pe voi mamici de ingeri...La fel ca si voi toate nu am crezut ca mi se poate intampla vreodata asa ceva...Povestea Alexandrei suna asa : familia noastra era compusa din 3 persoane ,eu ,sotul meu si o minune de baietel ,Razvan,care acum are 7 anisori.Razvan se simtea singur si de citiva ani ne tot spunea ca el vrea un fratior sau o surioara.Intr-un final ne-am hotarat si am scris scrisoare la barza....raspunsul berzei nu sa lasat asteptat,in luna urmatoare am aflat ca RAZVAN va avea un fratior sau o surioara...Am foate foarte fericiti .Razvan spunea tuturor -:tu stii ca mami are un bebe in burta? ,la scoala toata lumea era la curent cu vestea ,Razvan fiind in cl I.Totul a fost bine pana la 16 saptamani cand am facut amniocenteza.Dupa 3 zile am gasit in posta o scrisoare.........era rezultatul cu niste valori fffff mari .Am intrat pe net si am verificat ,nu imi venea sa cred...citeam si nu intelegeam nimic.Scria ca bebelasul e suspect de spina bifida...nu intelegeam ce inseamna aceasta boala,eram inebunita...auzisem pt prima data de aceasta boala.A doua zi am mers la medic si ni sa confirmat ca ceva nu e in regula si am fost trimisi la un spital ,la 300km de locul unde stam noi.Cosmarul incepuse........simteam ca mergem la spital doar asa ca sa fim noi impacati ca am facut tot ce se putea face dar.....l-am intrebat pe sotul meu oare nu se poate intampla o minune si fetita noastra sa se faca bine? a fost suficient sa ma priveasca nu a mai trebuit sa imi raspunda...A doua zi am vazut-o pe Alexandra la eco,dormea...ni sa confirmat ca are spina bifida si ca nu are nici o sansa de supravietuire......A fost o lupta foarte grea ,nu voiam sa renutam la ea dar ce puteam face? acum regret ,luna viitoare trebuia sa nasc ,macar o mai tineam cu mine ...Am nascut-o la 5 luni,in 27 .04.2011,mi sa indus travaliul si am nascut-o .Am vorbit cu medicul si i-am zis ca vreau sa o vad.A fost deacord,am crezut ca am sa plang dar cand am luat-o in brate ma cuprins o stare de liniste ,eram enervant de linistita,spun eu acum..nu voiam decat sa o tin in brate si sa o pup si sa o mangai.Era atat de frumoasa,avea tot ce ii trebuie si avea o culoare roz.Traia cand am nascut-o ,a murit in momentul in care i sa taiat cordonul .Si acum ii vad spasmele de pe piept...Imi este foarte greu ,era fetita pe care mi-am dorit-o toata viata.Nu exista zi sa nu plang ,sa nu ma gandesc la ea ,Am crezut ca imi va fi mai bine cu timpul dar e din ce in ce mai greu.Si acum as vrea sa va povestesc visul pe care la avut sora mea .Inca nu stiam daca e fetita sau baietel ...in vis a venit o fetita la ea ,fetita avea aripi de inger si spunea ca o cauta pe mami,adica pe mine.Sora mea a luat-o de mana si ii spunea dute ,dute uite acolo e mami.O voce ia spus : ea e fetita sorei tale si aceasta fetita trebuia sa vina pe lume mai demult.Fetita se comporta ca un copilas ratacit,si in loc sa mearga in locul unde ia spus sora mea ea a luat-o pe o carare care mergea la nori.Cand am vorbit cu sora mea mi-a spus Dumnezeu sa va Binecuvanteze ,o sa aveti o fetita.Imi doream atat de mult sa aiba dreptate...Acum inteleg atfel visul ,Alexandra avea aripioare 
si a luat-o pe alta carare ....Oare stie cat am asteptat-o si cat de mult mi-am dorit-o? Nu cred ca stie ,e doar suparata ca am renuntat la ea... Daca mai e cineva in situatia aceasta cu ingeras care a avut spina bifida ,astept un semn.Va multumesc ca ati avut rabdare cu mine...
..e greu de inteles pt mine ...
...nu lasati situatia materiala sa puna stapanire ...ganditiva ca daca Alexandra era acum langa voi trebuia sa gasiti o solutie si sa va descurcati..asa ca ... 
..intelegi ce vreau sa spun...
Rodi, imi pare nespus de rau pentru pierderea ta