. De alaptat, nici nu putea fi vorba, caci il alimentau prin perfuzii cu vitamine si glucoza de care avea nevoie. Lapte, nu, pentru ca nu putea fi fortat intestinul. Burtica era umflata, iar dna ’doctor’ asta imi spunea tot timpul: ’este bine, plamanii sunt in dezvoltare, dar burtica e umflata si nu stiu de ce’. Retineti, nu stia de ce.
In a 12-a zi mi l-a pus in brate pentru o radiografie. Se gandise ea ca sa nu aiba vreo malformatie la burtica. Dar nu avea. Am fost insa fericita ca am putut sa imi tin puiutul in brate, sa il simt, sa simt pielea asa de pufoasa, ca nu imi venea sa ma mai spal pe maini.
In a15-a zi i s-a repetat radiografia pe acelasi motiv de suspiciune de malformatie. Aveam sa aflam abia dupa 2 saptamani de stat si asteptat in spital ca, de fapt, Bogdanel nu avusese ’scaunel’. DE CE nu ne-a spus dupa a 2-a sau a3a zi? A asteptat 2 saptamani sa isi dea seama ca nu avea scaunel? Si de ce nu mi-a spus o asistenta nimic? De fiecare data cand mergeam sa il vad intrebam asistentele cum este? Cum evolueaza? Etc. Sa-mi fi spus macar in a-3-a zi cand am intrebat cati pampersi sa-i aduc, de fapt? Pentru ca sotul ii ducea cate 5, asa i se spusese. Mi s-a raspuns, direct, ca : ’daca face c…, ii schimbam pampersul , daca face doar pi…, il mai lasam’. Macar atunci, sa fi spus, ca, de fapt, nu a facut c… Deci, de aceea era burtica umflata.
Revenind la a-15-a zi. Deci, aflasem adevarata problema. Ne-am dus sa ii cerem sa ne trimita la Bucuresti. Dar, inainte de a spune noi, ne-a anuntat ca a sunat la 2 spitale: la unul nu erau locuri, la celalalt il primeau doar daca era urgenta. Asa ne-a spus. Si ca ea de-asta statuse pana la ora aceea (1 p.m) ca sa rezolve. Parca nu era de datoria ei, parca facuse o favoare. Si a plecat acasa.
Am dat telefoane pe unde mai aveam cunostinte la spitale , dar nu exista aparatura necesara.
A 2-a zi de dimineata mi-a spus senin ca ’si daca nu il primeste la Bucuresti, si daca nu ii perforeaza intestinul, oricum poate sa moara oricand’. I-am raspuns ca atat timp cat copilul meu respira , plec cu el oriunde in tara asta. Nu o sa va mai descriu si felul in care a vorbit cu noi, total neprofesionist.
Am plecat la Bucuresti ajutati fiind de catre o doamna doctor pediatru din afara spitalului. Cand a sunat dansa la Bucuresti, surpriza, erau locuri, la acelasi spital la care neonatologa spusese ca nu sunt.
La Bucuresti, puiutul meu a avut scaunel, dar avea infectie. Am trecut prin clipe bune si prin clipe rele. Era mai bine si de la terapie intensiva ne-au trimis la pediatrie. Dar dupa o saptamana a facut o criza de respiratie si am revenit la terapie intensiva. Avea septicemie. Dupa 2 saptamani a facut hemoragie pulmonara, iar la 3 zile dupa asta, nu i-au mai rezistat inimioara si plamanii. A urcat sus la Ingerasi.
M-a chemat doamna doctor care era de garda, sa imi vad ultima oara puiutul in viata, caci nu-i mai crestea pulsul, desi il resuscitasera mai mult decat era normal. Of, Doamne, cat de cumplit sa il vezi asa! Apoi peste o ora m-a sunat sa-mi dea vestea cea proasta.
Bogdanel nu mai e cu noi, dar stiu ca de acolo de sus vede ca il iubim si vegheaza asupra noastra. Stie ca ne rugam pentru el.
Bogdanel, sufletelul nostru mic si iubit!

de **LUMINITA CRAIU** pe 29 Iul 2010, ora 18:05

Offff, mamicuta indurereata....... >:D<

Iti spun bunv-venit in marea noastra familie! Nu pot spune in cuvinte cat de rau imi pare ca a trebuit sa ni te alaturi...
Nu stiu ce sa-ti spun, cum sa te incurajez, vreau doar sa stii ca sunt aici, alaturi de tine.Iti dau o calda si stransa imbratisare.Iti ofer umarul meu sa plangi cat vrei, nu esti singura! Toate suntem alturi de tine!
Ma bucur ca stii ca iubitul tau Ioan-Bogdan e sus alaturi de ingerasii nostri si ca va vegheaza. Veti vedea ca tot el va va da putere sa mergeti mai departe. Stie cat de puternici sunt mami si tati!

Zbor lin ingeras nevinovat Ioan Bogdan [-o<

de **ingerasulGabriela** pe 29 Iul 2010, ora 18:12

Caty

nu pot sa iti spun decat ca imi pare tare rau si citit randurile scrise de tine am retrait viata scurta, de doar 12 zile a fetitei mele. Imi pare rau si stiu ca nimic nu ajuta insa trebuie sa sti ca O:-)

vostru Bogdanel este bine, nu mai sufera si va vrea fericiti aici pe pamant. Imi pare tare rau ca nu pot scrie mai mult ... dar randurile tale au creeat un mare semn de intrebare legat de sansele de viata fetitei mele ...
O:-)

micut mii de @};-

de **oanadrg** pe 29 Iul 2010, ora 19:03

Caty

Draga mea mamica de ingeras...imi pare rau atat pot sa spun. Sunt de o 7 spatamni pe forum si esti a 3 mamica deja care o intampin aici asa cum si eu la randul meu am fost primita de toate celelalte mamici.
Atat pot sa spun ca imi pare rau ca sufletul imi este distrus cand va primesc dar din toata inima si cu tot sufetul va primesc cu bratele deschise. Sunt multe de zis, multe de simtit...mult de plans....multa durere.
Aici ai sa inveti sa mergi in viata cu acesta durere in suflet. Incet incet ....

Bogdan inger pretios zbor lin...

de **mihaela r** pe 29 Iul 2010, ora 20:59

Te primesc si eu cu bratele deschise,imi pare nespus de rau ca si tu treci prin durerea asta tare cruda,ti-as lua din durere dar nu pot decit sa ma rog la Dumnezeu sa iti trimita El multa putere si alinare si sa aiba grija si de Bogdanel,sa ii dea fericirea vesnica.

de **Iza** pe 29 Iul 2010, ora 21:21

Caty, frumoasa mamica de Inger, de ce a trebuit sa treci si tu prin asta?

Citind povestioara micutzului Bogdan, am retrait clipele de cosmar pe care le-am petrecut in maternitate, cand eram data afara pe usa si intram pe geam, pentru a-mi putea vedea fetita. Am crezut ca doar eu am trecut prin asta dar, constat cu tristete, ca sunt multe mamici care au suferit din cauza neprofesionalismului si lipsei de empatie a cadrelor medicale. Imi pare rau pentru pierderea voastra, pentru puiul vostru scump si [-o<

la DD sa va ajute sa va recapatati increderea in voi, sa va dea puterea sa acceptati si curajul de a merge mai departe.
Te >:D<

cu multa caldura si, ori de cate ori te vei simti coplesita de dor, deschide usa familiei EMMA. Aici vei gasi pace, lumina si dragoste.
Mult curaj, mamica binecuvantata iar O:-)

Bogdanel, odihna vesnica si un curcubeu de (*)

de **marwana** pe 29 Iul 2010, ora 22:01

Caty mamica blanda de ingeras Ioan Bogdan te >:D<

si ti spun "bun venit'' in familia EMMA. Povestea ta m a intristat si m a

totodata. Pacat ca unele cadre '' medicale'' se cred Dzeu si fac exces de zel.
Acum Ioan Bogdan este in ceruri, nu mai simte durere, este inconjurat de toti ingerasii, iubit in cer dar si pe pamant. Incet vei vedea ca nu doar tu sau tati il iubiti, il vom iubi si noi.
Sunt alaturi de tine, pot spune doar ca i mi imaginez prin ce clipe de cosmar ai trecut, stiu ca ai sufletul incarcat de durere, dor, tristete si lacrimi si trebuie sa stii ca nu esti singura, o armata de ingerasi si mamici sunt langa tine.
[-o<

pentru

Ioan Bogdan O:-)

de **CORINA SILVIA** pe 29 Iul 2010, ora 22:26

Caty , te imbratisez cu drag !!
Imi pare atat de rau pentru Bogdanel , inger luptator ...
Pe alocuri povestea ta seamana izbitor de tare cu a mea , minciuni spune de doctorita si indiferenta , si neglijenta crasa ...

Numai ca ingerul meu nu a rezistat atat , l-au omorat mult mai devreme , se poate spune cu cruzime ca faceau pariuri , asta scapa , asta nu !!

Draga mea fii puternica asa cum ai fost acum , cand ai reusit scriindu-ti povestea sa o si retraiesti minut cu minut , lacrima cu lacrima !!
Sunt alaturi de tine , si incercam impreuna cu celelalte mamici dragi mie , sa trecem , sa invatam , sa ne ridicam , sa ne continuam viata , cu puiutii nostri alaturi , umar la umar !!

Bogdanel , mare spirit luptator , iti trimit un pupic dulce -dulce !! O:-)

de **sicily_1982** pe 30 Iul 2010, ora 07:17

Caty si Gabi incep prin a va spune cat de rau imi pare sa vad alti parinti ale caror vise s-au spulberat

M-am regaist un pic in povestea voastra...si ma doare sa vad cum sistemul medical din Romania nu este bine pregatit pentru astfel de cazuri.. Cat de putine lucruri se cunosc despre placenta previa, vasul previa si alte complicatii de genul

ma doare sa vad copii sanatosi care nu pot avea o sansa...
Probabil Dumnezeu are planul Lui cu noi si cu ingerasii nostrii...tot ce ne ramane de facut este sa ne rugam pt ei, sa iubim tot ce ne inconjoara si sa fim puternici.
Nu pot decat sa va doresc multa liniste sufleteasca si curaj....Ioan-Bogdan este sus si cu siguranta va v-a ocroti... @};-

de **iuanida** pe 30 Iul 2010, ora 10:28

Caty si Gabi va >:D<

cu drag,
Si eu sunt o mamica de ingeras Bogdan ,sunt doar de cateva zile pe forum si nu prea imi gasesc cuvintele de incurajare, tot ce pot sa va spun este ca aici veti gasi sprijinul de care aveti nevoie,un umar pe care sa plangeti,si o alta lume plina de ingerasi.
Cand am intrat pe forum fetele imi spuneau ca Bogdan a fost intampinat de ingerasii lor si ca ei vor avea grija de el, acum iti scriu si eu ca Bogdan al meu impreuna cu ceilalti ingerasi cu siguranta lau primit pe Bogdanel al tau cu bratele deschise si ca au grija de el.

de **adina** pe 30 Iul 2010, ora 12:40

Dragii mei primiti o maree >:D<

de la o mamica de ingeras care stie prin ce treceti , este o durere imensa de ne descris in cuvinte , trebe sa fim puternici , aici orcine te va intelege prin ce treci , aici mereu vei fi consolata de cineva , vreau sa iti zic bine ai venit in familia Emma o familie foarte mare din pacate , dar din fericire este bine ca aceasta ne ajuta sa trecum cat de cat cu bine peste aceste probleme foarte mari , iti doresc multa putere , alinare si credinta aici ii vei putea scrie oricand ingerasului tau tot ce simti pentru el , micutului tau Bogdan zbor lin (*)

, lumina vesnica *-:)

, si multe @};-

.

de **caty_aly** pe 5 Aug 2010, ora 20:56

Dragi mamici de O:-)

!
Va multumesc din suflet pentru cuvintele de incurajare! Sper sa reusesc sa raspund fiecareia din voi in aparte, dar pana atunci ma adresez tuturor.
Imi doresc sa trecem toate peste aceste grele suferinte, sa avem puterea sa o luam de la capat si fie ca ingerasii nostri acolo sus la DD sa il roage sa ne dea si noua aici pe pamant cate un O:-)

de care sa ne bucuram aici.
Va >:D<

cu drag,
Caty

de **ingerasulGabriela** pe 5 Aug 2010, ora 21:08

Caty

invatam sa traim fara ei ... desi altfel decat inainte si desi cu durere.
Ioan Bogdan O:-)

mii de

de **Ioana D** pe 5 Aug 2010, ora 23:40

Offf Caty, groaznicele momente prin care ai trecut imi amintesc de experienta mea, mult mai scurta , de altfel...Si din nou ma intrebi cum pot astfel de "specimene" de doctori sa lucreze la terapie intensiva nou nascuti- si eu am avut o experienta cu o astfel de "doctorita". Imi pare tare tare rau de pierderea ta...stiu ce simti, te inteleg si de aceea iti spun ca aici vei avea mereu mamici care sunt gata sa te sprijine si sa te asculte, si suntem gata sa iti fim alaturi cd ai nevoie de acest lucru. sa fi puternica, sa te gandesti mereu ca acum Bogdanel e bine, poate se joaca acolo cu Alex al meu si cu ceilalti ingerasi, si sa stii ca el mereu va veghea asupra voastra.
O imbratisare pentru tine >:D<

si

pentru ingerasul tau O:-)

de **cristina_iancu** pe 6 Aug 2010, ora 18:24

Caty iti trimit si eu imbratisari calduroase >:D<

Am creat pentru ingerasul Ioan Bogdan o pagina cu povestioara lui http://www.organizatiaemma.ro/node/640 si un balonas alb.

Bunul DD sa va dea mult curaj, tie si sotului tau
@};-

de **caty_aly** pe 6 Aug 2010, ora 21:08

Draga Cristina,
Iti multumesc pentru pagina si balonasul ingerasului meu Ioan-Bogdan.
Acum stiu ca vede cat il iubim.
Cu imbratisari calde,
Caty

de **aditza_tl** pe 6 Aug 2010, ora 22:00

Dragii mei parinti de ingerasi,este dureros,este revoltator sa vezi ca din vina medicilor inca un ingeras a urcat la cer.Va sunt si eu alaturi cu sufletul,ma rog la DD sa va dea putere.
o >:D<