povestea mea

[SimonaJp]

Buna ziua! Sunt Simona si locuiesc in Japonia.
Ieri am intrat pentru prima data pe acest site si am reusit sa spun tot ce aveam pe suflet. Din pacate mesajul nu s-a salvat si nu am mai avut puterea sa o iau de la capat.
Citind cateva din experientele de aici mi-am dat seama ca nu sunt singura si ca in timp durerea poate fi depasita.
Luni am pierdut o sarcina la 15 saptamani. Datorita problemelor cu lichidul amniotic am fost instiinstata dinainte de-o eventualitate pierdere a sarcinii. Dar sperand ca poate totusi va fi bine, am mers inainte cu optimism. Sarcina s-a oprit din evolutie si fatul a fost expulzat fara nicio durere fizica. Tragedia a inceput atunci cand am fost pusa fata in fata cu traditiile si legislatia tarii in care locuiesc. Uitandu-ma peste obiectivele organizatiei EMMA am observat ca eu am beneficiat aici de toate aceste drepturi, dar nu au facut decat sa-mi accentueze si mai mult suferinta. In Japonia orice pierdere de sarcina dupa 14 saptamani este considerata nastere cu fat mort. Prin urmare se elibereaza certificat de nastere si se inregistreaza la primarie. Ideea de-a primi primul certificat de nastere fara copil m-a dus intr-o stare de depresie din care nu mi-am putut reveni pe toata durata spitalizarii. Imediat dupa ce am iesit din operatia de curatare a uterului, o asistenta m-a invitat sa merg sa-mi vad bebelusul. Nu am avut puterea sa o fac. Voiam sa pastrez in memorie acele imagini frumoase cu puiutul meu. In fiecare zi imi propuneam tousi sa merg sa-l vad si nu reuseam. La iesirea din spital ar fi trebuit sa particip la un ceremonial religios inainte de-a fi dus la crematoriu. L-am rugat pe sot sa faca toate aceste demersuri. Abia ajunsa acasa, dupa ce am plans pana la epuizare in fata vasului cu cenusa am reusit sa ies cu sotul si sa o aruncam pe rau luandu-ne adio.

[nicoleta]

Buna, Simona draga!
E trista povestea ta, ...e atat de trista.....
Iti inteleg nemultumirea, revolta si suferinta, insa toate aceste sentimente reci vor putea fi inmuiate de credinta . Sa crezi mereu in puterea Sfanta a Cerului, draga noastra. Sa crezi mereu in Bunatatea Lui Dumnezeu, astfel El te va rasplati cu liniste si impacare.
Sti, fiecare om are parte in viata de nenorociri, insa atunci cand vin la tinerete sunt mai greu de infruntat, deoarece persoana inca nu este pregatita suficient pentru a infrunta zidul dur si gros al durerii.
Te imbratisez si iti doresc sa ai parte de mult frumos si bine in viata, pentru ca meriti, pentru ca ai un suflet frumos.
E de admirat faptul ca ai avut curaj si forta sa scri povestea ta, este un inceput spre optimism si sperante. Inseamna ca esti deja pe aleea care duce spre invatarea de a trai cu acest necaz, caci de uitat nu vom putea uita, insa ne vom obisnui cu soarta noastra care ne este fixata cu mult inainte de a veni pe lume.
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi.
ai mare grija de tine, Dumnezeu sa te ocroteasca!
, milioane de

[marwana]

Draga Simona te si ti spun ca mi pare rau, i mi pare rau ca a trebuit sa simti aceasta tristete imensa, pot spune ca ti voi fi alaturi ori de cate ori vei avea nevoie chiar daca esti atat de departe. Ce as putea sa ti spun vizavi de traditiile sau de regulule de acolo eu consider ca este bine ca ai avut posibilitatea de a decide, de a alege si ai ales ceea ce ai crezut tu ca este bine pt tine.
o din suflet pt tau

[Liliana]

Simona, te intampin si eu aici cu drag si cu emotie....
Inteleg ca ieri, dupa ce ai scris povestea si ai vrut sa o postezi, nu a fost salvata pe site.
Nu esti prima careia i se intampla acest lucru. Din pacate setarile tehnice de care acest forum dispune are in vedere o anumita temporizare pentru scrierea unui mesaj, iar daca depasesti timpul dedicat acestei operatiuni "sesiunea" se inchide si nu salveaza nimic.
Este o regula generala de soft care este conceputa pentru protectia sistemului si a userilor care acceseaza acest site.
Ne pare rau ca s-a pierdut toate acele cuvinte pe care le scrisesei pentru noi....
Insa au avut si ele rostul lor.... ai pus in ele lacrimi, durere, neputinta.... ai mai stors din sufletul tau o parte din aceste poveri....
Fiecare cuvant scris sau rostit isi va lua cu el greutatea pe care o exercita peste inima ta...

Te asteptam cu drag aici sa fii in mijlocul celor care iti inteleg atat de bine suferinta prin care treci si care in acest moment este atat de acceptat, de inteles, de trait...

Te imbratisez cu caldura si mare drag,
Liliana

[simona bas]

Draga mea porti acelasi nume ca si mine si ai scris povestea ...de ziua mea...parca te cunosc de o viata! Suntem alaturi de voi!Fiti tari si iubitiva !Ingerasul vostru este alaturi de voi in orice clipa!Te imbratisam cu drag!!!!

[dorina_miru]

Draga Simona ,este nespus de trist cind se intimpla asa ceva,mai ales cu primul tau pui,mai ales cind incepi sa-l simti in burtica si sa constientizezi ca vei fi mamica,sa cochetezi cu ideea unui bebe in viata ta...Am trecut si eu prin asta , miine se implinesc exact 13 ani, si tot miine este si ziua mea,da,mi-am pierdut primul pui de ziua mea,pe care mi-am petrecut-o cu prietenii si apoi am ajuns la spital,unde doctorita de garda mi-a spus sec: "draga,ai pierdut sarcina!"...Nici vorba de certificat de deces,sau sa-mi vad fatul,sau sa-l pot inmorminta...N-a ramas decit un imens gol in pintece,si unul si mai mare in suflet...Dupa ani,cind am pierdut-o si pe Miruna,m-am intrebat daca nu cumva baietelul(asa cred eu,ca a fost un baietel) si-a asteptat surioara acolo sus ,ca sa nu se simta singura acolo fara mama ei...Acum durerea si socul sint prea mari ca sa poti simti altceva decit revolta ca ti s-a intimplat, dar in timp iti vei simti ingerasul mereu in preajma,si vei sti ca e acolo sus la Tatal nostru ceresc,unde sufletul lui curat traieste intr-o lume unde durerile si chinul lumii acesteia nu exista,si asta poate ca e singura noastra consolare...Sint alaturi de tine,si nu pot decit sa-ti doresc puterea de a trece zilele acestea prin toate aceste sentimente din care sa nu ramina in urma decit dragostea pentru puiutul tau.Cu simpatie,Dorina-Cristina,mama ingerasului Miruna-Andreea si a fratiorului ei nenascut

[SimonaJp]

Dragi prietene de suferinta! Va multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase si incurajatoare. In ceea ce priveste scrierea mesajului nesalvat, Liliana sa stii ca ai dreptate. In timp ce scriam parca mi se lua o piatra de pe suflet. Deja cand am scris a doua oara ma simteam mai usoara. Este atat de bine sa ai cui spune ceea ce simti si sa fii inteleasa. Ieri ii spuneam unei cunostinte ceea ce mi s-a intamplat si nu a putut decat sa-mi spuna sec ca lasa ca doar mai poti face alt copil. De parca as fi o pisica care se imperecheaza de doua ori pe ani. Nu-i nici o paguba! In loc sa fiu incurajata a trebuit sa-mi apar sentimentele. M-am revoltat in sinea mea si am hotarat sa nu mai spun nimanui prin ce trec. Familia si noii prieteni pe care i-am gasit aici imi sunt suficienti.
Va imbratisez cu drag si am sa fiu alaturi de voi chiar daca sunt atat de departe.

[adina]

Draga mea Simona in primul rand te si iti spun bine ai venit , dar cu parere de rau , ptr ca , daca copilul tau era bine nu erai aici. Draga mea aici toata lumea te intelege prin ce treci , si cu ajutorul acestui forum iti va fi putin mai usor .
Noi stim foarte bine prin ce treci este groaznic de dureros si asta numai noi mamele de ingerasi o stim , draga mea sa stii ca ingerasul tau de acolo de sus este cu tine si te vegheaza si iti va da putere sa treci cu bine te si iti doresc multa putere , incredere si speranta . Pentru ingerasul tau un bichet de

[Suchardine]

Draga Simona, nu ma bucur ca te afli printre noi ca Mama de Inger, insa ma bucur ca esti aici, in locul unde-ti poti exprima sentimentele si trairile cele mai ascunse, unde le poti impartasi cu mamicile care au trecut prin aceeasi drama....
Sunt foarte obosita, m-am culcat la ora 2 azi-noapte... Daca mai stateam doua ore, se faceau fix 24 de ore de cand nu mai dormisem... Sper sa fiu coerenta...
Imi pare rau ca ai auzit vorbe de genul "Lasa ca faci altul"... Sa stii ca iarasi nu esti singura! Aproape toate fetele de aici au trecut prin acelasi calvar...
In afara de durerea propriu-zisa cu care se lupta mama, cea a pierderii puiutului ei, ea este nevoita sa se lupte si cu sentimentul de vinovatie, de frustrare, de marginalizare autoimpusa... Sunt sentimente firesti provenite din lipsa de informare/educatie a celorlalti. Sincer, nu cred (sau poate sunt putine persoane) care fac acest lucru intentionat. Majoritatea o fac din dorinta de a menaja, de a te face sa uiti... Durerea ta/a voastra ii deschide de fapt acelei persoane o rana. Multi spun aceste vorbe pentru a va face sa taceti, pentru a se autoproteja practic... Stiu chiar o mamica, care atunci cand a primit un raspuns de genul "Lasa ca trece!", "Lasa ca faci altul", a spus sincer, privind in ochi persoana respectiva: "O spui pentru mine sau o spui pentru tine? "
Cea mai buna solutie este o modalitate simpla: sa compui un e-mail, si sa le scrii tuturor cunoscutilor ce simti si cum doresti sa se poarte cu tine. Sa le explici pe un ton calm dar ferm ce anume te deranjeaza in atitudinea lor si faptul ca daca NU VORBESC despre asta, nu inseamna ca iti fac tie un bine. Dimpotriva! Nici autoizolarea nu este o solutie! Oamenii sunt Oameni, ca si noi. Daca Bianca nu ar fi infiintat acest site, nici noi nu am fi stiut cum sa ne comportam cu cei din jur. Sa nu uitam ca Japonia este o tara mult mai deschisa spre civilizatie ca Romania, iar faptul ca ti s-a eliberat un certificat de nastere si ti s-a propus sa-ti vezi copilul, confirma acest lucru cu certitudine. Poate ca acum te-a durut acel certificat de nastere, dar in timp, iti vei da seama ca este singurul sau unul dintre putinele lucruri care atesta existenta copilului tau, si in timp, va deveni pentru tine o amintire pretioasa.
Rana ta este mult prea recenta... Este o perioada in care te simti confuza, disperata, indurerata, vinovata, ai senzatia (si cu siguranta asa este) ca ti s-a prabusit intreg Universul.
Insa gandurile noastre, bratele virtuale care te vor de fiecare data cand vii aici, iti vor alina in timp durerea si te vei simti mai bine. Deja ai marturisit singurica cat de bine ti-a facut sa scrii a doua oara povestea, cum a aparut sentimentul de eliberare, de descatusare...
De asemenea, daca doresti poti tine un jurnal, in care poti sa-i scrii puiutului tau sau, atunci cand esti nervoasa, suparata, trista, furioasa sa scrii in asa-zisul JURNAL ROSU, jurnalul furiei... Si scrisul este un mod de refulare, o forma de terapie, insa sigur ca ramane la latitudinea ta sa alegi metoda de abordare a propriei dureri si ulterior, a propriei vindecari...
Te cu tot dragul meu si sper, ca de cate ori simti nevoia, sa vii alaturi de noi, in casuta sufletelor noastre, in marea familie E.M.M.A.
In memoria puiutului tau , multe si !
Dumnezeu sa te apere, sa te intareasca si sa te ocroteasca!

[SimonaJp]

Suchardine, iti multumesc pentru sfaturile incurajatoare. In ceea ce ma priveste, as dori ca aceasta rana sa se vindece cat mai curand. Ma gandesc ca daca nu voi uita nu voi putea merge mai departe. Poate ca asta a fost si motivul pentru care nu m-am putut duce sa-l vad. In ceea ce priveste instiintarea prietenilor, voi lasa sa mai treaca un pic de timp ca sa-mi gasesc singura echilibrul.
Citind cele scrise pe acest forum, cum lupta mamicile de ingerasi in tara pentru dreptul de a-si vedea copilul, imi dau seama cat de slaba am fost in fata durerii. Cum m-am inchis in mine nelasand pe nimeni sa ma ajute nici macar cu un sfat. Situatia din spitalele de aici este diferita fata de cea din tara. La cerere poti primi consultanta pshihologica se fac investigatii, dar ce folos, durerea din suflet nu ti-o poate lua nimeni.
Simona, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si-ti urez toate cele bune cu ocazia zilei de nastere.
Va imbratisez cu drag!

[Daniela Ginju]

Scumpa mea Simona.
Imi pare sincer rau pentru durerea ta si ma doare sufletul cand aud ca tot mai multe mame devin mamici de ingeri.Ce n-as da ca acest numar a mamicilor de inger sa stea in loc sa nu mai creasca in continuare.
Asa cum spuneai si tu "dar ce folos, durerea din suflet nu ti-o poate lua nimeni" este adevarat draga mea dar noi trebuie sa luptam in continuare cu aceasta durere sa putem trai cu ea trebuie sa invatam sa putem trai cu aceasta durere in suflet.
Stiu prin ce treci , cei din jur nu te inteleg, arunca vorbe fara sa gandeasca ca aceste vorbe aruncate in vand dor mult mai tare decat gandesc ei ca ar putea sa doara dar pentru alinarea ta , noi suntem aici, pentru a te putea sustine moral si pentru a te asculta .sunt aici ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti, sa plangi, sa tipi de durere, deoarece cred ca cine trece prin aceasta durere intelege mult mai bine acea stare si incearca sa aline pe cel care trece prin aceeasi durere.
Draga mea te imbratisez cu mult drag si iti doresc multa , multa sanatate si nu uita ca noi(mamele de ingeri ) iti vom fi alaturi intotdeauna fara sa te judecam .
Multe pentru o mamica indurerata.

[tuchi]

Ti-am citit povestea induiosatoare draga mea. Si ca si celelalte mamici incerc sa te incurajez... chiar daca nu vei uita totul va deveni mai suportabil. Nu sunt adepta faptului ca "timpul le rezolva pe toate" dar cred ca are si el rolul lui. Incearca sa gasesti linistea chiar si o secunda pe zi uitandu-te la o vrabie care se scalda in nisip...sau la petalele unei flori...sau pur si simplu scrutand cerul incercand sa vezi cand ies ingerasii la plimbare- mie asa imi place sa spun cand vad pe cer norisori mici sub forma de bulgaras, unul langa altul, multi...prea multi din pacate...purtati de curent lin.
te imbratisez cu drag,
Mihaela, mama ingerasului Alexandra-Maria

[CORINA SILVIA]

Draga Simona ,te imbratisez si eu cu mare caldura si sper ca in curand Dumnezeu sa-ti dea o alta minune divine pe care s-o iubesti si s-o strangi cu drag in brate.Dorul de puiul tau pierdut sa se mai aline si sa-ti ramana in suflet doar liniste ,si lumina sfanta in care a plecat ,mii de flori pentru ingerasul tau..
Si cinste lor ,japonezilor ca au aceasta legislatie,si ca s-au purtat atat de frumos .

[Ioana Grigore]

Scumpa Simona, iti urez bun venit pe acest forum, desi in acest context nu ar fi fost de dorit, dar vei vedea ca aici esti inconjurata de multa dragoste, intelegere si compasiune de toate celelate mamici de ingerasi.
Imi pare farte rau pentru pierderea ta si iti doresc multa putere si curaj pe mai departe.
si
ingerasului tau

[cristina_iancu]

Simona, am creat un balonas alb si o pagina cu povestioara ingerasului tau http://www.organizatiaemma.ro/node/543 , iar datele lui de comemorare sunt trecute in Calendarul EMMA.

Draga mea, inteleg atat de bine cum te simti Si eu simteam intocmai ca si tine in timpul acela, imediat dupa moartea fetitei mele. Simteam ca toata lumea mea s-a naruit. Imi era frica sa ies pe strada, sa vad oamenii pentru ca aveam impresia ca pur si simplu sunt aratata cu degetul pe strada. Ca am esuat, eu ca femeie...

Ma bucur ca cei din Japonia fac toate aceste lucruri, acum poate tu inca nu vei realiza, dar odata cu trecerea timpului vei vedea cat de important a fost ca bebelusul tau ingeras a fost recunoscut de societate. Aici, in Romania, fetita mea a fost infasurata intr-un cearsaf si practic a fost aruncata intr-o cutiuta de medicamente, pusa undeva pe jos, asemeni unui gunoi. Asta este tot ce imi amintesc eu despre copilul meu, imi doresc din tot sufletul ca nimeni sa nu mai pateasca asa...

Te imbratisez cu mare drag si sunt alaturi de tine

[SimonaJp]

Va multumesc pentru mesajele de incurajare. Cristina iti multumesc pentru balonas. Am facut o mica modificare in textul original cu privire la legislatia Japoniei. Copilul nascut mort este inregistrat in acte de la 14 saptamani. Eu tocmai intrasem in a 15 a.
Pana acum nu m-am gandit nicioadata ca sunt atatia bebelusi care trec de primele 3 luni de sarcina si nu reusesc sa vada lumina zilei. Este si mai trist faptul ca in Romania inca mai sunt pline spitalele de cadre medicale fara pic de suflet si de profesionalism. Ar trebui sa-si dea seama ca trebuie sa se ingrijeasca si de sufletul pacientului nu numai de trup.
Cuvintele sunt de prisos.
Va imbratisez cu drag!

[nicoleta]

Buna, Simona noastra draga!
Cata dreptate ai.....
Culege tot ce poti frumos si bun, de acolo, din acea lume diferita de a noastra.
Hraneste-ti sufletul cu tot ce este bun, pentru ca el va dainui mereu, ...pe pamant si in Cer, ...si cine stie prin ce lumi inalte.
Te imbratisez si iti multumesc pentru toate gandurile tale atat de calde.
Admir enorm frumusetea si bunatatea sufletului tau, sperand cu tarie ca Dumnezeu iti va darui si tie frumos si bine.
Numai bine, o zi minunata.
Pupici pupaciosi...pupaceste.
Cu mare drag, Nicoleta!

[oana macsim]

Draga mea mamicuta de ingeras,ma intristez de fiecare data cand citesc sau aud ase menea tragedii.Daca as avea o putere,as face ca nici o mamica sa nu mai treaca prin asa ceva si nici unui puiut sa nu-i mai creasca aripioare...Cateodata te gandesti ca nu-i drept si de ce tocmai tie,care-ti doreai atat de mult...de ce,cand sunt atatea "mame"care nu-si doresc pruncii,care-i abandoneaza...sau poate decurg la lucruri si mai rele.Pentru mine nu exista zi in care sa nu ma gandesc la fetita mea,in sufletul meu e o batalie continua intre dorinta de a merge mai departe si sensul de vinovatie ca poate nu am facut tot ce s-a putut pentru puiul meu.Pot sa-ti spun doar la ce ma gandesc sa pot continua:sacrificiul meu poate a salvat un alt copilas care acum sta linistit in bratele mamei lui;iar ingerasul meu se joaca fericit alaturi de toti ceilalti...si de al tau.Te imbratisez draga mea,si chiar daca te afli la celalalt capat de lume,caldura noastra,a mamelor de ingeri sa ajunga la tine.

[loredana33]

DRAGA MEA SIMONA TE SI ATI DORESC UN AN NOU FERICIT.TE PUP DULCE.