puiul meu

[sufletdevant]

Odata am scris asta:
"Buna,
Pana acum eram pe forumul gravidutzelor de noiembrie. Am 23 de ani. Era prima sarcina. Imi amintesc si acum ca a "fost din prima". stiu data si ora la care impreuna cu sotul am reusit sa concepem un copil. A fost o noapte de dragoste superba. Exact cum imi doream sa fie pentru a concepe minunea noastra.
De la inceput am avut o multime de temeri legate de acesta sarcina. parca simteam ca ceva nu e bine. Cu toate acestea toate analizele erau ok, totul era perfect.
Am ajuns si eu la 24 de saptamani cand deja consideram ca riscurile au trecut. In sfarsit credeam ca totul va fi bine.
In 29 iulie, mi-am facut o programare pentru o eco morfo fetala de 24 saptamani. 29 IULIE era si data aniversarii casatoriei noastre. Era o surpriza pentru sotul meu. Sa mergem si sa vedem micutul nostru la eco 4D. Da... era baietel si trebuia sa il numim MIHAI CALIN dupa unchiul si nasul sau. Ce frumos, un baietel si apoi urma sa facem si o fetita. Baiatul mai mare... o va proteja si va avea grija de ea. Un vis...
Eram atat de fericiti. Vroiam sa il vad pe micut si apoi sa mergem la o cina romantica. Ce seara frumoasa avea sa fie.
Tocami am reusit sa ne cumparam un apartament si ajunsesem sa amenajam camera lui bb. Totul era perfect pentru camera lui bb.
Am ajuns la dr si mi-a luat tensiunea. Surprins de ingrijorata ii zice asistentei ca sa o ia si ea ca ei i ser pare ca e obosita. Zis si facut, asistenta ia si ea si alba la fata ii zice dr. 160/110. Urgent imi baga pe gat o pastila si imi zice sa trec la ecograf. De cand am tensiunea asta? Nu stiu... mereu am avut 120/70 fara oscilatii. Da... de 2 sapt. parca simt ceva dureri de cap, parca a fost o perioada mai agitata, parca mi-a fost mai rau si mai greu... Nimic neobisnuit insa si care sa imi ridice semne de alarma.
Eram atat de fericita in 29 iulie. Zambeam... radiam... credeam ca totul se va rezolva cu 2 pastile.
La ecograf dr imi spune:
BB cu retard de dezvoltare 2 sapt. Exact de cand acuz eu simtomele mentionate. Mai mult, tensiunea pare sa se fi instalat tot de atunci, fapt care a dus la imposibilitatea bebelusului meu de a se hrani, mi-a fost grav afectata placenta, bb este ingesuit si din cauza preeclampsiei severe a aparut si oligoamnios.
Totul se invartea cu mine. am crezut ca e o pacaleala.
Imi da inca o pastila si imi spune ca a doua zi sa ma duc de urgenta la spital ca e de garda si va mai verifica o data la un eco mai performant. Riscuri? Cauze? Explicatii? NU... DISCUTAM MAINE!!!
Nu am inteles prea bine ce se intampla... am mers acasa mai mult beti... Adio cina, adio aniversare.
Toata noaptea am cautat pe internet informatii. Faptul ca preeclampsia s-a declansat la 24 sapt a facut ca sansele de supravietuire sa fie minime. eu sunt un caz din cele 3% iar sansele de supravietuire se reduc la 1%.
Dimineata 30.07.2008 prezenta la spital, internare, separare de sot, echo cu o echipa de 4 medici. toti se uitau si dadeau dezaprobator din cap. trec 3 zile, cer sa fiu lasata acasa. Inteleg ca bb e in suferinta fetala majora. Inteleg ca indiferent daca stau in spital sau nu riscurile sunt similare. Perfuzii fac si acasa, fac orice, dar sa ies din mediul acela trist. Am fost internata la sectia patologioc, nu la sectia nasteri si lauze... Pana acum nici nu stiam ca exista asa ceva intr-un spital de gine.
Am parte de un weekend frumos, alaturi de sotul meu care e foarte grijuliu si atent. Prieteni, familie, toti imi sunt alaturi. CE folos? Eu de fapt ASTEPT SA IMI MOARA COPILUL IN MINE. Corpul meu imi omoara puiutul si eu nu pot decat sa astept. Aceste zile au fost crunte. Am reusit si am trecut peste. Am fost la cumparaturi, m-am extenuat in plans, dar am reusit sa trec peste. Vineri seara bebe misca. E atat de agitat. Am plans cu sotul meu de fericire. Daca misca e bine micutul nostru. Sambata seara eu nu il mai simt. Sotul il simte. POate sunt prea speriata. Duminica seara nu il mai simte nici el. PLang. Nu il mai simt si stiu ce s-a intamplat. Simt repulsie fata de burtica mea tot mai mica din cauza lipsei tot mai acute de lichid. O urasc. Burtica asta nu poate purta o sarcina.
Luni din nou la ecograf. E 4.08.2008. Sper totusi ca e bine. Intru si ma asez ca de obicei. Dr nu mai spune nimic, cerceteaza cu atentie monitorul.
BB e MORT. Sta ca o frunza pe apa. Tresare dupa cum bate pulsul meu. E cazut, micut si trist in burtica hidoasa care l-a ucis. Ma uit la el si zambesc. Trebuie sa fiu tare pentru sotul meu. Eu asteptam acest lucru si am inteles. El spera mai mult. Il chiem si pe el si dr ii zice si lui. El pleaca acasa sa imi aduca cele necesare, eu sunt internata pentru provocarea nasterii.
Dupa episodul plin de durere fizica al unei nasteri provocate, ajung in final sa nasc. Cu nasa si sotul alaturi pot trece peste asta.
Il voi vedea pe bb mic si drag, pe care l-am simtit si l-am iubit si pentru care mi-am facut planuri. Stiam ce nume va purta, stiam in ce limbi va vb, ce pasiuni ii voi cultiva, unde vom merge in vacante.
Totul e perfect... dar il voi vedea MORT.
Nu am crezut ca va fi atat de mare. Dr a fost super ok si mi l-a dat sa il vad, sa il ating, sa ii spun pe nume. Nu a fost mult. Cateva minute, dar extrem de util. Era atat de frumos. Cine spune ca proprii tai copii sunt [perfecti are dreptate. Puiul meu e cel mai frumos copil pe care l-am vazut. Era atat de fragil, de armonios, de perfect. Era puiutul meu, MIHAI CALIN, dar fara viata. Viata a avut-o doar in pantecele care la gazduit, dar care l-a si ucis.
L-am mangaiat putin si i-am spus ADIO.
Cand totul a luat final am cerut sa ii fie aratat si sotului.
Am ajus sa joc intr-un cerc vicios. Preeclampsia face ca bb sa nu se mai poata hrani, afecteaza ireversibil placenta. Daca nu se poate hrani, bb nu are o functie renala corecta si nu isi mai produce lichid amniotic. Daca nu isi mai produxce lichid, apare oligoamniosul.
E groaznic. Nu ai un ritual si yoate valorile inradacinate ti se zdruncina. Nasti, dar nu ai pe cine sarbatori. A murit, dar nu ai cadavru sa ingropi. Nu iti poti lua adio pentru ca nu ai cunoscut persoana. E o avalansa de sentimente contradictorii si nimeni nu te intelege sau ti se spun lucruri cu scopul de a te consola, dar iti fac mai mult rau. Telefonul a inceput sa sune a doua zi din minut in minut. Nu suportam. Nu vroiam sa intristez si pe ceilalti si nu vroiam nici sa le vorbesc. Nici acum nu vreau sa vorbesc. Prefer sa scriu.
La eco de a 2 zi, mi-a spus ca placenta fiind foarte afectata, a fost foarte prinsa de uter si nu a fost scoasa de tot. A doua zi urma un nou chiuretaj. Am fost distrusa, dar nu mai conta. Orice suferinta fizica mi se parea bine venita. Doream sa sufar si fizic ca sa pot sa imi compensez durerea din suflet.
Tot in acea zi, a venit si AM. Si ea a patit la fel... Dar ei nu i s-a spus nimic, nici o cauza, nimic. Doar ca bb e mort. Bina macar ca saraca a fost scutita de chinul de a astepta sa moara propriul puiut in ea. Draga de ea. O fiinta atat de sensibila si de fragila. Acelasi chin.
Asta ne-a unit. Am incercat sa ii fiu alaturi. Ne-am sustinut una pe alta si ne-am ajutat. O facem si acum. Pe AM mi-a trimis0-o Dumnezeu, dar a fost crud ca a trebuit sa treaca si ea prin asta.
Au trecut acum 2 sapt. E bine. Relatia mea cu sotul e mult mai puternica. O am si pe AM. L-am pierdut pe MIHAI CALIN.
E crud. Nu vreau sa astept 6 luni. NU vreau. Vreau sa dau un sens burticii. Nu am primit inca o explicatie clara. DE CE ^ LUNI? Pentru ce? Ce trebuie sa se intample in cele 6 luni? Nu vreau sa aud ca trebuie sa ma refac. Asta nu inteleg. Vreau explicatii stiintifice si clare.
Nu am o poza cu el. La noi in tara se pune intr-o tavita. Nu mi-lau curatat. Dar am o poza de la un eco. Am cumparat o rama. Cand voi avea puterea o voi pune pe perete. A fost puiul meu... L-am iubit, l-am mangaiat, l-am simtit si am crezut ca totul va fi bine. A fost prima data cand am simtit dragoste fara limite. Sunt atat de fericita ca mi s-a dat sansa sa simt si ceea ce am simtit. E divin. Pacat ca nu am ajuns pana la capat.
Vreau un alt copil. Il vreau acum. Vreau sa dau un sens golului din burtica. Vreau sa dau un sens acelei camere din apartament pe care in continuare o numesc CAMERA LUI BEBE.
Nu stiu care bebe, dar stiu sigur ca unul va fi. Pacat de cele 6 luni care ma ucid. Nici macar nu pot sa intru pe mamici de noiembrie sa le cer sa ma stearga. nu pot.
Pana acum plangeam continuu. Cu fiecare zi care trece plang tot mai putin. Ma vindec. Incet si sigur. Cu pasi mici.
Imi doream sa mor. Nu mai aveam sens. Uram toate burtile.
Acum traiesc ca sa fac un copil. Traiesc pentru sotul meu.
e inger? nu stiu... va ajunge in purgatoriu? in iad? pentru ca e nebotezat? nici asta nu stiu. nu stie nimeni. pentru mine e doar MIHAI CALIN... puiutul meu scump si drag. inimioara in a carui bataie am adunat doata dragostea mea. Somnic usor, puiut armonios, frumos si dulce... somnic usor... nu sunt mami... nu stiu cine sunt... dar TE IUBESC ORICUM..."

Odata am scris asta pe un forum. au trecut 8 sapt si in OCT 2008, indiferent de opinia medicilor am incercat. Asa imi spunea sufletul. asa am simtit. Da, eram din nou insarcinata. O sarcina in care la 2 saptamani eram la echograf, lucram toata ziua, fara pauza, incercand sa imi ocup timpul. Emotii, disperare, frica, fuga la echograf, totul pentru puiul mic. Cu poza lui Mihaitza Calin mic dupa mine, incercam sa razbesc prin cele 9 luni. interminabile. AM.... pritena mea de suferinta, insarcinata si ea. Doar noi intelegeam de ce sarcina noastra e un chin in loc sa fie o fericire. 1 ora nu misca, intram in panica. 2-3 ore eram la medic. Oare burtica e destul de mare? Oare placenta e bine? Stres si stres. Am mers la servici cat de mult. Am muncit de sarbatori numai sa pot sa imi ocup timpul. Am pierdut priteni care nu au vrut sa ma inteleaga si care mi-au intors spatele in perioada in care aveam mai multa nevoie de ei. Am primit multe dusuri reci. Am incercat disperarea si frica dusa la extrem. 24 saptamani - am renuntat sunt pregatita sa il pierd ca si pe primul. 28 saptamani - luptam. 30 de saptamani. O eternitate. De acum puiul mic poate supravietui. Orice numai sa-l vad afara. 32 saptamani - incep sa plang in fiecare zi si sa ma intreb de ce nu vrea dr sa il scoata. 34 saptamani - lucrez zi si noapte. 36 saptamani - Frica e deja la cote maxime. traiesc cu ideea ca daca este detasat de trupul meu e in singuranta si burtica e dusmanul sau. 39 de saptamani 13 iulie 2009 - la servici mi s-a spus sa plec, sa stau acasa. Nu pot. Prima zi de concediu. merg la plimbare, fac curat. 14 iulie - se fisureaza membranele, dar nu merg la spital. mi-e frica. refuz categoric sa merg. ii spun sotului ca daca merg azi ceva se va intampla si eu nu mai nasc copii fara viata. ne certam. stam acasa. 15 iulie, ora 13 - merg la spital. ora 15.45 se naste Alexandru Gabriel. Pui mic, sanatos, al meu.
O sarcina plina de frica si emotii. o sarcina la care imi era frica sa ma gandesc. O sarcina pe care nu am trait-o. Il privesc chiar acum...doarme linistit. puiul meu mic si drag. are 3 luni si 5 zile. nu imi vine sa cred. soarele din nou pe strada mea.
camera goala are un sens. e camera lui. poza de la echograf cu Mihaitza il vegheaza. Doamne! Cat de frumos e copilul meu. Cat de fericita sunt. Undeva intr-un coltisor mai e teama sa nu cumva sa pateasca ceva. Nu am sa las. Ma bucur ca am facut ceea ce am simtit si ca DD mi-a dat o noua sarcina asa curand. 18 luni de sarcina consecutiv. aq meritat totul. Nu cunosc oboseala, nu stiu ce inseamna toate acele reprosuri pe care le aud de la unele mame. Sunt fericita! Pot spune ca dragostea mea e de 2 ori mai mare. Nu am reusit sa ofer dragostea mea primului meu copilas, asa ca am impachetat-o, am pastrat-o, iar acum am adaugat-o celei ce-o port puiului meu.
Am scris povestea mea aici ca o speranta pentru. Dupa ce primul meu copilas a plecat la cer, cautam povesti cu final fericit sa ma ajute sa sper. Pentru toate mamicile de ingeri care simt la fel, doresc ca povestea mea sa le dea curaj.
Lacrimile voi siroi mereu pentru primul pui mic, dar se vor aseza pe un zambet pe care mi l-a trezit Alexandru Gabriel.
Curaj. Acolo sus un ingeras ne vegheaza.

[Bianca_C]

Mihai Calin....ce nume impunator al unui luptator

Te imbratisez cu drag, mamica tanara si iti spun din suflet imi pare rau pentru clipele prn care ai trecut si prin care treci. Si totusi ma bucur, undeva acolo in sufletul meu, pentru ca vad ca esti o femeie puternica care a avut curajul sa ceara sa isi vada propriul copilas, mort , dar ai putut sa o faci, si l-a privit si l-ai mangaiat chiar si asa necuratat cum era si l-ai vazut cel mai frumos copil de pe pamant, pentru ca e al tau...si firesc sa vezi acest lucru

Ti l-ai dorit, l-ai iubit, l-ai simtit, l-ai vazut si acum, Dumnezeu l-a luat la el, sa ti-l faca inger, si astfel sa devina ingerul tau pazitor pentru tot restul vietii

Esti tanara, trebuie sa fii puternica, de acceptat se pare ca accepti cu demnitate tot ce s-a intamplat, asta e mare lucru, iti oferi o mana de ajutor.....ai grija de tine si de sufletul tau .
Ma bucur nespus pentru tine, pentru ca ai ramas puternica si ti-ai dovedit ca se poate sa fii i fericit dupa ce ai simtit ca Cerul a cazut peste tine...astazi esti mamica, a unui ingeras minunat si a unui baietel la fel de minunat precum fratiorul lui....si acea poza de care vorbeai...exact acest scop va avea, sa-ti protejeze puiul sanatos si frumos....sa fiti sanatosi!!!!!!!!!

Numa' bine
Si pentru micutul Mihai Calin o pentru un frumos din indepartatul Cer....
Bia

[dianadandiana]

ma bucur din suflet pt voi, mai mult nu pot sa zic decat ca esti o mamica curajoasa si iubita de cineva (cred ca sti u de cine )de acolo de sus .el se bucura cand te vede fericita alaturi de tati si fratiorul lui. va doresc tot binele din lume si ma bucur ca din cand in cand mai citesc si cate o povetioara cu final fericit ca si a voastra .stiu ca nu esti pe deplin implinita dar ai o farama de alinare si un vis maret implinit .felicitari sper ca si alte mamici de ingerasi sa-si faca curajul sa incerce sa-si implineasca visul de a deveni mamici aici pe pamant eu consider ca trebuie sa crezi , sa vrei si sa te rogi.eu ma rog pt voi toate sa fiti fericite, iar fericirea absoluta pt voi e sa fi-ti mamici deci pt asta ma rog. va pupacesc si noapte buna.sa visati cu

[adina]

DOamne Dumnezeule ce poveste nc nu stiu cum sa incep sau ce sa fac sunt si trista ptr prima ta sarcina sunt si fericita ptr a doua in care ai avut atat curaj in tine , asa ma gandeam si eu eu am nascut pe 19 iulie 2009 puiul meu a trait 7 saptamani sunt ingrozita dar ma gandeam ca dupa 6 luni si eu sa incerc din nou dar imi este tare frica , Dumnezeu ti-a dat putere si mult curaj , DUmnezeu sa te pazeasca pe tine si puiul tau de pe pamant iti doresc multa sanatate si bucurii in viata te inbratisez cu drag .

[Ioana Grigore]

Draga Ema, povestea ta este incredibila, dar si minunata in acelasi timp ... cat curaj, cata dorinta, cata vointa...
Te felicit pentru curajul tau, stiu ca povestea ta le va inspira pe mamicile de ingeras de aici.
Mihai Calin vegheaza asupra voastra si va fi mereu cu ochii pe fratiorul lui Alexandru Gabriel
pentru ingerasul tau din ceruri si pentru puiutul tau de pe pamant
multe, dar multe pentru tine si sotul tau pentru puterea de care ati dat dovada

[cristina_iancu]

Ema draga mea...tot ce pot sa va spun eu voua este ca ma rog la Doamne Doamne sa va tina sanatosi si sa va ofere numai bucurii. Ingerasul Mihai Calin sa va vegheze si sa aiba grija de voi cum a facut-o si pana acum.
Daca vei intra aici http://www.organizatiaemma.ro/node/519 ai sa vezi o pagina cu povestea ingerasului tau, iar la rubrica Ingerasii nostri el are creat un balonas alb cu numele sau.
Povestioara ta este un exemplu pentru noi toate mamicile de ingerasi care ne dorim bebelasi sanatosi, ca trebuie sa fim curajoase si sa mergem inainte, sa avem incredere in Doamne Doamne. Si intr-o zi cu voia SA ne vom tine si noi bebeii in brate

Imbratisari pufoase mamica curajoasa

[sufletdevant]

multumesc mult. multumesc mult pentru tot.
acum i-am taiat in somn unghiutele puiului mic de aci de langa mine. azi am fost la AM prietena mea de suferinta. si ea are un pui in cer si unul mic de 1 luna aici pe pamant.
vorbeam cu ea si ziceam ca sunt atat de dezorientata si mi-e atat de frica. stau si ma uit la puiul mic si mi-e frica. mi-e atat de frica sa nu i se intample ceva. nu sunt o mama supraprotectoare, dar mi-e frica sa nu plece de langa mine. acum trag cu ochiul la el si il vad cum doarme aici langa mine. suspina. a papat mult mai devreme si acum ofteaza in somn linistit.
ar fi trebuit sa am 2 pui. primul ar fi avut in curand 1 an. as vrea sa il pot tine in brate. sa ii tin pe amandoi. de multe ori il tin pe alexut si imi vine sa plang. e un amestec de ferice-durere, care se opreste dureros in gat.
sambata urmeaza botezul.
mihai ar fi fost tare fericit aici cu noi la botezul lui alex.
sunt multumita de un lucru - cand il sarut il sarut cat pentru doi, cand il strand la piept, inima bate tare, tare, pentru doi, cand ii zic ca il iubesc il iubesc pentru 2. Uneori ma simteam vinovata ca toata dragostea mea e pt puiul mic de pe pamant. acum insa stiu ca si pt cel de aici, dar si pentru ingerasul meu am dragoste x 2, e o dragoste a mamicilor de ingeri, una aparte, ascunsa lumii din jur.
va sarut si stiu ca pe un norisor stau puiuti mici ce vor sa ne stranga in brate.
hai sa intindem mainile, sa lasam capul intr-o parte, ca micutii nostrii sa se poata cuibari la pieptul nostru macar intr-un vis

[CORINA SILVIA]

Buna Suflet de Vant ,desi nickname-ul nu ti se potriveste pentru ca esti o luptatoare,ingerasul tau Mihai CAlin ti-a dat aceasta putere.Scumpo da-mi voie sa te imbratisez si sati spun ca esti o mamica fericita .Ti-ai dat seama ca puiul tau nu e departe,nu te-a parasit ci e cu tine tot timpul.Ma bucur mult mamica luptatoare ce esti,uneori nu trebuie sa iei in considerare ce spun majoritatea,trebuie doar sa-ti asculti Ingerul Pazitor,si sa te rogi .Tu asta ai facut ,nu-ti fie frica nu ai sa-l pierzi pe Alexandru,il vei creste frumos si-l vei iubi cat pentru doi ,cat de mult vrei tu si simti.Ingerasul tau stie ca-l iubesti si la randul lui te iubeste si e mandru ca mamica lui a atat de curajoasa.Nici nu ai idee draga mea cat de multe poti sa faci acum!!Esti puternica ,Dumnezeu sa te ocorteasca,vei stii sigur sa-ti ocrotesti si sa-ti cresti frumosul bebelus,sa-ti traiasca!!
Pentru tine calde imbratisari si pentru micul tau ingeras multe flori si o rugaciune ,cu mult drag

[marwana]

Trista si frumoas in acelasi timp povestea ta, i mi pare rau ca a trebuit s simti si tu acest tristete si durere a pierderii ingerasului tau MIHAI CALIN , DD acum il are in grija si el ingerasul vostru are grija de voi toti 3, familia lui. Te si te admir pentru optimismul tau, pt indarjirea cu care ai vrut sa mai ai un alt copil. Eu eram exact opusul tu dar DD a avut grija sa raman din nou insarcinata la cred ca 2 luni de la pierdere. Multa sanatate i ti doresc, mult sanatate si puiutului mic pe care acum il privesti cu multa dragoste. tie un buchet mare de si pt MIHAI CALIN

[monicamuresan]

Draga Ema, te felicit pentru curajul tau, pentru optimismul tau si iti multumesc pentru incurajarea care ne-o transmiti.
Te rog, daca vrei, sa-mi dai un nume de medic ginecolog... eu nu mai am incredere in nici un medic din Cluj si nu stiu ce sa fac, sunt dezorientata.
Ma rog la DD sa aiba grija de sufletele Ingerasilor nostri, iar noua sa ne dea sanatate, ca-i mai buna decat toate

[sufletdevant]

frumos:
http://www.youtube.com/watch?v=ziIH3YE- ... re=related

[Bianca]

Sufletdevant .....hmmm, asa am “botezat” eu parintii de ingeri, in cantecul EMMA....pentru ca mi se pare ca exprima poate cel mai bine starea de spirit a celor care si-au pierdut copiii ....

Vreau sa-ti multumesc pentru mesajul tau...pentru curajul si speranta pe care, prin el, doresti sa le insufli mamicilor de ingeri, in ciuda fricii cu care traiesti acum, in suflet, pentru micutul tau Alexandru Gabriel, care, slava Domnului, a aparut in viata ta, atat de curand dupa ce l-ai pierdut pe Mihai Calin.....ingerasul care va veghea asupra fratiorului sau mai mic si asupra parintilor sai, si care stie, acolo unde e, ca este iubit si ca are locusorul lui, in inimile voastre....

Imi pare rau ca ai castigat o prietena de suflet, in urma unor pierderi atat de dureroase....Imi pare rau ca si AM, si-a pierdut primul puiut dar ma bucur ca si ea, ca si tine, poate strange acum in brate, copilasul trimis de Dumnezeu si de ingerasul ei, copilas care va primi de doua ori mai mult dragoste....acea dragoste aparte a mamicilor de ingeri, ascunsa lumii din jur...cum bine ai spus...

Ramai la fel de optimista si de puternica, bucura-te de Alexandru Gabriel si fii sigura ca atunci cand il strangi in brate, si ingerasul tau, de sus de pe norisor, iti simte dragostea si dorul....

Intreab-o, te rog, pe AM, daca doreste sa facem un balon si pentru puiutul ei....si transmite-i ca, exista un loc, unde este asteptata cu bratele si inimile deschise, oridecateori, o coplesesc amintirile dureroase....

O calda pentru tine, un pentru Alexandru Gabriel si un buchet de , pentu ingerasul tau, Mihai Calin....

[Liliana]

Ema, ti-am citit povestea din ziua in care ai postat-o, am recitit-o apoi dupa vreo doua zile si azi din nou... M-a emotionat prin ea insasi si prin felul in care ne-ai spus-o.
Azi vreau sa-ti las aici un semn al trecerii mele pe aici.
Vreau sa-ti spun ca am primit si eu in suflet din optimismul finalului tau fericit, un optimism valabil pentru orice imprejurare, pentru orice situatie. Chiar si cei care nu sunt parinti de ingeri pot primi de la voi lectii de optimism si speranta pentru viitor.
Te imbratisez cu drag
Liliana

[sufletdevant]

e atat de greu uneori.
nu stiu daca e normal, nu stiu ce e normal.
simt ca aparitia celei de-a doua sarcini atat de repede, pe langa bucurie si dragostea mi-a adus si confuzie.
am uneori impresia sau mai bine zis ma amagesc cu gandul ca eu nu am un ingeras, ci a fost doar o sarcina mai lunga.
si nu e corect. nu e corect fata de mine si in primul rand nu e corect fata de puiul meu.
fata de niciunul din ei.
sunt doua persoane diferite, 2 copii, nu unul singur.
ma simt atat de vinovata.

[MIHAELA 76]

Este adevarat ca este greu, dar vei reusi sa iesi din starea de confuzie si vei realiza ca nu ai nicio vina, ca este normal ce ti se intampla. Bucurate de sarcina, de copilasul din burtica, iar ingerasul de sus va avea grija de voi. Poate uneori nu este bine sa cautam raspunsuri, pentru ca poate nu le vom afla niciodata, dar sigur tu vei alege ce este mai bine pentru tine, vei reusi sa vezi in bebelusul mic fratiorul sau surioara .
Sper ca vorbele mele sa nu te fi suparat cu ceva.
Mihaela, mamica lui ANDREI.

[Suchardine]

Draga Ema, am intrat astazi aici, dupa o lunga perioada de timp in care n-am mai intrat.
As vrea... as vrea sa ma intelegeti... sa inteleaga cineva ce simt... cum imi stau lacrimile in gat gata sa stasneasca atunci cand va citesc povestile... cum sufar pentru pierderile voastre ca si cum ar fi ale mele.. Nu cred ca pot fi inteleasa... Am fost chiar acuzata uneori ca ma prefac... ca de fapt nu am cum sa inteleg o astfel de durere daca nu am trecut prin asta... Insa eu stiu ce simt... Numai eu stiu...
Daca ai putea sa ma vezi cum am lacrimi in ochi acum cand iti scriu, lacrimi de durere si de mandrie amestecate, pentru tine, Mamica Curajoasa, Mamica de Inger, Mamica Devotata, Sufletel de Vant...
Mihai Calin sigur este in Rai langa Doamne-Doamne. Nu conteaza ca nu a fost botezat. Se spune ca prin botez ni se sterge pacatul originar... Cred ca acum Mihai Calin este Sus, langa Doamne-Doamne si va vegheaza cu dragoste pe tine, pe tati si pe Alexutz...
Ooooffff, stiu, atat de bine stiu, mi-ati spus-o de atatea ori cat de mult inseamna cuvintele mele pentru voi, aici, in locusorul vostru de suflet, unde va plangeti durerea voastra incomensurabila... Insa, ma simt desfacuta in bucati dupa ce citesc o noua poveste... Ma doare fizic...
Oooffff... Sper sa ma iertati ca nu intru mai des.
Scumpa mea Ema, esti un exemplu pentru Mamicile de Inger si-ti multumesc din suflet ca ti-ai scris povestea aici.
Te si te cu toata dragostea mea!

[dorina_miru]

Draga Ema,vreau sa incep prin a te felicita pentru micul Alexandru Gabriel si pentru curajul de care ai dat dovada,in ciuda durerii pierderii celuilalt baietel.Fii curajoasa si in continuare si nu te teme pentru Alexandru,pentru ca Dumnezeu nu va lasa sa i se intimple ceva.Cunosc din proprie experienta sentimentele prin care treci,eu am ramas insarcinata
la doua luni dupa ce am pierdut-o pe Miruna,si toate aceste sentimente amestecate le-am incercat si eu,inclusiv acela de confuzie,legat de faptul ca mi-am dorit grozav de mult ca Miruna sa se intoarca,si totusi eram constienta ca ILINCA era alt copil,desi m-as fi bucurat enorm sa fi avut certitudinea ca era Miruna...Cind treci prin astfel de momente,tentatia sa te lasi dusa de val si sa-ti pierzi ratiunea este extrem de mare,eu am avut norocul de a mai avea o fetita care m-a tinut puternic ancorata in realitate,dar altfel nu stiu ce s-ar fi ales de mine.Si,surpriza,vara asta Doamne-Doamne ne-a mai dat si un baietel minunat,care ne-a umplut si mai mult viata de speranta...Iti urez crestere usoara,si daca ai nevoie de sfaturi,scrie-mi!

[sufletdevant]

uneori simt cum se rupe ceva in mine. acolo sus, nici in gat, nici in piept, ceva se rupe.
Am citit fiecare poveste. Traiesc fiecare poveste alaturi de mamici si tatici. De fiecare data retraiesc si povestea mea.
As vrea sa va scriu la toate, dar nu pot. As vrea sa va scriu atat de multe, sau doar un singur rand, dar.......... Nu stiu ce, nu stiu cum, nu stiu cu ce sa incep.
Va sarut pe toate. Va inteleg si va sunt alaturi. Poate nu vreau sa va vorbesc. Vreau doar sa va tin de mana, sa culeg o lacrima de pe obrazul vostru si sa o iau cu mine. Chiar as vrea sa va iau cate o loacrima. Poate va va fi mai usor. Flori pentru mamicile de ingerasi.

E un mesaj pentru toate mamicile. Probabil nu inseamna mult, dar e singurul mod in care reusesc sa va spun ce simt. Mai bine zic incerc sa va spun ce simt si nu reusesc decat intr-o mica masura.

Am povestit cu o alta mamica de ingeras. Si ma intreba ce as face daca as putea da timpul inapoi, exact inainte de a ramane insarcinata cu primul pui. Ce as face? Nimic. As retrai totul la fel. 6 luni de vis si apoi un crunt cosmar? Da. Poate as schimba putin scenariul si as lupta sa stau cu puiul meu micutz mai mult. Atat as schimba.
Faptul ca am avut 6 luni un pui mic si zburdalnic in burtica pentru mine a fost ceva de neimaginat. Faptul ca acum imi tin in brate al doilea pui e un vis. Cu toate temerile si grijile exagerate, pot spune acum, DA! sunt pregatita sa iau totul de la capat acum daca e necesar. E ciudat cum pentru o clipa de fericire suntem capabili ca oameni sa trecem prin iad.
pentru mamici si inimioare cu gust de laptic pentru

[cristina_iancu]

O imbratisare mare si pufoasa din partea mea si un pup dulce Si eu m-am tot gandit cum ar fi fost daca...daca as fi dat timpul inapoi si fetita mea ar fi trait acum...Tot citesc povestea ta si incerc sa capat si eu curaj pt bebica ce va veni...dar in acelasi timp mi-e frica, mi-e frica de dr, de faptul ca nimeni nu-mi garanteaza ca povestea nu se va mai repeta si zeci si zeci de intrebari de acest fel si pe de alta parte ard de nerabdare sa vina ziua cand voi mai avea un fluturas un burtica, iar mai apoi cand patutul va avea bebelusul lui..

Pupici pufosi