Povestea ingerasiilor mei

[iuanida]

Am accesat accest site intr-un moment foarte greu din viata mea, un moment in care trebuia sa luam o decizie, o decizie foarte importanta o decizei care ma schimbat definitiv, dar mai intai sa ma prezint.
Numele meu este Ioana ,am 27 de ani si sunt mamica a trei copilasi, unul pe pamant , Dragos ( 19.02.2006)si doi in cer .Pe cel de al 2 lea copilas l-am pierdut la doar 6 saptamani , sa oprit din evolutie(11.11.2008) vreau sa cred ca a fost fetita asa ca i-am
spus Andreea, pe cel de al treilea l-am pierdut la 20 de saptamani(01.07.2010) ,avort terapeutic, a fost baietel si numele lui este Bogdan.Imi este foarte greu sa vorbesc despre asta deoarece toti din jurul meu imi spun sa trec peste dar nu pot ,ma simt vinovata de tot ce sa intamplat, toata lumea imi spune ca nu a fost vina mea,ca asa a fost sa fie dar eu ma simt in continuare vinovata de multe lucruri.Cand am pierdut-o pe Andreea am
suferit dar am trecut destul de usor peste deoarece am ajuns sa fiu obsedata sa incerc sa raman din nou insarcinata,lucru care sa intamplat in 2010, cand am aflat ca sunt din nou insarcinata eram cei mai fericiti din lume, Dragos se ruga in fiecare seara la Doamne Doamne sa-i trimita o surioara, si spunea ca daca DD nu are o surioara poate sa-i trimita si un fratior.Totul a fost bine pana la 8 saptamani cand am inceput sa sangerez, m-am speriat foarte tare si strigam prin casa,l-am sunat pe sotul meu care era la sedinta in alt oras asa ca a venit tatal meu, m-am spalat cum am putut ,m-am imbracat,l-am imbracat pe Dragos si am mers la urgente,vreau sa va spun ca in curtea spitalului m-am intalnit cu doctorul meu care tocmai iesea din spital l-am strigat,i-am spus ce se intampla si mi-a spus sa merg repede la urgenta ca, colegii lui se vor ocupa de mine,ma asteptam sa vina si el ,ma dezamagit, in cele din urma era un hematom mi-au dat dufaston 4 pastile pe zi (tin sa precizez ca luam dufaston de la inceputul sarcini 2 pe zi) am stat internata o saptamana in spital apoi am iesit din spital, ma simteam bine dar am decis impreuna cu doctorul ce cel mai bine ar fi sa nu mai merg la servici, asa ca am ramas acasa,nu prea ieseam din casa, nu faceam mai nimic prin casa, sotul meu se ocupa de toate treburile,pana la 14-15 saptamani cand acasa fiind,singura, am simtit ceva cald m-am dus la baie ,era sange ,m-am speriat si mai tare deoarece de data aceasta am avut hemoragie putin mai mare si cheaguri mari si multe, l-am sunat pe sotul meu,nu aveam voce, a venit acasa repede ,sa speriat si el
,am inceput sa urlu ca nu vreau sa-l pierd ,am ajuns la spital ,unde mi sa spus ca doctorul meu este in concediu de odihna, sotul meu la sunat pe doctorul meu, doctorul C, acesta ia spus ca el este in concediu si ca ,colegi lui se vor ocupa de mine, a urmat o saptamana de spitalizare dupa care am revenit la ritualul meu zilnic ,adica stateam intinsa toata ziua in pat si ma rugam ca Dumnezeu sa nu imi ia copilul, la aproximativ 16 saptamani
ne-am dus la un verisor de al nostru , medic ginecolog la o clinica privata, doctorul M,vroiam sa-si dea si el cu parerea si vroiam sa aflam sexul bebelusului, a urmat o ecografie de 2 ore in care ni sa spus in cele din urma ca este baiat dar ca exista niste probleme,erau doar cu semnul intrebari, lichid amniotic in cantitate redusa, la coloana vertebrala erau alte probleme,rinichii unul nu functiona deloc,nici forma de rinichi nu o avea cum trebuie,(agnezie renala)iar la celalat avea hidronefroza( problemele acestea sau confirmat mai tarziu), dupa 3 zile m-am dus la doctorul meu C care ma programase la triplu test, la 8
dimineata am fost acolo nemancata iar doctorul a binevoit sa vina la mine pt eco pe la ora 10, cand a venit era foarte nervos (din motive personale mi-a spus) mi-a facut eco care a durat mai mult decat de obicei (max 25 min), ma dus la 2 ecografe diferite ,iar eu cunoscand deja prolemele copilului meu l-am intrebat daca e vreo problema(nu i-am spus ca am fost si la alt doctor)mi-a raspuns" nu e nici o problema cu copilul ,sunt eu nervos doar" mi-a dat o hartie cu care m-am dus la laboratorul spitalului ca s imi faca triplu test iar dupa o saptamana am avut rezultatul,care era perfect adica nu prezenta sindroamele respective,in aceea saptamana m-am rugat intr-una sa nu pierd copilul si sa fie sanatos, apoi cu rezultatele am mers la doctor M( la doctorul C nu am mai fost deloc, ma dezamagit cumplit si mi-a lasat impresia ca el totusi a vazut ceva dar nu a vrut sa se implice),doctorul M la chemat si pe seful sectiei doctorul A care a confirmat tot ce mi-a spus doctorul M, din pacate erau din ce in ce mai vizibile problemele bebelusului nostru ,atunci ni sa spus ca trebuie sa luam o decizie,nu va mai spun ce a fost atunci in sufletul meu ,si prin ce am trecut, nu am vrut pana nu ne mai confirma cineva, am mai fost pe urma trimisi de doctorul M la seful sectiei de ginecologie de la spitalul judetean .profesorul S ,care este sef pe 3 judete , ne-a spus sa nu ii aratam hartiile ca vrea sa vada el daca este vreo problema si sa nu se lase influentat de rezultatele pe care le aveam la noi, mi-a facut ecografia si ne-a indrumat sa facem totusi si o aminocenteza , asa am facut sapt viitoare ne-am
dus la aminiocenteza la dansul, era totul pregatit dar cand mi-a facut ecografia mi-a spus" imi pare rau lichidul amniotic este atat de putin incat nu mai putem face amniocenteza "si mi-a aratat monitorul,atunci a fost ultima data cand mi-am vazut bebelusul, intradevar se vedea clar ca ,cantitatea de lichid era aproape inexistenta, si mi-a spus ca ma asteapta luni la intrerupere, in acel weckend mama mea sa dus la un calugar din Moldova , el ia spus
ca ,copilasul meu se va naste mort ,iar pentru mine vor face rugaciuni foarte puternice ca sa fiu puternica si sa scap cu bine, ia mai spus ca va fi foarte greu dar ca pana la urma voi fi bine(lucrurile acestea le-am aflat dupa),a fost un wechend greu ,a venit si duminica seara si l-am luat pe Dragos deoparte si i-am spus :"Dragos mami merge maine la spital pt ca o doare burtica si sa o vindece domnul doctor" iar el mi-a raspuns" nu mami, tu mergi la spital pt ca acolo in burtica a fost un bebe care acuma sa dus la Doamne Doamne in Rai" ma blocat si nu am stiut ce sa ii mai spun, a venit si ziua de luni dupa un weckend de groaza.Luni m-au internat si au inceput sa imi introduca in col ceva pastile ca sa imi provoace cotractiile, pastiile ce trebuiau introduse tot la 4 ore, aveam dureri 2 ore ( dar suportabile) dupa care inca 2 ore nimic si tot asa pana joi ( a fost ingrozitor, nu stiam ce sa fac ,eram depresiva ,sa fug din spital ,sa ma arunc pe geam ....)joi la ora 11 a venit profesorul (sunat fiind de sotul meu care,era disperat,nu mai stia cum sa ma linisteasca)si a marit doza de medicament, mi-a pus chiar dansul pastile,dupa 30 min au inceput
dureriile foarte dureroase si dintr-odata, in jurul orei 15 m-au pus pe masa sa vada dac sunt de ajus dilatata, bineinteles ca nu eram doar 3 cm si au considerat ca e mai bine sa rabd, doar ca surpriza dureriile au disparut ,m-au dus in salon si tot ce imi doream era sa
adorm, nu intelegeam prea bine de ce stau 3 oameni langa mine, de ce mi se ia tensiunea si pulsul din 10 in 10 minure, sub mine era numa sange, ma apucat o hemoragie foarte puternica cu cheaguri ,dar eu tot nu aveam dureri , vroiam sa inchid ochii sa dorm dar cand ii inchindeam sinteam ca ma afund adanc si gandul ca nu o sa il mai vad pe Dragos ma facut sa tin ochii dechisi, pana la urma contractiile au aparut din nou dar erau altfel, simteam ca sunt blocata de la mijloc in jos picioarele si corpul imi era foarte greu ,nu reuseam sa ma intorc singura decat dupa mari eforturi, in cele din urma m-au dus pe masa la 17.30,unde am asteptat o noua contractie ca sa pot impinge, am impins si aunci i-am simtit capusorul lui mic, si spatucul cum ieseau din mine, am inceput sa plang si am inchis ochii, mi-a fost frica ( asta e un motiv pt care ma simt vinovata,ca nu am avut curaj sa ma uit la copilasul meu,oricum mi sa spus apoi ca nu mi-l aratau ca nu e voie)apoi trebuia sa imping sa iasa placenta ,dar placenta nu iesea atunci doctorulP,care era de garda ,a inceput sa ma apese pe burta foarte tare,si am reusit sa elimin si placenta,dar toate astea nu erau de ajuns asa ca mi-au facut si chiuretaj fara nici macar un algocalmin, nimic pt durere, dar am trecut si de astea, in seara accea sotul meu a venit ,mi-a dat sa mananc ,ma spalat si a stat cu mine.A venit si ziua externarii credeam ca sunt bine ca am
trecut peste asta dar aveam dureri ,sanii ma dureauingrozitor(stateam cu comprese pe ei si luam mediacamente ca sa imi treaca laptele)dureriile fizice erau suportabile dar au inceput remuscariile ,si urlam de durere vroiam sa ma omor si ma gandeam cum sa o fac ,imi faceam tot felul de planuri in cap, nu mai imi pasa de nimeni vroiam sa fiu cu copilasul meu in cer, sotul meu a fost alaturi de mine tot timpul ,la toate crizele mele chiar daca nu a fost doar una , a vrut sa ma duca la doctor,am refuzat, in cele din urma crizele au incetat,am o saptamana decand nu ma mai gandesc la moarte si asta deoarece am un sot minunat dar si
un copil minunat ,un copil pe care l-am ignorat aproape 5 luni ,un copil care rade cu lacrimi in ochi cand vede ca acuma il iau si eu in brate,ca ii fac si eu baita nu numai tati,un copil care nu mai spune acuma "mami iar plange?", o sa ii multumesc lui Dumnezeu toata viata ca mi la daruit pe Dragos,o sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce imi da si o sa-i cer iertare in fiecare zi Lui si lui Bogdan daca am gresit in decizia pe care am luat-o. Dupa proximativ 2 saptamani am fost la preotul din cartier care ma cunostea decand eram mica ca sa imi citeasca rugaciuniile de dupa nastere si mi-a spus asa: "Ioana ,mai bine un inger in cer decat un copil bolnav pe pamant" asa este i-am raspuns dar eu vreau sa stiu ce pot sa fac pt copilul meu ,daca pot sa fac rugaciuni pt odihna sufletului lui ,mi-a raspuns ca nu pentru ca nu a fost botezat, am fost foarte dezamagita dar am mers mai departe si ma voi ruga mereu pt sufletul copilasiilor mei.Aceasta este povestea mea ,sper sa imi iertati greselile de ortografie sau faptul ca poate am scris prea in amanunt, dar sincer am simtit ca ma descarc in sfarsit de durerea ce o am in suflet.Va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi povestea mea.

[oanadrg]

DRaga mea.....nu iti zic un bine ai venit pe acest forum...aici nu intram de "bine", dar draga mea stiu ca noi toate te vom primi BINE asa cum numai noi mamicile de ingerasi stim
Sunt Oana mamica ingerasului Luca din data de 03.06.2010 ..aveam 22 de saptamni de sarcina
Am inima cat un purice cand vad un nou venit aici pe forum...citesc povestea si o iau de la capat cu durerea....Nu pot sa te incurajez, nu gasesc nici eu curaj de multe ori doar stiu ca aici chiar daca nu iti vine sa crezi GASESTI ALINARE SI OAMENI CARE STIU PRIN CE TRECI.
Sa iti zic cum sunt oamenii si ca vorbele care le auzi nu vor inceta si trebuie sa te obisnuiesti cu ideea....eu nu am putut sa o fac...deaceea am intrat pe E.M.M.A. Aici imi pot plange copilul linistita, aici nu ma judeca nimeni cand imi spun durerea, pe forum am primit doar incurajari, liniste, putere si multa multa dragoste. Stiu ca l-am pierdut pe Luca dar am castigat pritene draga mea si nu orice fel de pritene. Aici suntem una langa alta, asteptam cu sufletul la gura o veste buna una de la cealalta, plangem una cu cealalta si cel mai important aici vorbesc cu minunea mea plecata la cer.
Nimeni nu ma judeca, aici il simt pe Luca aproape de mine.
Nu pot sa zic ca durera trece, doar ca cu timpul vei invata alaturi de noi toate cum sa traiesti cu durerea.
Te rog doar sa fi tare iar ingerul tau prin orice raza de soare iti va multumi cand va vedea ca vei zambi si nu vei lasa durerea sa fie mai presus ca dragostea

Inger mic stiu ca ai fost primit cu drag de toti ceilalti ingerasi...sa aiba grija de tine, noi o sa avem aici pe pamant grija de mamica ta.
Zbor lin....

[mihaela r]

Te primesc cu bratele deschise in aceasta familie unde am fost si eu la fel primita,lacrimile imi curg,cuvintele mi s-au blocat ,offfffffffff ce greu e cind vad ca si alte persoane traiesc aceiasi durere si eu nu pot sa fac nimic sa iau macar un pic din durerea asta ingrozitoare,fii tare draga mea,fii puternica macar pt Dragos si pt cei doi ingerasi ai tai.Dragos nu trbuie sa te vada suferind fiindca la rindul lui va suferi si el,trebuie sa acceptam tot ceea ce s-a intimplat si sa invatam sa mergem inainte.Si eu sufar enorm ca nu mi-am privit copilul,sedata fiind mi s-a spus ca mai bine sa nu il privesc si nu stiu de ce nu m-am inpotrivit,imi era frica de ceea ce vad,lucru pe care acum nu il pot explica,acum am pozele pe care nasa le-a facut cind el era in sicrias le privesc si vad un adevarat ingeras care arata perfect si chiar si de la autopsie ni s-a spus ca era perfect sanatos doar ca cheaguri de singe au plect pe cordon ,au ajuns la organele interne si doar in citeva ore l-am pierdut,iarta-ma draga mea eu ar trebui sa te ajut nu sa te intristez mai mult,dar imi doresc foarte mult sa pot sa fac ceva ca sa nu mai existe o alta mamica care sa simta vinovatia de a nu isi fi privit copilul.Dumnezeu sa fie cu tine si sa aiba grija si de ingerasi tai,iar pe ingerasul meu ,Matei il rog sa aiba grija de Bogdan pt ca el este un pic mai mic.Te

[iuanida]

Va multumesc din suflet pentru cuvintele scrise, mi-au dat lacrimile si a trebuit sa astept putin pana sa pot sa va scriu.Imi pare rau pentru tot ce vi sa intamplat,imi pare rau ca sunteti mame de ingeri dar ma bucur ca v-am intalnit aici pe forumul E.M.M.A,citeam povestiile voastre ,a mamelor de ingeri, de pe vremea cand eram insarcinata si trebuia sa luam o decizie,nu puteam sa va scriu pentru ca nu stiam ce sa va spun ,acum am avut curajul sa-mi scriu povestea, sa vorbesc depre Bogdan si ma bucur ca am facut-o,toata lumea din jurul meu evita subiectul, ei nu stiu,dar pe mine ma deranjeaza asta,as vrea sa le spun ca numele lui este Bogdan si ca este un inger acum, dar nimeni nu ma intreaba.
Va multumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le ati scris si sper ca Bogdan a fost primit primtre ingerasii vostri si sper ca Bogdan ma iarta si stie cat de mult il iubesc!
"Nu te-am tinut în brate, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc"

[Iza]

Ioana, scumpa mamica,
Durerea ta este nemarginita si asta din doua motive. Odata, ca l-ai pierdut pe Bogdan si a doua oara, pentru ca ai fost pusa sa alegi. Nimic nu poate fi mai dureros pentru o mama decat sa aleaga moartea puiului ei. Numai ca, alegerea a fost facuta inaintea ta, de Dumnezeu, iar tu nu ai avut cum sa te impotrivesti. Oricat de mult te-ai rugat ca Bogdan sa fie bine, Dumnezeu a ales altceva, pentru ca si-a dorit cu disperare ca acest copil sa intre in Armata Ingerilor. Si asa cum spunea cineva mult iubit noua, nu trebuie sa lasi durerea sa fie mai mare decat iubirea. Asa ca, mamica draga, va trebui sa inveti sa zambesti din nou si sa daruiesti iubire. Doar asa, ingerasii tai dragi, Andreea si Bogdan, vor fi fericiti in ceruri iar micutzul Dragos se va simti protejat. Poate ca te va infuria ce iti voi spune, dar...esti o femeie binecuvantata de Dumnezeu. Bucura-te Ioana si incearca sa fi puternica.

Pentru tine o caleasca de , o calda si un strop de curaj iar pentru tai dragi un curcubeu de si lumina vesnica!

[iuanida]

Iti multumesc Iza si tie pentru cuvintele tale, ai dreptate durerea mea e imensa si sentimentul de vinovatie la fel ,deoarece a trebuit sa aleg,nici acuma nu sunt convinsa ca am luat decizia corecta chiar daca multi doctori mi-au spus ca acest copil va muri la nastere sau la o zi doua dupa,chiar si acel calugar de la manastire ia spus mamei mele ca acest copil se va naste mort,ca Maica Domnului este langa mine si ca mi-a trimis de multe ori semne ca trebuie sa il ia in cer, acel calugar ia spus mamei mele ca am ajuns asa de departe cu sarcina doar pentru ca doctorii mi-au dat medicamente si pentru ca nu am facut nici cel mai mic efort,pot sa spun ca aceste cuvinte mau linistit putin doarece am simtit ca Dumnezeu nu ma uitat si ca ma iarta pentru decizia mea.In august o sa ma duc la acel calugar ,si o sa stau de vorba cu el poate o sa ma mai linistesc.

[marwana]

Draga mea Ioana am citit povestea ta pe nerasuflate, am plans si m am gandit intens la tine. Desi toate am pierdut cate un copil sau mai multi am avut aceleasi sentimente de vinovatie, de furie, de tristete, de durere care nu mai trece. Eu voi indrazni sa ti spun '' bun venit'' , nu pentru ca ai devenit mamica de ingerasi ci pentru ca ai gasit puterea sa ne spui povestea micutei Andreea si micutului Bogdan, asa i am cunoscut si noi, asa i ti putem fi aproape chiar daca de departe, te putem si incercam atat cat ne sta in puteri sa mai alinam din aceasta durere cumplita.
Esti o mamica puternica, o luptatoare (ai si pentru cine sa lupti) si sa nu te gandesti ca puiutilor tai nu le ar fi bine.Ei sunt in imparatia lui DD si acolo este doar bine, lumina si iubire. Sufletele lor sunt pure.Ei sunt ingerasi acum si de acolo de sus vor avea grija de mami lor.
As vrea sa spun ca stiu prin ce treci dar nu este asa,doar incerc sa mi imaginez ce poate simti o mama cand trebuie sa ia o decizie atat de grea, cert este ca nu ai gresit cu nimic si daca in adancul sufletului tau un pic crezi sau simti ca a fost decizia cea mai buna asa este.
Te cu mult drag si ti trimit un brat mare de , pentru o mamica puternica care lupta pentru puiul ei de aici
pentru Andreea
pentru Bogdan

[mihaela r]

Ioana puneti toata nadejdea in Dumnezeu si ai sa vezi ca te vei linisti,tu doar ai ales ceea ce a fost mai bine pt puiul tau,orice mama care isi iubeste copilul ar alege cei mai bun pt el ,multa putere draga mea

[ingerasulGabriela]

Ioana povestea ta trista m-a facut sa simt . Imi pare atat de rau ca ia devenit mamica de , dar ma bucur ca ai gasit aceasta familie EMMA unde astfel de dureri sunt mai usoare, dar nu te astepta sa dispara ... doar ca aici vei gasi intelegere si prietene carora sa le spui ce ai pe suflet, dar cel mai important ... un loc unde sa le vorbesti altfel micutilor tai Andreea si Bogdan.
Durerea e mare si neinteleasa pe deplin decat de alti parinti de ... si dn pacate suntem multi ... aici vei gasi intelegere in mod sigur. Fi linistita ca micutii tai au ajuns in cer si acolo sunt bine ... chiar daca in sufletul nostru e mare durere trebuie sa ne bucuram ca lor le e bine.
Imi pare atat de rau pentru ceea ce ai trait, dar sa sti ca toate se intampla cu un scop ... chiar daca noi nu il cuoastem sau nu il intelegem.

tai mii de si un zbor lin spre cer printre miile de .

[Ioana D]

Draga Ioana, m-a impresionat tare povestea ta, te primesc cu bratele deschise intre noi, mamicile de inger...mai mult nu prea gasesc cuvinte , decat sa te gandesti ca il ai pe Dragos aici pe pamant, si pentru el merita sa fi puternica! Cat despre ingerasii tai, gaandeste-te ca ei sunt bine acolo sus, si va vegheaza....
te imbratisez si iti doresc sa fi puternica, si ma rog pentru ingerasii tai

[CORINA SILVIA]

Ioana , scumpa mamica de ingerasi , te imbratisez cu drag !
Si iti spun ca ai avut un curaj imens , pentru ca ai reusit sa-ti scrii povestea si totodata sa o si retraiesti , esti o femeie puternica si pentru ca ti-ai invins dorinta de a muri , si a invins dorinta de a trai , de a merge mai departe , de ati implini menirea pe acest pamant !
Pentru ca esti o invingatoare , acum poti ajuta si tu mamici in pragul disperarii , mamici ajunse la un pas de a face orice nebunie , pentru a fii cu ingerii lor !
Tu stii , cel mai bine prin ce Iad ai trecut !!
Ai fost in IAD ,asta o poti spune , dar iubirea celor din jur te-a ajutat , te-a vindecat si te-a salvat , si mai ales iubirea ingerilor tai !!
Ei au fost mereu-mereu langa tine !!
Ei te iubesc enorm si nu doresc sa-ti faci nici un rau , doresc sa-ti continui viata , si sigur nu ai sa-i uiti , nu ai cum , o parte din sufletul tau e acolo cu ei in ceruri , asa ca draga mea , esti un pic si tu dincolo ...cu ei !!
Mai ramane sa -i simti , prin simpla si minunata iubire ce le-o porti !!
Iti doresc sa fii puternica in continuare , sa ai grija de ingerul tau pamantean Dragos , si sa-ti iubesti si sa le cinstesti memoria ingerilor ceresti pe care nu-i vei uita niciodata in viata asta !!
Draga mea oricat de tarziu , sau devreme se vor termina zilele tale , ei vor fi acolo asteptandu-te si ajutandu-te sa fii cu ei !!
Asadar nu te grabi sa inchei viata asta , mai ai multe de facut , si ei te vor ajuta foarte mult !

Pentru ingerii tai minunati si puternici mii de flori , si pupici dulci din partea mea !!

[maryjoynew]

Draga Ioana,

am plans citind povestea ta..si eu am trecut printr-o situatie la fel de crunta.. Ingerasul meu - Ema, a plecat la Doamne Doamne in 06.07.2010.. Si eu am trecut printr-un avort "terapeutic" (ciudata denumirea asta!) si de foarte multe ori ma intreb daca Ema mea e suparata pe mine ca i-am ascultat pe medici.. Am intrerupt sarcina la 23 saptamani si 3 zile...sarcina era in evolutie..astfel ca e cumplit sa retraiesc mereu aceleasi sentimente : oare a suferit? In momentul nasterii Ema mea nu mai era in viata.. era un bebe tare frumos..micuta dar dragalasa..avea 600 gr si 31 cm.. Nu inteleg de ce DD nu i-a dat inimioara intreaga..Inimioara ei avea o anomalie majora (atriu si ventricul unic)..
Ma incearca des sentimente de vinovatie, uneori de furie.. DD stie cat de mult mi-am dorit acest copilas! Nu am facut nimic interzis in perioada sarcinii.. Uneori ma cert cu DD pentru ca nu mi-a lasat-o pe Ema mie... nu inteleg de ce !?

Dar ii multumesc lui DD ca o am pe Delia, fetita mea de 6 ani, caruia DD i-a dat o inima foarte mare.. ne copleseste cu iubirea ei pura si ne umple sufletele pustiite !

Poate copilasii nostrii cei mici, deveniti ingerasi Bogdanel si Ema mea s-au intalnit si se joaca impreuna!
Iti doresc multa pace sufleteasca, sa-ti trimita DD si ingerasul tau numai ganduri bune !

Stiu ca doare...doare foarte tare!

[Iza]

Este minunat ca vrei sa mergi sa stai de vorba cu acel calugar. Iti va face foarte bine plus ca te va ajuta sa intelegi. Din cate observ, este un calugar cu har. Nu multi slujitori ai Domnului sunt capabili sa vada mai departe decat normal.
Este important pentru tine sa redevi persoana de dinainte si pentru asta, va trebui sa accepti durerea asa cum este. Nu ai facut nimic rau, iar decizia pe care ai luat-o nu a fost a ta ci a lui Dumnezeu.
Curaj, frumoasa mamica! Menirea noastra este sa mergem mai departe, oricat de greu pare.
Te cu mult drag si ma rog la Ceata de Ingerasi, sa te lumineze si sa iti trimita puterea pe care ai pierdut-o!

[sicily_1982]

Ioana scumpa mamica...am citit povestea ta si a ingerasilor tai... am plans si mi-am reamintit un pic din ce am trait si eu..
Ma rog pt vei 3 ingerasi ai tai...Andreea Si Bogdan sa te vegheze, sa aiba grija de tine si sa te calauzeasca din Cer iar Dragos sa iti ofere numai bucurii si satisfactii..
Iti doresc din toata inima sa fi puternica si curajoasa pentru ca tu ai nevoie de Dragos, de sotul tau...iar ei au nevoie de tine...
Te si te cu mult drag...

[iuanida]

Va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru ca imi sunteti alaturi!
Am trecut peste sentientul acela in care imi doream sa mor,pentru ca il am pe Dragos si pe sotul meu si pentru ca stiu ca Maica Domnului cu siguranta are grija de ingeraii mei.
Inainte imi era frica de moarte acuma nu mai imi este pentru ca stiu ca atunci cand va veni clipa ingerasii mei vor fi acolo si cu siguranta ma vor astepta si vom putea fi impreuna.
Citind povestiile voastre, mesajele voastre, am inteles ca sunteti niste femei foarte puternice,am inteles ca nu sunt singura, ca sunt oameni minunati in jurul meu care inteleg prin ce am trecut eu si care au gasit puterea sa mearga mai departe.
Acuma sunt din ce in ce mai sigura ca ingerasii mei sunt intr-un loc minunat alaturi de alti ingerasi minunati,ma gandesc ca ingerasii vostrii iau primit pe ingerasii mei cu bratele deschise asa cum si eu am fost primita aici pe forumul E.M.M.A.
Va pe toate cu drag.

[oanadrg]

Draga mea
Ma bucur tare ca nu te mai simti singura, excat la fel am simtit si eu dupa ce am descoperit E.M.M.A.
Ca sunt puternica, la fel ...dupa ce am descoprtit aceste minunate mamici...prin ele si cu ele mi-am gasit puterea sa invat cum e sa traiesc fara copilul meu. Si sti ma mai bucur pentru ca ai inteles...ingerii nostri sunt acolo fericiti si cibeva are grija de ei...altfel stiu ca nu am putea trai aici pe pamant .
Multa putere si incredere in tine draga mea

[danageorgescu79]

Stiu exact ce inseamna asta. Te inteleg perfect pentru ca am patit ceva asemanator, aceeasi decizie a trebuit sa iau si eu, numai ca era mai mare sarcina (30 de saptamani) si pe langa asta eu nu am copii pana acum (au trecut 3 ani si nu se mai intampla). Nu stiu ce sa iti spun de incredere pentru ca eu n-o mai am, dar iti pot spune ca se gandesc multi la tine si la suferinta ta.

[iuanida]

danageorgescu79 imi pare rau pentru suferinta ta ,as vrea sa spun mai multe ,sa-ti scriu mai multe cuvinte de incurajare si tie si celorlalte mamici dar nu stiu , inca nu imi gasesc cuvintele ,inca nu cred ca pot sa fiu un sprijin pentru cineva ,dar te rog ai incredere in DD.roagate Lui si Maicii Domnului si ai sa vezi ca iti va trimite copilasul mult dorit.Sa sti ca nici sotului meu nu prea ii place sa deschid subiectul, dar ma asculta ca nare ce face, odata ,la una din crizele mele ,mi-a spus sa-l uit pe ingerasul meu , asa de mult mau durut cuintele lui,pe urma a regretat si mi-a spus ca trebuie sa trecem peste asta pentru copilul care ne-a mai ramas,DD este alaturi de noi si ne ajuta ,trebuie sa avem incredere in El ca totul va fi bine.te si ma rog pentru tine.

[adina]

Draga mea Ioana te cu drag si ma bucur ca ai acceptat sa scrii povestile tale triste pe acest Forum , vreau sa iti zic bine ai venit in familia EMMA si sincer imi pare nespus de rau pentru pierderile tale , draga mea aici le vei putea scrie ingerasilor tai tot ce simti pentru ei , aici oricand vei dori tu sa scrii tot ce simti aici vei fi inteleasa de tote mamele ele noi stim prin ce treci si este ceva de ne descris in cuvinte , este foarte greu , noi cele de aici te vom intelege mereu , vreau sa iti doresc multa putere pentru ca ai nevoie , alinare in suflet si multa credinta pentru ca aceasta ne-a ramas , ingerasilor tai zbor lin printre miile de , lumina vesnica alaturi de toti ingerasi cerului , si multe .