Mihaela

[mihaelatil]

Numele meu este Andrei Catalin, m-am nascut pe data de 26 noiembrie 2007, iar pe data de 11 decembrie 2007 m-am alaturat ingerilor.
Povestea mea incepe cam prin luna aprilie 2007, cand parintii mei au simtit ca este momentul sa ma aiba. Totul a decurs foarte bine, mamica mea nu a avut probleme cu sarcina pana la 5 luni, cand a avut primele dureri. Atunci, a apelat la cunostiintele medicului ei ginecolog, care o avea sub supraveghere inca de cand eu aveam doar o luna de zile. Cand mama mea i-a cerut parerea cu privire la acele dureri, raspunsul doamnei doctor a fost: "Doar pentru atat ma suni Mihaela? I-a si tu NO SPA! Este normal sa te mai doara din cand in cand..." Mama mea nu a luat nici o pastila pentru ca a dorit ca totul sa fie bine si a doua zi dimineata s-a prezentat la cabinetul de ginecologie. A fost controlata si i s-a spus: "Nu ma mai deranja doar pentru atat, esti bine!" A trecut asta, durerile au disparut de la sine. Pe toata perioada sarcinii mama mea a facut tot ce i s-a spus: analize periodice, ecografii, tot, tot! Cand eu aveam 33 de saptamani au aparut iar durerile si mama mea nu ma mai simtea atat de vioi. La un control de rutina doamna doctor, cea deranjata, a constatat ca mama mea avea contractii si a trimis-o de urgenta la ecograf. Acolo s-a constatat ca eu stateam "pe uscat", mama mea pierduse tot lichidul, in timp, probabil ca probleme au fost de prima data de cand mama mea a indraznit sa o deranjeze pe doamna doctor, foarte ocupata,de altfel. S-a luat decizia internarii de urgenta si la ora 22.00 a aceeasi zile, 26 noiembrie 2007, am aparut eu, printr-o operatie de cezariana. Am plans putin, am fost sters, am fost aratat mamei si apoi dus in sala de reanimare nou-nascuti a spitalului. Pana in urmatoarea noapte a decurs totul foarte bine. Apoi eu au facut hemoragie pulmonara, am fost introdus la aparate si de atunci a inceput cosmarul nostru (al meu si al parintilor mei). Eu ma incapatanam sa traiesc iar parintii mei se rugau sa-mi revin. Doamna doctor pediatru care se ocupa de mine, i-a cerut mamei sa faca tot felul de analize, ca in urma rezultatelor sa-mi administreze mie un tratament. Dar totusi,unei femei lehuze ii mai ies analizele normale? Corpul ei nu este modificat? A fost normal sa-mi administreze mie tratamentul in functie de rezultatele acelor analize? Sau a fost doar un experiment? In fine.... Am scapat de sangele din plamani dar nu mai eliminam nici gram de lichid... Parintii mei erau disperati, acum li se spunea ca sunt mai bine, a doua zi ca nu-mi mai dau nici o sansa. Mama venea de trei ori pe zi la mine, atat i se permitea, si ma ruga sa ma fac bine. Tata m-a vazut mai rar pentru ca nu i s-a permis. De ce?
Exista teama ca voi ramane cu sechele daca voi trai. Mi s-au facut tot felul de ecografii, radiografii, nu stiu, foarte multe teste si s-a constatat ca eu, daca voi rezista acestei cumpene voi fi perfect NORMAL. La un moment dat parintii mei au fost sfatuiti sa ma boteze in spital cu speranta ca voi fi bine. Zis si facut, au vorbit cu nasii si au hotarat o zi anume, dar Dumnezeu se incapatana sa ma ia langa el asa ca botezut a fost grabit. A avut loc de Sf Nicolae, iar nasa mea a fost matusa mea, pentru ca nasii nu au putut venii atunci, in cateva ore, ei fiind din Loc. Slobozia. Din cauza asta a trebuit modificat si certificatul de nastere, dar asta nu mai era important pentru parintii mei. S-au increzut in faptul ca se spune ca Sf. Nicolae este ocrotitorul copiilor. Langa mine au fost doar mama, nasa si preotul, in momentul botezului. Tatal meu a asistat la botezul meu din spatele unui geam si asta datorita doamnei doctor pediatru ce ma ingrijea, pentru ca am inteles ca nu este voie. Nici dupa asta nu mi-am revenit, am fost cand mai rau, cand mai bine. Intr-o zi mama mea nu a fost lasata sa ma vada nici dimineata, nici dupa-amiaza si a simtit ca se intampla ceva. La ora 20.00, cand era ultima ora de vizita pe aceea zi a implorat sa fie lasata sa ma vada, dar atunci eu eram deja in coma. Mama a inceput sa planga si sa intrebe ce se intampla cu mine pentru ca eu reactionam de fiecare data cand ea venea la mine, dar atunci nu s-a mai intamplat asa, a fost rugata sa paraseasca sala si a fost intrebata daca doreste sa fie anuntata cand eu voi ajunge in ceruri. A spus da si a plecat sfasiata de durere. Nici nu a avut puterea sa il sune pe tatal meu, care era la serviciu, i-a spus printr-un mesaj ce se intampla. Cand tata a ajuns la spital, mama strangea o perna in brate, plangea si se ruga ca Dumnezeu sa faca o minune. Au vorbit putin si s-au hotarat sa vina spre mine dar....era prea tarziu, eu nu am mai avut putere sa lupt. In acea seara tatal meu nu a mai lasat-o pe mama in spital, a luat-o acasa, cu promisiunea ca vor reveni a doua zi pentru externare. A doua zi s-a facut controlul si s-au incheiat actele pentru externare. Eu fusesem dus la morga spitalului si s-a vrut, de catre medici, efectuarea necropsiei. Mama mea nu a vrut acest lucru sub nici o forma, dar incet, incet a fost convinsa de tatal meu sa fie deacord, cu speranta ca vor afla cauza mortii mele. Drept urmare diacnosticul anatomo-patologic a fost:
1 Hepatoblastom cu pattern fetal
2 Hemoragie pulmonara
3 Staza sanghina splenica
Dupa toate astea doamna doctor Ionescu Mioara - medic primar anatomo-patolog nu a fost multumita de concluziile trase, de fapt cuvintele ei au fost ceva de genul: "Nu stim sigur cauza, rezultatele noastre nu sunt concludente, ne dati acceptul sa trimitem analizele la laboratorul de anatomie patologica?" au fost intrebati parintii mei. Ei au raspuns pozitv, dat fiind faptul ca oricum, erau deja convinsi de sistemul nostru sanitar. In urma testelor efectuate la acel laborator concluzia a fost: "Aspectele histopatologice si testele IHC sunt sugestive pentru o boala de stocaj prin deficit enzimatic congenital ( galactozemie, tirozinemie...)". In fine, parintii mei m-au luat din spital, dupa 3 zile, intr-un sicriu alb si m-au imbracat intr-un costumas albastru primit de la finii lor, care venise-ra la spital, intr-o zi...Au facut o coroana de trandafiri albi si rosii pe care scria: "NU TE VOM UITA NICIODATA, PARINTII TAI". Cu siguranta nu ma vor uita niciodata, mama si acum plange dupa mine si se intreaba DE CE?, DE CE?

Dupa un an de zile parintii mei au decis sa conceapa din nou asteptând trecerea fiecarui ciclu menstrual cu sentimente mixte, atente, sperând, dar si temându-se de alta pierdere. Confirmarea unei noi sarcini a adus speranta unui final fericit, dar si luni de agitatie si grija.
Pâna la 16 saptamâni de sarcina a fost totul foarte bine, dupa care au început iar problemele. Într-o dimineata, pe la ora 07.00, mamica mea a avut o hemoragie foarte puternica. A fugit repede la spital împreuna cu tatal meu şi a fost internata cu diagnosticul de „amenintare de avort”. În seara acelei zile a avut contractii puternice cu, col uterin deschis. În fine… s-a descoperit un hematom destul de mare, dar cu stat la pat, perfuzii si tratament în spital a trecut cu bine si de asta. Dupa 2 saptamâni a fost externata cu directive foarte stricte date de medicul ginecolog ( o luna de stat numai la pat). Au trecut toate, i s-a dat voie sa faca miscare dupa aceea luna, hematomul nu mai exista, totul bine. La 26 de saptamâni….la fel….fratiorul meu statea aproape „pe uscat”, fara ca mama sa piarda picatura de lichid (asa s-a intamplat si cu mine inainte cu 2 ani). A fost internata de urgenta si pe data de 30 iunie 2009 a dat nastere fratiorului meu care a rezistat doar 5 zile. Pe data de 04 iulie i-a parasit si el pe parintii nostrii. Deocamdata nu se stie cauza decesului pt ca nu au iesit rezultatele necropsiei, dar, la fel ca si mine, nu elimina nici picatura de lichid din corp, in rest nu a facut nici un fel de complicatie.
Cam asta ar fi, pe scurt, povestea noastra, a doi fratiori pe care Dumnezeu nu i-a lasat alaturi de parintii lor ci i-a transformat in 2 ingerasi.

[nicoleta]

Buna, Mihaela draga!
Regret enorm ca si tu cunosti aceasta durere atat de rece a sufletului...
Regret ca ne cunoastem in astfel de imprejurari, regret ca esti o mamica de ingerasi........regret!!!!
Te imbratisez si sper ca vizita pe care ne-o faci te va conduce spre poarta optimismului, a sperantelor, a increderii in Bunul Dumnezeu.
Sti...tu vei fi mereu mamica lor, iar ei vor fi mereu copilasii tai, insa trupurile voastre stau in doua lumi diferite....
Ei, ingerasii, sunt acum intr-o lume pura si buna, i-a ferit Cerul de uratul de pe Pamant, mamica draga..
Cine stie de ce necazuri a vrut Dumnezeu sa ii fereasca de i-a luat al El.
Tu, sa te bcurui de tot frumosul si binele din viata ta, ca sa fi rasplatita pentru recunostinta ta.
Astfel iti vei vedea visele realizate cu siguranta.
Primeste un brat mare de
Pentru ingerasii tai, lumina si sincere rugaciuni...
Tie, pupici pupaciosi care au puterea de a aseza pe obrajorii tai zambete calde.
Cu mult drag, Nicoleta!

[Daniela Ginju]

Buna Mihaela.
Cu durere in suflet iti spun bine ai venit printre noi.M-a socat povestea ingerasului tau care este spusa cu atata durere si in final asteptam acel final fericit dar,......citind pana la capat mi-am dat seama ca finalul nu era cel asteptat ci unul tragic, inca un ingeras plecat la ceruri.
Ce pot sa fac mai mult decat sa-mi deschid bratele si sa te imbratisez , sa-ti spun ca imi pare nespus de rau si sa plang alaturi de tine.
Traim cu speranta, poate ca va fi si pentru tine Dumnezeu acolo sus vegheat de cei doi ingeri ai tai care poate va aduce si in familia ta un pui de om de care sa te bucuri .
Iti doresc tot binele din lume si multa, multa sanatate.
Te cu drag si iti trimit multe care sa te inveseleasca.

[cristina neamtu]

Draga Mihaela, regret enorm pierderea ingerasilor tai Andrei Catalin si Valentin!
Ma bucur insa ca ti-ai facut curaj sa ne scrii...stiu ca iti era f greu sa vorbesti despre ei,dar cum ti-am mai spus si in mesajele private,in acest loc vei gasi alinarea sufleteasca de care ai nevoie. Intra aici de cate ori simti nevoia sa vorbesti cu Andrei Catalin si cu Valentin si scrie ce simti,spune-le tot ce ai pe suflet si vei vedea ca e mult mai bine,fiindca ei sunt langa tine si vegheaza asupra ta si a familiei tale!
Te imbratisez cu mare drag,si iti sunt alaturi cu tot sufletul!

[marwana]

Buna Mihaela
Sincer i ti spun ca nu ma pot opri din plans, cuvintele scrise de tine au atata iubire si atat de multa durere. Bun venit i ti spun si eu, bun venit in sanul acestei mari familii EMMA, cu siguranta vei gasi aici mamici care stiu ce inseamna aceasta durere si inteleg mai bine decat oricine cat de mult doare.In orice moment, oricand vei avea nevoie i ti sunt alaturi. Tare i mi pare rau ca a trebuit sa suferit atat de mult.
Ma rog la DD si la ingerasi sa ti dea multa putere si curaj, incredere ca in curand vei avea in brate un pui mic caruia sa ii dai toata dragostea ta.
Te cu multa caldura, i ti trimit multi si un brat mare de
Inchin pt cei ingerasi ai tai si ii rog sa te vegheze in fiecare clipa a vietii tale

[marinela almeida]

draga mihaela ti-am citit cu lacrimi in ochi povestea aceasta atat de trista ......imi pare tare rau ca a trebuit sa treci prin aceasta durere si nu a fost de ajuns o singura data a trebuit sa-ti pierzi doi puiuti..........dumnezeu este atat de nedrept ...de ce ?de ce trebuie sa ne ia copilasii nostri?nu pot intelege .din ceea ce ai scris se simte si se vede ca esti o pers minunata .....eu stiu ca d-zeu nu te va parasii intr-o buna zi iti va darui un bebe.....nu dispera ,lupta si vei reusii........acum ingerasii tai sunt acolo sus langa toti ceilalti trebuie sa ne gandim ca ei sunt bine........pentru ingerasi multe iar pentru tine te pup din tot sufletul

[tuchi]

Draga Mihaela,
Sunt alaturi de tine. Stiu ca nimic nu te poate consola si stiu ce inseamna durerea asta care arde inima si intrebarea fara raspuns "DE CE?". Ai acum doi ingerasi care te veheaza si te vor veghea toata viata. E dureros ca nu sunt cu noi cum ar fi fost firesc. Poate ca nu ar fi fost pentru ei o viata frumoasa aici si de aceea au plecat spre o alta dimensiune unde totul e lumina, verdeata si racoare. Poate ca acolo se implinesc ei. Speram ca sunt mai fericiti decat ar fi fost aici. Ii dor lacrimile noastre, dar suntem oameni...Ne incredem in timp si in Dumnezeu si speram ca vom putea merge mai departe. Fiecare zi e ca o piatra de moara si totusi trece. Fiecare clipa e ca o viata si totusi trece...sper din tot sufletul ca fiecare clipa care trece iti va aduce liniste. Sper sa te simti pe zi ce trece mai puternica, asa cum ar fi vrut micutii tai sa fie mamica lor draga.
Te imbratisez cu mult drag,
Mihaela, mama ingerasului Alexandra-Maria, nascut in aceeasi zi cu mamica ei...

[cristina_iancu]

Ingerasii tai Andrei Catalin si Valentin au de acum o pagina cu povestioara lor pe siteul E.M.M.A. http://www.organizatiaemma.ro/node/503 si cate un balonas alb.

Iar tie scumpa mamica de ingerasi nu pot decat sa-ti spun sa fii puternica, sa fii increzatoare si sa mergi mai departe. Stiu ca e greu, si asta din propria experienta, pentru ca si eu sufar la fel ca si tine, dupa un ingeras mult asteptat si iubit care are grija de mine acum din ceruri.Si eu ca si tine m-am tot certat cu Doamne Doamne, l-am tot intrebat de ce mi-a luat mie copilasul, de ce fetita mea? De ce unor oameni care nu isi doresc copii le da si mie de ce nu? Off sunt atea intrebari...pe care si tu la fel ca si mine si ca celelalte mamici de ingerasi incercam sa le gasim un raspuns. Nu putem decat sa ne gandim ca ingerasii nostri sunt fericiti acum, ca sunt in Rai, ei sufletele mici si nevinovate Iar noi, pe cat stim in credintele noastre, stim ca Raiul este locul cel mai bun, acolo unde merg sufletele bune si dragi lui Dumnezeu. Andrei Catalin si fratiorul lui Valentin sunt bine acolo sus, asa sa te gandesti draga mea Mihaela, ca sunt in locul acela frumos in care si noi dorim sa fim primiti atunci cand vom fi pregatiti sa parasim aceasta lume.

Mult curaj draga mea

[CORINA SILVIA]

Sumpa MIhaela ce pot sa-ti spun pierdera este uriasa si foarte dureroasa,stii foarte bine ca ingerasii tai vor fi cu tine toata viata ,dar nu sunt cu tine fizic si asta te doboara ...ooofff ce durere ,as dori sa ti alin dorul de ei sa-ti spun ca totul va trece intr-o zi dar nu-ti pot face promisiuni desarte ,nu-ti pot ura decat sanatate ,Dumnezeu sa fie cu tine ,si sa-ti dea un copilas intr-o zi frumos si sanatos ,calde imbratisari si multa putere scumpo!

[nicoleta]

LA MULTI ANI!!!!! MIHAELA noastra scumpa....
Sa fi sanatoasa, draga noastra si sa auzim doar de bine de la cuvintele scrise de tine aici pe forum.
Iti dorim sa prinzi in fiecare zi taxiul spre frumos si bine, iar cupa plina cu ganduri bune, sa o prinzi de trei ori pe zi.
Sa fi iubita, mamica iubitoare...te imbratisam si sa ai parte de o zi minunata astazi.
Eu te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi , iar cu admiratie iti daruiesc , milioane de
Numai bine, Dumnezeu sa te ocroteasca!

[gabriela1981]

La multi ani cu sanatate, bucurii si impliniri!

[adina]

draga mea Mihaela stiu cum este , este ingrozitoare pierderea mai ales a 2 copii , doamne este tragic vreau sa iti spun ca Bunul Dumnezeu sa-ti dea putere si ingerasii tai de acolo de sus sa ti dea bucurie in suflet sa-ti daruiasca un copilas sanatos si de care sa te poti bucura , stiu ca viata asta ne rezerva si bune si rele si cand durerea este asa mare te intrebi de ceeeeeeee? iti vine sa urli dar nu avem ce face iti doresc tot binele din lume si multa sanatate te
inca doresc sa-ti spun LA MULTI ANI FERICITI .

[Ioana Grigore]

Draga Mihaela, "La multi ani !!!" din tot sufletul ....
Mai da-ne vesti despre tine, te rugam ....
Te si pentru ingerasii tai Andrei Catalin si Valentin

[Bianca_C]

Draga mamica
Stiu ca astazi, mai mult ca oricand sufletul iti plange si lacrimile parca nu se mai opresc.... e ziua in care ingerasul tau Andrei, si-a luat zborul catre Dumnezeu, acolo Sus, departe de mamica lui
Dar astazi, 11 decembrie 2009, dupa doi anisori de la plecarea lui in Paradis, iti zambeste, iti ofera dragoaste zi de zi si te incurajeaza......nu te-a uitat, cum ar putea sa te uite?!
Si tu, mamica draga a lui, trimite-i o imbratisare, astazi, asa te va simti mai aproape, asa vei reusi sa-i alinti somnicul....
Ingeras scump, primeste din parte mea o pentru sufletul tau....
Si pentru mami, o si o
Cu drag, Bia

[CORINA SILVIA]

Iti trimit si eu un gand bun si rugaciuni pentru scumpii tai !! Mii de flori si o lumanare ..

[loredana33]

DRAGA MEA ITI DORESC UN AN NOU CU FERICIRE .TE CU DRAG IAR PENTRU INGERASUL TAU AI TRIMIT MULTE .

[CORINA SILVIA]

[CORINA SILVIA]

Maine va fi o zi deosebit de grea de aceea eu iti sunt alaturi din tot sufletul , draga Mihaela , mamica a doi ingerasi!
Ce mai faci nu ai mai dat nici un semn de viata de mult timp de la inceputurile povestii tale !
Sper ca esti bine !
Te imbratisez cu drag si iti trimit ganduri bune , si ingerilor tai mii de flori , si pupici dulci !!

[ingerasulGabriela]

Valentin 2 al familiei impreuna cu fratiorul tau de acolo din cer sa aiba mami cu tati puterea de a trai fara voi.
Cu siguranta parintii vostri ar vrea sa iti spuna la multi ani... pt ca desi nu mai sunteti langa ei nici unul din ei nu va uitat pe voi.
mii de si sa dea in cer pt tine.

Mihaela tie si sotului tau o calda .