, cu regret iti spun "bine ai venit", mi-as dori sa nu fie nevoie sa ne povestesti despre micuta Anastasia, mi-as dori sa nu trebuiasca sa te intampin si sa nu mai citesc despre ingeri care pleaca,dar asta e viata, si uite-ma aici, cu bratele deschise, cu mintea limpede sa iti pot oferi ajutorul meu....stiu ca ai nevoie de sustinere, pentru asta suntem noi aici........sa te ajutam, sa te intelegem, sa te sfatuim si sa te imbratisam
e langa ingerasii nostri, e langa Dumnezeu, are aripi mari si zboara deasupra ta, si-ti da putere si speranta.
si noi ajungem sa suferim si sa plangem zi de zi, si sa iubim ingerii gingasi....pruncii nostri.
, sa iti ofer neconditionat sprijinul meu oricand vei avea nevoie.
Imi pare foarte rau!
fetita ta, ca si a mea, sunt ingerasii lui Doamne Doamne acum si probabil ca se joaca impreuna acolo sus. Si eu mi-am pus atatea intrebari, si cred ca e cel mai normal lucru pe care il putem face. Nu stiu daca vom afla raspunsul la ele vreodata. Tot ce stiu e ca perioada cand am fost gravi a fost cea mai frumoasa din viata mea. Am simtit-o in burtica si am vazut-o crescand. Asa o sa-mi amintesc eu de ingerasa mea. Trebuie sa fiu puternica pentru mine si pentru ea. Si daca o vrea Doamne, Doamne poate ca o sa-mi trimita si mie un pui de om aici pe pamant, pe care sa-l vegheze surioara lui din cer.

Aici plingem impreuna,aici poti sa spui ce te apasa , ce te doare.Te pup si ai grija de tine .Eu sint voluntar Emma,din Cluj poti sa ma contactezi ca sa stam de vorba cnd vrei tu si cind crez ca ti ca esti pregatita adresa mea de mess
cu drag.
@};si nu renunta la viata ,ea continua iar noi putem sa mai incerca sa devenim mamici apropo eu am o fetita care imi da forta in fiecare moment dar care isi doreste un fratior iar eu daca D-zeu vrea ii voi da......................ai grija de tine si de persoanele ce te iubesc si le iubesti......................

si pupici pupaciosi, de la Nicoleta cu mare drag.
iar pt
tau multe


...toate care am pierdut un copilas inainte de a-l naste sau dupa, ne regasim in gandurile si starile descrise de tine...tacerea apasatoare din sala de nasteri, singuratatea dureroasa in ciuda prezentei celor din jur, care nu au stiut cum sa ofere sprjin emotional, gandul ca ai facut ceva gresit si intrebarile chinuitoare: cum ar fi aratat, cum ar fi facut primii pasi, care ar fi fost primele cuvinte rostite.... ganduri, ganduri, ganduri....

! Ce frumos suna " mama de ingeras";asa mi-a zis si sora mea,cind venise in spital,ca acum am un ingeras,acolo sus,numai ca eu vroiam sa o am linga mine .9 luni iti imiaginezi cum arata,cu cine seamana,ma gindeam ca va fi blonda cu ochi negri;deja ma vedeam in biserica la botez,o vedeam mare.....si in final ajungi cu un gol mare in suflet.De ce trebuie sa se intimple asa ceva, cred ca numai Dumnezeu stie.Nici macar nu am avut puterea sa o vad,nu stiam ca se poate.Nimeni nu ar trebui sa treaca prin asa ceva.
si pupici pupaciosi cu mare drag.
SI
pt
tau Anastasia
sincere si un brat mare de
pt tine
cu mult drag. Ingerasul Anastasia implineste un anisor de cand a plecat langa DD si de acolo de sus te vede, te sustine, se gandeste la tine exact asa cum faci si tu.
cu drag si pt
tau multe 
