Priveste-ma dincolo de lacrimile mele

[Cami_Vic]

O poezie superba pe care as dori sa v-o arat si voua, pe care am descoperit-o pe un blog al comunitatii de sprijin pentru cei care au pierdut o persoana draga (proiectul se numeste "Există viață după doliu!")
E un mod de a sugera celor dragi cum sa ne fie alaturi...

http://doliularomani.wordpress.com/2011 ... mile-mele/

Autor: Kelly Osmont (mama care si-a pierdut unicul copil, actualmente terapeut specializat in lucrul cu persoane care au suferit o pierdere)

Priveste-ma dincolo de lacrimile mele

Ma intrebi: “cum iti merge?”
Si, dupa cum vezi, ochii mi se umplu de lacrimi.
Iar tu, stinjenit, privesti in alta parte
Si te grabesti sa vorbesti despre vreme.
Iar eu simt ca interesul pe care mi l-ai aratat pret de citeva clipe
S-a spulberat …

“Cum imi merge ?”
Imi merge mai bine cind sint ascultata
Chiar daca imi mai scapa o lacrima sau doua,
Pentru ca durerea mea e adinca si indescriptibila.
N-o poti intelege decit daca ai cunoscut-o si tu.

Cu toate astea am nevoie de tine …
Pentru ca de cite ori privesti pe linga mine si vorbesti despre vreme
Ma simt iarasi singura … singura cu durerea mea.

Nu vei sti niciodata cit de mult inseamna pentru mine atentia ta …
Si stii ceva ? Lacrimile nu sint un semn rau !
Asa pot eu sa ma vindec,
Asa pot eu sa eliberez durerea din mine …

Stiu ca purtindu-te asa incerci sa ma protejezi de durere,
Dar te inseli, caci amintirea mortii celui drag
E mereu cu mine, la distanta de numai un gind …
Durerea mea devine vizibila prin lacrimi,
Dar e o durere de care n-ai cum sa ma protejezi,
Ea e acolo cu mine …
Oare cind pling te simti neputincios si nu stii ce sa faci ?
Nu esti neputincios …
Si nu-ti cer nimic altceva decit sa fii linga mine .
Cind imi permiti sa pling linga tine … ma ajuti.
Nu trebuie sa spui nimic, pentru ca eu am nevoie de tacerea ta.
Am nevoie sa fii rabdator si sa nu te temi de mine, de lacrimile mele…
Am nevoie sa intrebi cu inima “Cum iti merge ?”
Ca sa-mi pot lasa durerea sa iasa in voie …
Caci atunci cind lacrimile mele sint libere,
Ma simt mai usoara …
Ele curata spatiul dintre noi
Facind loc, usor, unor stari mai bune.

Poate voi plinge un minut sau doua.
Apoi imi voi sterge lacrimile
Poate chiar voi zimbi.

Stii ca de cite ori adun lacrimile in mine,
Ele se aduna intr-un nod in git,
Imi umplu pieptul de durere
Si-mi fac stomacul sa tremure ?
Tot corpul meu e prins intr-un efort enorm:
Efortul de a te proteja pe tine de lacrimile mele !
Si astfel si eu si tu suferim:
Eu … pentru ca imi tin durerea in interior,
Ca un scut fata de intimitatea dintre noi.
Tu … pentru ca nu stii ce sa faci si-ti vine sa fugi.

Asa ca, te rog, ia-ma de mina si priveste-ma dincolo de lacrimi
Caci asa ne putem regasi intimitatea.

[georgeta74]

Of, fiecare cuvant din aceasta poezie doare, dar in acelasi timp alina.
E atata adevar in ea incat te face sa plangi si sa zambesti in acelasi timp.
Multumim Cami ca ne-ai impartasit-o si noua.

[marwana]

Foarte frumoasa poezie, adevarata

[Angela-Ema]

Frumos si adevarat. Multumim pentru aceste randuri.

De fiecare data cand citesc ceva care exprima ideile din poezie, imi amintesc faptul ca prima data le-am intalnit scrise intr-un mesaj al unui tatic de ingeras.

[Bianca_C]

Cat de frumos
Cat adevar....doare dar in acelasi timp, cum spunea si Georgeta, fiecare cuvant mangaie ranile sufletului, alina si da putere pe mai departe.....
Multumim Cami.....o calda si din suflet

[totti]

Beautiful and true Thank you for this content.


ทางเข้า sbobet