"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Nici nu stiu cum sa incep..........Eu sunt taticul Ingerasului Muresan Mircea Serban, din punctul meu de vedere, cel mai frumos si iubit copil din aceasta lume. Desi a trait numai un an, cinci luni si 12 zile a reusit sa-mi schimbe viata definitiv. Viata lui s-a sfarsit pe acest Pamant in 03 Septembrie 2009 si, cel putin mie, nu-mi vine sa cred ca e adevarat. Inca sunt socat de ceea ce s-a intamplat si simt un gol imens in suflet de cand Ingerasul meu nu mai este printre noi. Nici nu stiu ce as putea sa povestesc despre viata lui pentru ca fiecare moment alaturi de el a fost unic. De multe ori stau si privesc in gol gandindu-ma la el si la clipele frumoase petrecute alaturi de el. Ce pot sa spun sigur este ca sunt un alt om de cand Serban a aparut in viata noastra.Era atat de inteligent si de frumos, ii placea sa invete lucruri noi, era mandru sa arate ce stie.Tocmai am fost terminat de invatat animalele si fructele si acum urmau culorile......dar din pacate nu am mai apucat. Mi-e dor sa ajung acasa si el sa ma astepte cu zambetul pe buze sa-i dau papica si sa-l scot la plimbare. Mi-e dor sa-l adorm in fiecare seara la 9.30, sa-i cant in soapta: In padurea cu alune, aveau casa doi pitici..... ,incet , incet mor de dorul lui. Mi-e dor sa-l plimb cu masina, era cel mai fericit copil din lume cand ii spuneam ca mergem cu masina. Inca n-am luat de pe luneta masinii semnul cu "Baby on board", si nici nu o sa-l iau vreodata jos. Peste tot in casa sunt numai amintiri cu el, chiar daca mare parte din jucarii leam mutat in beci, cand ma uit pe jos parca il vad in patru labe.
Sper ca din punct de vedere medical am facut tot ce se putea face pentru el, oricum regrete de genul asta acuma nu mai au niciun sens si fac numai rau asa ca incerc sa nu ma gandesc. Daca as fi putut i-as fi dat inima mea fara nicio ezitare, de multe ori ma gandesc la asta. Daca i-am gresit cu ceva il rog sa ma ierte si sa nu fie suparat pentru ca taticul lui il iubeste mai mult ca niciodata si spera ca acum este fericit alaturi de bunicul si unchiul lui.
In viitor, daca Serbanel o sa vrea, sper sa-i putem oferi un fratior sau o surioara de care sa aiba grija. Deocamdata ma opresc aici, doresc tuturor putere si multa sanatate. Horatiu
Ataşamente
Te rog da-mi un semn ca esti bine Ingerasul meu
Ultima oară modificat de HORATIU_26 pe 14 Oct 2009, ora 14:30, modificat 1 dată în total.
Tot ce mi-a mai ramas sunt pozele si amintirile. Norocul meu este ca am alaturi de mine o mamica de Ingeras frumoasa si iubitoare cu care vreau sa-mi petrec tot restul vietii si fara de care aceasta viata nu ar mai avea chiar niciun sens. O iubesc mult si sper sa o pot si eu ajuta sa treaca peste aceasta grea incercare.
Ultima oară modificat de HORATIU_26 pe 20 Oct 2009, ora 18:48, modificat 1 dată în total.
Cind am citit cit de frumos ai scris despre Serbanelul vostru si cind am vazut pozele, m-au dat lacrimile... Atit de frumoase si de dureroase sint toate amintirile pe care le aveti... L-ati iubit si il iubiti atit de mult, si sint convinsa ca ati facut tot ce v-a stat in putere sa il salvati. Chiar nu aveti ce sa va reprosati... Ma bucur ca tu si sotia ta va sprijiniti atit de frumos unul pe altul... Durerea e oarecum mai usor de "dus" cind nu esti singur. Va doresc din tot sufletul sa reusiti cit de curind sa ii oferiti lui Serbanel un fratior sau o surioara. Aveti grija de voi... va imbratisez cu drag,
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Draga Horatiu, iti multumesc ca ti-ai facut curaj sa scrii si tu in "Locul taticilor". Pozele cu iubitul vostru Mircea Serban sunt minunate. Randurile tale sunt sensibile si calde si sper sa reprezinti un exemplu si un imbold pentru toti ceilalti tatici "din umbra" care citesc dar nu indraznesc inca sa scrie. Mircea Serban este cu siguranta mandru de asa parinti iubitori si sunt sigura ca il va ruga pe Doamne-Doamne sa va aduca un copilas. E asa frumoasa iubirea voastra, e asa frumos ce simtiti, iar faptul ca vorbiti despre puiutul vostru o sa va ajute sigur in procesul de atenuare a durerii, pentru ca despre vindecare nu cred ca poate fi vorba vreodata... Sper sa ramaneti toata viata atat de iubitori si de calzi si de fiecare data cand simtiti nevoia, sa veniti aici, sa-i scrieti iubitului vostru Mircea-Serban. Si totusi ceea ce ma intristeaza este numarul ingrijorator de mare de parinti de ingeri... Multe si pentru Mircea Serban!
Te iubesc iubitelul meu! Ma bucur mult ca ai scris. Dragi mamici, credeti-ma ca nu mi-a spus aceste lucruri... Ce noroc cu site-ul acesta Taticii sunt tari pentru noi... si se inchid in ei... si sufera in tacere. Dar acum imi dau seama ca suferinta lor in tacere e foarte mare. Sper din suflet ca si alti tatici sa-si descarce sufletul aici, iar acest lucru sa ne apropie si mai mult.
Draga tatic de ingeras ma bucur ca ai prins putere sa scrii, te si ti spun si tie bun venit desi sincer as fi preferat sa nu fie nevoie sa ne fi cunoscut in acest fel. Ma bucur tare mult sa stiu ca va sustineti unul pe altul, ca va iubiti si va ganditi la viitor, sigur ca atunci cand va fi momentul Serban va trimite un suflet caruia sa i daruiti la fel de multa iubire ca si lui. pt care il face pe DD sa zambeasca Serban
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Draga Horatiu , ...cred si eu ca nu stii cu se incepi...ce sa spui, ce cuvinte sa alegi pentru a exprima ceva ce niciun cuvant din nicio limba din lumea asta intreaga, nu poate descrie.....?!?!?! ..... S-a intamplat cu prea putin timp in urma si socul este inca mult prea mare, pentru a realiza si accepta, ce s-a intamplat!....Adevarul este ca o astfel de pierdere te marcheaza pe viata si nu ramane decat speranta, sa gasesti puterea de a accepta si de a trai cu durerea si mai ales cu dorul care macina hain sufletul.....
Spui ca incet, incet mori de dorul lui....Of, Doamne, cat de bine te inteleg cand spui asta .....Eu am avut multe momente, mai ales in prima perioada dupa ce am pierdut-o pe Emma mea, cand simteam ca efectiv NU MAI POT...ca imi plesneste inima de durere....ca mor atunci, pe loc....Intr-un fel, cred ca se poate spune ca am murit....dar fara sa stiu cand si cum, am reinviat.....din prorpria-mi cenusa...Si asa vei fi si tu draga Horatiu...la fel si sotia ta.....Acum nu puteti inca sa credeti va veti gasi acea putere....dar o veti gasi... si veti fi ajutati....nu numai de cei din jurul vostru, cat mai ales de Acolo de Sus....Pustiul vostru va va fi mereu alaturi si veti avea momente cand chiar il veti simti....aveti rabdare....
Semnul "Baby on board" va ramane lipit nu numai pe luneta masinii ci si pe inima ta si a Monicai.... Eu as fotografia semnul, asa cum e el pus, si l-as pune intr-un album foto, alaturi de celelalte minunate poze cu micutul Mircea-Serban....
Sper si te rog sa nu cazi in capcana in care cad toti parintii de ingeri, de a-ti face reprosuri in privinta a ceea ce ai facut sau ai fi putut sa faci din punct de vedere medical! Pentru ca asa e, nu au niciun rost si nu ti-ai face decat rau....Singurul lucru bun care poate iesi dintr-o astfel de tragedie, este sa incerci sa schimbi in bine, cauzele care au determinat-o...atat cat poti si asa cum poti....Este cea mai buna si cea mai frumoasa cale de a-ti cicatriza ranile sufletesti si de a face ceva in memoria copilui pierdut....Dar, toate la timpul lor....cu rabdare.....multa rabdare si incredere......
Poate ca ai parcurs deja unele articole de pe site, daca nu, te rog citeste intai ce este scris pe: http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati ...sper sa te ajute....
Faptul ca ai scris aici din proprie initiativa, este un lucru foarte bun atat pentru tine, cat si pentru Monica, respectiv pentru voi, ca si cuplu. Ma bucur cand taticii de ingeri (si barbatii in general ) ies din "pestera" , trec peste toate prejudecatile si cauta sprijin, fara teama de a parea "slabi" ....A-ti recunoaste si accepta punctele slabe, nu te face mai vulnerabil ci din contra, mai puternic! Monica este o norocoasa....La fel si Mircea-Serban.....care nu are de ce sa te ierte, pentru ca stie cat l-ai iubit si cat il iubesti, stie ca mamica si taticul lui au facut totul pentru el si sigur este intr-un loc mai bun, lipsit de durere, frig si rautati, alaturi de bunicul si de unchiul lui si unde este inconjurat de o multime de ingerasi, adunati in jurul lui DD, care le supravegheaza zambind, giumbuslucurile..... ...si, cine stie, poate ca Mircea-Serban, cu mutrita lui simpatica, il va indupleca pe DD si o sa va trimita (macar) un pui la fel de simpatic si de inteligent dar sanatos tun, de care sa va bucurati pana la batranete
Iti multumesc pentru curajul tau, te imbratisez cu multa compasiune si iti doresc sa fii puternic in continuare si impreuna cu Monica, sa gasiti calea cea mai potrivita vindecarii sufletelor voastre... Doamne ajuta!
Multumesc pentru incurajari si sfaturi. Am fost placut surprins ca mi-ai scris atat eu cat si Monica. Iti multumim pentru ca existi si ne pare rau ca ne-am putut cunoaste doar in aceste circumstante nefericite. Ne-a ajutat mult acest forum,dupa cum ai si vazut. Cel putin pentru mine .....nu stiu...e mai usor sa scriu decat sa vorbesc despre pierderea iubitului nostru Serban. Despre sistemul medical de la noi din tara nu vreau sa vorbesc pentru ca nu merita nici macar un cuvant, sunt si exceptii dar mult prea putine. Sunt 6 saptamani de cand Serbanel nu mai este fizic printre noi dar parca totul s-a intamplat ieri, asa de proaspat mi-a ramas in minte acel sentiment de durere si de neputinta. Cred ca si peste 6 ani cand o sa ma uit la pozele lui sentimentul o sa fie acelasi. Numai DD si ceilalti parinti de Ingerasi stiu ce e in sufletul meu si cat de dor imi este de Serban. dd ai grija de sufletelul lui Serban
Ultima oară modificat de HORATIU_26 pe 20 Oct 2009, ora 18:50, modificat 1 dată în total.
Buna, Horatiu draga! Fiul vostru este atat de frumos, dragul meu, e atat de dulce incat as spune ca este fetita daca nu as sti de la voi ca este baietel. Si sa nu uiti niciodata ca el ESTE, ci nu a fost, sau va fi, el este copilul vostru si va aude si va vede, chiar daca fizic este intr-o lume buna si fara chinuri. Ai un suflet frumos, draga Horatiu, ti se citeste pe chip inteligenta si frumusetea sufletului, iar asta ma bucura enorm. Atat de putine suflete frumoase mai exista in tara asta, ....si ce pacat....iar din pacate cei cu suflete frumoase sunt incercati de soarta, de Cer, .... Te imbratisez cu adanca admiratie si sper din toata inima ca acest forum de suflet pentru suflet, sa va ajute sa gasiti acea alee care sa va poarte in viata demni, cu sperante in bine si frumos. Cu siguranta, fiul vostru va ocroteste de acolo dintre stelele printre care se joaca, cu siguranta el este bine langa Sfanta Maicuta si Dumnezeu. Numai bine si sanatate maxima tie si mamicutei lui Mircea Serban. Cu drag, eu-Nicoleta, mamica ingerasei Ana Ricolda si a liceencei Narandra Maria.
Am citit povestea micutului Serban, am citit ce a scris sotia ta si acum ce ai scris tu, cu aceiasi emotie in suflet, cu aceleasi lacrimi in ochi cand regasesc si in cuvintele talede tata aceiasi durere intensa si apasatoare ca a celorlalte mamici....pana la urma suntem egali in aceasta privinta....suntem cu totii parinti de ingerasi, mame si tati, dar simtim acelasi lucru, lipsa e aceiasi, dorum e acelasi, dragostea e exact aceiasi.
Mi- greu sa iti scriu, recunosc, dar o sa o fac, pentru ca m-a impresionat povestea voastra ca familie si ca parinti ai micutului Serbanel.....m-a durut poveste vietii, scurte din pacate a acestei minunti de copil.....stiu ce simtiti, stiu ce va trece prin gand si ce va fulgera inima....
Am trecut si eu prin exact aceleasi etape, avand in clipe in care imi spuneam "gata, nu mai pot"..."efectiv nu mai pot"...si uite ca am putut, am invatat sa traiesc cu pierderea micutului lui, sa imi vad de viata cu durere in suflet.....
Stiu ca sunteti puternici amandoi si tu si sotia ta, uniti-va fortele, sfatuiti-va, comunicati, orice va doare vorbiti, nu va inchideti in voi si nu plecati capul....lui Serban sigur nu i-ar fi placut sa va vada tristi..amintiti-va de zambetului lui....
Si tu...tatic iubitor ce esti, ai putea in fiecare seara cand te gandesti la puiul tau, sa ii cati incontinuare "in padurea cu alune, aveau casa doi pitici, vine pupaza si spune, vreau sa stau si eu aici...pupupu....pupupu, vreau sa stau si eu aici" ( mi-aduc aminte si acum ca aceasta melodie era preferata mea cand eram bebe )....si nu uita unde a ramas...invatat-l tu de aici, pe el cel de acolo , tu ca tata si el ca fiu ce-ti este incontinuare, culorile....acolo unde ati ramas....Serban e in paradis, unde totul e viu si colorat, asa ca ar fii frumos sa stie si culorile ( spune-i-le noaptea inainte sa te culci )....asa te vei simti mai aproape de el
Va doresc tot ce imi doresc si mie, liniste si curaj, putere si intelepciune, credinta si iubire......pentru niste parinti minunati, ca voi doi.....
Si pentru micutul Serbanel, ii trimit o sa-l incalzeasca in aceasta noapte, o sa-i linisteasca sufletul si o sa invete prima culoare ( roz )...caci asa e trandafirul de aici
Tot respectul pentru voi....sunteti un exemplu de parinti minunati .... Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Sambata trecuta, dupa cum cred ca stiti de la iubita mea sotie Monica, am avut Parastasul dupa Serbanel. A fost un moment foarte greu, am plans ca un copil fara sa vreau, desi stiu ca Serbanelul nostru e intr-un loc mai bun acum si nu-l mai doare nimic, se poate juca si alerga in voie, chiar poate zbura acum. Deja cred ca a invatat culorile de la bunicul lui si de la unchiul lui si multe alte lucruri pe care noi n-am mai apucat sa-l invatam . Chiar daca nu vorbea amandoi intelegeam tot ce vrea si niciodata nu i-a lipsit nimic, in afara de o inima sanatoasa , sper ca viitorul lui frate.....ba nu....stiu ca viitorul lui fratior sau surioara o sa fie ajutati de iubitelul nostru sa aiba o inima, un trup si o minte sanatoasa. In momentul asta asta e tot ce ne dorim, nimic altceva numai sa fie sanatos/asa, si sa nu se lase mult asteptat/a, ca sa ne putem bucura cat mai mult timp de el/ea.
Doamne este foarte greu , stiu cum e am vorbit si cu sotia ta despre aceasta poveste si puiutul meu sa dus pe data de 6 septembrie 2009 Dumneze sa ne dea putere si intelepciune , este cumplit dar Dumnezeu stie ce face si ce e mai bine pentru ei decat sa fi suferit pe pamant mai bine ii face ingerasi stiu ca este groaznic de dureros si iti vine sa urli dar nu ai ce face nu ai ce schimba , doar sa cerem putere de la ingerasii nostri si de la Dumnezeu. te
Doamne am vazut ca si voi ati facut parastas si eu am acum Duminica deja sunt foarte ingrijorata si trista este un momenf foarte greu pentru mine sa fac cumparaturi pentru parastas , doamne ce dureros este azi ma rugam la Dumnezeu si la ingerasul meu sa imi dea putere sa trec cat de cat bine stiu este groaznic te si multa multa sanatate.
Horatiu, Monica, am citit povestea trista despre plecarea lui Serbanel in lumea ingerilor lui Dumnezeu... Am vazut pozele... V-am vazut pe voi, parintii unui minunat bobocel... erati atat de fericiti... atata lumina era pe fetele voastre... Imi pare atat de rau pentru toata aceasta suferinta pe care acum ati ajuns sa o traiti... Sper ca prezenta voastra aici, pe acest forum, sa va ajute pe amandoi in aceasta incercare a vietii... aici ati fost intampinati de la inceput cu multa caldura, rabdare, intelegere, prietenie... pentru ca in aceasta comunitate sentimentele sunt lacrimi ridicate la cer... Va sunt si eu alaturi in aceste momente in care, prin ceremonia specifica parastasului, ii aduceti un omagiu lui Serban asa cum se cade, conform sfintelor noastre traditii de pomenire a sufletelor plecate de langa noi. Va imbratisez cu caldura pe amandoi, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Dragii mei Si eu va sunt alaturi in fiecare clipa,in fiecare zi si in fiecare noapte.... Ma rog pentru noi toti, inainte de a inchide ochii si de a spera ca imi voi visa puiul, ma rog sa avem putere si intelepciune, sa putem spunem "da" si "nu", sa fim puternici pentru copiii care ne-au ramas aici pe Pamant si care merita toata atentia noastra si pentru ingerasii nostri, care tot copii ne raman, chiar si acolo atat de departe plecati...oriunde ar fi, noi ii iubim, oriunde ar fi ne este dor de ei si ii purtam in gand si in suflet. Va imbartisez cu drag, si va doresc tot binele din lume, parinti model ce sunteti si veti ramane Bia
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
IMI PASA - Adrian Paunescu "Mi-e dor de tine Si nu-mi ajung celelalte Uite ca un surogat Pentru puritate Nu s-a gasit.
Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e inlauntrul meu de tine Mi-e nu stiu cum, Mi-e nu stiu ce, Mi-e dor de tine ca de acasa.
Imi pasa!"
Bia....si mie imi pasa
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Buna, Horatiu-tatic iubitor! Iti doresc din tot sufletul meu sa gasesti usa curajului, pentru ca viata este tot mai aspra iar lumea devine tot mai ciudata in aceasta tara frumoasa ...pacat de ea, saraca... Ai mare grija de tine si de toti cei dragi tie, iar frica sa iti fie doar de Cer, atat! Cerul este singurul lucru drept si curat, insa si extrem de bun, El va fi mereu alaturi de tine daca va simti ca iti doresti o viata normala si cuminte. Mircea Serban este acum in lumea minunata a stelutelor, si trimite spre voi valuri cu bine si bun, cu frumos si liniste. Pemtru ca el sa fie impacat, fi tare si traieste frumos. Numai bine, Nicoleta!
Dragi mamici si tatici, au trecut deja 2 luni de cand scumpicul de Serbanel este Ingeras. Nu-mi vine sa cred ca a trecut timpul asa de repede. Parca totul s-a intamplat ieri si parca alaltaieri il tineam in brate pe holul spitalului si ne faceam poze. Era atat de fericit si totusi parca se simtea in ochii lui un pic de tristete.Parca ar fi stiut ca avea sa fie pentru ultima data cand era fericit in bratele lui tati. As da orice de pe lumea asta sa-l mai tin odata-n brate. Totusi intrun fel sunt linistit pentru ca stiu ca acum nu-l mai doare nimic si se poate juca atat cat vrea el cu bunicu si cu unchiul lui. Sper sa ma mai viziteze si pe mine in vis. Serbanel te pupa tati si te strange tare, tare in brate.