Forumul EMMA

de **michelle_hmg** pe 2 Iul 2008, ora 14:48

Buna ziua.

Numele meu este Mihaela si nu stiu daca folosesc o exprimare potrivita, dar totusi vreau sa va felicit pentru suportul pe care il oferiti prin acest site.
Am accesat acet site in urma emisiunii difuzate la antena 2, dupa ce povestea dnei Brad m-a impresionat; ca oricare alta "poveste", caci o pot numi asa, pentru ca numai in povesti mai vorbim de ingerasi.

Sunt la birou, am in mana un servetel si ma feresc sa nu ma vada colegii ca plang. nu m-am putut abtine citind toate aceste povestiri din viata mamelor.
O sa citesc deseara, cand o sa fiu doar eu si voi.

Va doresc sanatate si putere sa mergeti mai departe.
Cu bine,
Mihaela, 23 ani, Bucuresti

de **Cami_Vic** pe 2 Iul 2008, ora 15:46

Buna Mihaela,

Bine ai venit pe acest forum.
Aici oricine este binevenit, fie ca a trait sau nu drama pierderii unui copil.
Scopul principal al acestui site este intii de toate de a oferi sprijin celor indurerati, de a le oferi posibilitatea sa isi exprime sentimentele si sa comunice, sa se simta aici intelesi si mai putin singuri.
Dar pe linga asta, site-ul urmareste si sa informeze, sa ofere sugestii celor din jurul nostru care nu stiu cum sa reactioneze si cum sa ne ajute.
Si o vorba buna este intotdeauna binevenita...

de **Bianca** pe 2 Iul 2008, ora 17:09

Draga Mihaela >:D<

, iti multumim pentru gandurile tale si, asa cum a spus si Cami, aici sunt bineveniti toti parintii de ingeri dar si cei care dorescsa le ofere suport moralacestora, deci: bunvenit iti urez si eu! Si daca poti spune mai departe cat mai multor persoane despre acest site (inclusiv colegilor-nu ca ai fi citit in timpul serviciului ;-) !), deja faci un bine, pentru ca absolut toata lumea ar trebui sa afle cum sa se poarte cu mamele si parintii de ingeri! Si tu sa fii sanatoasa si sa ai parte de tot ce-i mai bun!

de **Niko83** pe 4 Iul 2008, ora 17:49

Buna,
Ma numesc Nico si am 24 de ani.Nu stiu cat o sa fiu de coerenta....dar sper sa reusesc sa exprim ceea ce simt.Nu am trecut prin ce ati trecut voi(normal ca nici nu-mi doresc...nici mie si nici nimanui altcuiva).Eu vreau sa multumesc pt sfaturile pe care le-am citit aici .O foarte buna prietena a mea a trecut prin asa ceva si nu am reusit sa spun decat"imi pare rau" si asta printr-un sms.Pt ca sunt si f departe si pt ca...nu stiam ce sa spun.In plus....pana sa citesc povestile triste de aici...eu spun cu mana pe inima :nu am stiut si nu mi-am putut imagina pana acum prin ce trece o mama de ingeri.Eu nu as da vina pe "prietenele" care va dezamagesc.Foarte multe pot fi exact ca mine:in necunostinta de cauza.Probabil ca si eu as fi facut aceleasi greseli daca as fi fost aproape de prietena mea.Nu stiu...imi pare pare f rau ca nu i-am fost aproape.
Am plans cand am citit majoritatea povestilor de pe site.Nu pot sa cred ca unii doctori sunt atat de....nebuni...pt ca doar nebun poti sa fii sa "ucizi" si sa nu-ti pese.Am citit atatea povesti in care doctorii au fost de vina pt pierderea vietilor bebelusilor...si chiar nu le-a pasat.Si cuvintele lor" de consolare"...Dumnezeule Mare DE CE LASI SA SE INTAMPLE TOATE ASTEA??????????Cat de mic e pretul unei vieti date de Dumnezeu....incat doctorii isi permit sa se joace cu ea?
Nu ajuta pe nimeni cuvintele mele dar imi pare rau oricum....imi pare rau pt mamele de ingeri....si imi pare rau pt toti cei care pierd un tata...un frate.....un copil...o mama...
doare...doare....
IMI PARE RAU.....

de **oanacata26** pe 5 Iul 2008, ora 15:23

Salutare, sunt Oana şi mă bucură foarte mult că acum există un site despre îngeri, vreau sa spun că imi pare enorm de rău Bianca pentru ce ti s-a întâmplat, sunt alături de tine şi de cei care au trecut prin aşa ceva, era cât pe ce să trec şi eu prin aşa ceva. Am 26 de ani şi am rămas însărcinată in 2006 în octombrie, timp de 6 luni a fost foarte bine, nu am avut nici o problemă cu sarcina, dar în luna a 6 -a mi s-a spus că trebuie să fac avort pentru că la ecograf se vedea cum că fetiţa mea ar avea o malformaţie la stomac. Binenteles ca eu nu am facut o asemenea prostie de a face avortul pentru că consider că doar Dumnezeu poate lua viaţa, aşa că a început o cursă contra cronometru şi am repetat ecografia până când în final doctorul care mi-a dat verdictul respectiv a zis că a greşit, imi venea să-l strâng de gât când a spus lucrul ăsta, am născut, totul a fost bine şi frumos pânî când doctorul la care a fost dusă fetiţa ne-a spus că are bilirubina mare sper că am scris bine, nu prea cunosc termenii medicali,bilirubina era de 19 şi dacă ajungea la 21 trebuia să i se facă transfuzie de sânge şi iar a inceput calvarul am stat vreo 2 sapatamani prin spital, am uitat să mentionez ca am nascut-o la 8 luni si avea doar 2,350 Kg, era foarte micuta, dar nimeni nu mi-a spus de ce s-a nascut prematur, de ce i-a crescut asa de tare bilirubina, nici in ziua de azi nu stiu ce s-a întâmplat.În fine fetita a fost foarte puternica si a luptat pentru viata ei si ia scazut la 16, de atunci mi-am dat seama că intradevăr Dumnezeu există.Acum este bine şi tot timpul ma gandesc ca puteam fi şi eu in situaţia voastra, sper să puteti trece peste acest hop şi cred că copii vostrii, ingerii vostrii vă vegheza si va multumesc de sus ca ajutati si alti oameni care au trecut prin asa ceva,stiu ca de dat sfaturi suntem buni sa dam dar numai cei care trec prin asa incercare inteleg. Vă multumesc ca existati.Am uitat sa mentionez ca sunt jurist de profesie şi daca pot sa va ajut cu ceva nu ezitati sa apelati la mine, va ajut cu cea mai mare placere, si inca o data imi pare nespus de rau prin ceea ce treceti.

de **nicoleta** pe 4 Aug 2008, ora 07:43

Buna, Mihaela!
Iti multumesc in numele familiei E.M.M.A. ca ai facut posibil ca noi sa te cunoastem, pentru ca aprecierea ta da un plus de curaj telului nostru. Speram ca esti bine, speram ca in jurul tau respira doar oameni buni, si te asiguram ca tot ce ne va sta in putinta vom face, pentru ca parintii de ingeri sa nu se simta nicicand singuri, pentru ca ei sa gaseasca aici drumul pe care sa-si continue viata.
Te imbratisez cu drag si te pupacesc asa cum imi place mie: cu pupici pupaciosi.
Cu admiratie, nicoleta.

de **marwana** pe 24 Noi 2009, ora 15:08

Eu abia azi am gasit acest topic, e drept ca mi am pus in gand sa fiu l curent cui tot ce s a mai intamplat, m am bucurat sa aflu ca suntum sustinute si de cei care nu au cunoscut acesta durere. Sa dea bunul DD nici sa nu cunoaste ti aceasta tristete imensa dar .....sa spuneti mai departe ca printre toti suntem si noi, mamicile care au plecat cu bratele goale din spital, care am gasit alinare si putere aici in familia EMMA.

de **Bianca_C** pe 25 Noi 2009, ora 23:44

Intotdeauna eu sunt aceea care raman "profund impresionata" atunci cand vad si simt, ca oamenii care nu au trecut prin durerea noastra, ne sustin, incearca sa ne fie alaturi, sa ne cunoasca, sa ne sprijine, sa ne ofere o mana de ajutor......si pentru acest lucru, multumesc din suflet, va multumesc voua, tuturor celor nu ne lasati la greu..... >:D<

Bia

de **CORINA SILVIA** pe 10 Aug 2010, ora 22:43

Si tie , draga Mihaela iti trimit ganduri bune si o rugaciune plina de iubire si multumire pentru ca inca mai exista suflete atat de sensibile , ca al tau carora le pasa !!
Bravo ! >:D<