Forumul EMMA

de **Constantinescu Ana** pe 27 Mai 2009, ora 18:02

Mario Stefan- o amintire pe care nimeni nu mi-o va lua din suflet. Era luna martie, mai exact 5 martie, cand am aflat ca voi fi mamica. Ce cadou mai frumos imidoream de ziua mamei . . .? MINUNEA mea avea déjà 6 saptamani. Eram cei mai fericiti parinti din lume, iar bunicii nu-si mai incapeau in piele, era primul lor nepotel. Asa incepe povestea mea . . .
Totul a fost frumos: seara tati ne mangaia si ne saruta, ne spunea “Noapte buna!” si cat ne iubeste pe amandoi, ba chiar aveau si secrete, cuibarite de pijamaua mamei. Eu ii vorbeam mereu ii spuneam cat il iubesc, ca va fi un copil frumos si destept . . . si cate si mai cate.
Cand eram insarcinata in 3 luni am plecat in vacant si abia acum imi dau seama ca un prim semn l-am avut in Grecia. Facandu-ne o fotografie cu niste porumbei, a aparut un porumbel alb, parca era un inger . . .
Ne-am intors in tara si ne-am programat la un control sperand sa aflam ce va fi: baiat sau fetita? , desi eu stiam ca este un baietel, simteam . . .
Am asteptat sa intram la doctor, fericita nevoie mare ca imi voi vedea ingerasul. Deodata medical spune ca printul nostru are o malformatie. Nu, nu ni se putea intampla noua … am plans, dar ce era de facut. Nu am crezut. Am mers la o alta clinica si . . . ne-a confirmat ca fatul prezinta un omfalocel gigant. Doamna doctor ne-a spus chiar ca sarcina nu va fi dusa pana la capat. Atunci l-am simtit pe Mario ultima data in burtica. De atunci nu s-a mai miscat. Dumneazeu l-a chemat la el . . . seara au inceput durerile. Dar de ce vorbesc despre dureri fizice? Altceva doare tare si durerea nu va trece nicidand. In urmatoarea zi m-am internat. Mi s-a confirmat ce stiam déjà, Mario plecase printer ingeri. Mi s-a provocat nasterea, si l-am adus pe lume, asa micut cum era. Doamne si ce obrajori avea, si ce caput… Cand i-am simtit corpul iesind din mine m-a napadit un sentiment necunoscut. Era prima si ultima oara cand il atingeam. Nu am avut curajul sa-l vad, sa-l ating, dar Dumnezeu mi-a dat ocazia sa-l zaresc in cabinet si trupul mi s-a inmuiat, am cerut sa puna ceva peste el.
Of, Doamne!
Era primul nostru copilas, un copil dorit. De ce a plecat asa de devreme? De ce nu mi-a spus “mama”? De ce nu l-am vazut jucandu-se? Nu stiu … Acum mi-au ramas doar amintirile si visele in care apare strigandu-si tatal, sau dandu-i mancarica . . .
In amintirea unui inger: MARIO STEFAN, de la mami ANA

http://www.facebook.com/profile.php?ref · de **Suchardine** pe 27 Mai 2009, ora 18:18

Draga "tiza", ei, uite ca am si eu o tiza,

, suntem deja doua Ane pe forum.

Ma bucur mult ca ai primit mesajul meu privat si ai reusit sa-ti scrii povestea aici, evitand eventualele confuzii si aici putand sa fii mult mai usor identificata si putand sa ti se raspunda mult mai repede.
Vezi tu, am citit astazi un text postat de Bianca in Generala la topicul deschis in memoria Emmei-Nicole, pe care te invit sa-l citesti si tu, si unde vei gasi o abordare foarte interesanta a tot ce presupune venirea si plecarea din aceasta lume a unui copil asa cum este si cazul vostru...
Probabil ca si Mario al tau, a fost acea scanteie de divinitate pura si perfecta si care s-a intors din acelasi spirit din care a fost creat... El ca si ceilalti copii ingeri, nu mai aveau nevoie sa vina pe pamant ca sa invete anumite lectii... Se spune ca noi suntem "pedepsiti", daca am venit aici, fiindca adevarata fericire si lumina, nu o putem gasi in lumea aceasta efemera...
Nu vreau sa supar pe nimeni, poate sa para de neinteles pentru o mama care si-a pierdut copilul, dar judecand lucrurile in profunzime, s-ar putea sa existe o scanteie de adevar in aceste taine profunde ale Domnului pe care mintea noastra este prea limitata ca sa le desluseasca!
Sper ca ceea ce-ti scriu, sa-ti fie de un real folos si Dumnezeu sa-ti arate taina lui, sa-ti deschida caile Lui nepatrunse si neintelese, pentru ca tu sa te impaci si sa accepti moartea preaiubitului tau, Mario!
Te >:D<

cu mult, mult drag!
Cu sufletul aproape, Ana.
Multe @};-

si

pentru Mario!

de **Bianca** pe 28 Mai 2009, ora 07:41

Draga Ana

, cu toata strangerea de inima iti spun "bun venit" , sperand ca aici, printre noi, iti vei putea alina dorul si durerea...Si tot aici, memoria micutului vostru print, va fi onorata mereu, alaturi de a ingerasilor, langa care se afla acum si Mario-minunea ta...
Tot imi caut cuvintele sperand ca voi gasi formularea perfecta, care sa aiba un efect vindecator.....dar, din pacate, nu le-am gasit....nu pot decat sa spun cu toata sinceritatea ca imi pare rau ca a plecat multe prea devreme, ca nu ti-a spus "mama", ca nu te-ai putut bucura de el, asa cum ai visat ..... Imi pare rau.............. =((

Mario Stefan va trai in inimile voastre asa cum amintirea miscarilor lui, in burtica ta, nu ti-o va lua nimeni......oricati copilasi vei mai avea.....Mario va fi intotdeauna primul tau copilas......

"De ce"-urile te vor tot bantui si poate ca la unele dintre ele, vei gasi un raspuns...Insa numai Dumnezeu stie toate raspunsurile....noi trebuie sa invatam sa-L intrebam si apoi sa-I deslusim raspunsurile, pe care El ni le trimite....altfel....
Asta presupune multa rabdare, multa iubire, multa credinta, multa incredere....si nu numai...
De aceea iti doresc, draga mamica de ingeras, putere, curaj si intelepciune, ca sa-ti gasesti linistea sufleteasca ....

Vino printre noi, oricand simti nevoia....aici, in casuta sufletelor noastre, a Mamelor de Ingeri....cum frumos spune Angela......

O >:D<

calda pentru tine si un manunchi de flori, pentru Mario Stefan @};-

de **Constantinescu Ana** pe 28 Mai 2009, ora 16:50

Dragele mele,
Cred ca am gasit locul in care pot sa plang si in care nu-mi spune nimeni sa ma opresc... Va multumesc ca existati! Desi nu as fi dorit sa existe un astfel de loc, imi dau seama ca este binevenit pentru durerea nostra, a mamelor de ingeri. De cate ori ma gandesc la Mario, intru pe acest site si parca sunt mai aproape de el. De ce a trebuit oare sa ne lege o asemenea durere? Nu stiu. Ceea ce stiu insa este ca ingerasii nostri, de acolo de sus, ne-au calauzit pasii pentru a ne alina reciproc durerea.
Imbratisasi, Bianca! >:D<

Imbratisari, Ana! >:D<

Va multumesc ca m-ati primit printre voi!

de **nicoleta** pe 29 Mai 2009, ora 13:34

Buna, Ana draga!
Ma doare ca si tu ai avut nesansa de a simti acest dor naprasnic, aceasta durere atat de rece...ma doare....
Te imbratisez, scumpa mea, cu caldura gandurilor de bine si bun, sperand ca aici optimismul iti va deveni amic bun iar visele se vor aduna tot mai multe in mintea ta.
Sa incerci sa inveti cum se traieste demn si cu dor, cu dureri, pentru ca altfel, nu vei mai zari petele roz ale vietii. Si crede-ma ca sunt...multe si calde, ..chiar daca printre ele intalnim si pete gri sau negre.
Sa nu uiti niciodata ca aici nimeni nu judeca pe nimeni, aici nimeni nu iti interzice sa plangi sau sa iti scri gandurile.
E.M.M.A. este oaza de liniste a mamelor de ingerasi, este acea ciocolata care nu ingrasa, acel dascal care nu pedepseste.
Milioane de @};-

si ai mare grija de tine, scumpa noastra scumpa.
Cu mare drag, nicoleta.
Numai bine, Dumnezeu sa te ocroteasca!!!

de **Daniela Ginju** pe 30 Mai 2009, ora 13:54

Draga Ana,
chiar daca este dureros eu iti spun bine ai venit alaturi de noi mamicile de ingeri.
Aici te vei simti mai bine iti vei da seama pe parcurs ca durerea ta o impartasim si noi mamicile de ingeri, poti plange , poti scrie despre durerea ta aici caci nimeni nu te va judeca si vei gasi intelegerea deoarece numai noi mamicile de inger putem intelege aceasta durere cumplita prin care trece o mama cand isi pierde pruncul atat de mult asteptat.
Draga mea vreau sa-ti ofer umarul meu pe care sa plangi, vreau sa stii ca-ti sunt aproape si te imbratisez cu mare drag .Daca as putea sa-ti iau durerea ,as face orice sa o iau dar... din pacate aceasta durere nu trece si nimeni nu o poate lua.
La fel ca si tine am suferit foarte mult dar aici alaturi de Bianca si de celelalte mame de ingeri am gasit linistea sufleteasca, am prins curajul sa vorbesc despre fetita mea Ioana care a plecat printre ingeri,aici am gasit intelegerea si am putut deschis sa-mi exprim durerea fara sa ma judece nimeni.
Si pentru ca vine ziua copilului si scumpul tau Mario Stefan nu este langa tine in aceste momente m-am gandit sa-ti trimit gandurile lui pentru tine draga mamica:

Mamico draga, te iubesc!
Iti spun de-aici din ceruri,
Alta ca tine nu gasesc
Nici pe alte meleaguri.

M-am stins si dus am fost.
Tu, pentru mine ai oftat,
Ti-am spus in vis ca n-are rost,
Sa plangi neincetat.

As vrea sa spun la lumea-ntreaga
Cat o iubesc pe mama,
As vrea ca toti sa inteleaga
Ca una este mama.

Bobocel micut de floare
Sa-i spui mamei c-o iubesc
Dar sa-i spui ca eu sunt bine
Si la ea, eu ma gandesc.

INGERUL TAU Mario
Imagine

de **Liliana** pe 31 Mai 2009, ora 12:53

Draga mea Ana, azi am revenit pe acest Forum dupa o absenta de o saptamana.
Tie iti scriu primul meu mesaj dupa aceasta pauza.
Ca sa te intampin...
Te-am descoperit aici, printre mamele de ingeri, ti-am citit povestea si am simtit printre randurile tale tristetea care te-a impins catre noi, catre EMMA.
Imi pare atat de rau...
Atat de rau...

Totusi, faptul ca ai gasit puterea de a-ti scrie aici povestea ingerasului tau, Mario Stefan, este un lucru bun... vei vedea... te va ajuta foarte mult...
Scriind despre durerea ta, despre emotiile traite in perioada in care inca te bucurai ca Mario va veni in lume, despre tristetea care s-a abatut asupra ta dupa ce ai aflat verdictul, scriind toate acestea vei constata ca sufletul tau accepta mai usor aceasta suferinta si te ajuta sa mergi mai impacata pe drumul vindecarii.

Aici, pe Forumul EMMA, toate mamicile de ingerasi care si-au scris povestea au beneficiat de acest beneficiu atat de important pentru sufletele lor...
Revino aici oricand. Revino si citeste, revino si scrie, revino si cauta in amintirile tale pe acelea in care te simteai fericita asteptandu-l pe Mario. Dar revino si cu speranta in suflet, cu increderea ca viata are cursul ei bine hotarat de Dumnezeu, ca noi, oamenii, chiar daca nu intelegem planul lui, trebuie sa avem incredere ca ceea ce ni se intampla este spre binele nostru si al celor din jurul nostru... si chiar spre binele ingerasului tau... al tuturor ingerasilor care se intorc in sanul Domnului...

Noi am pregatit pentru Mario Stefan o pagina speciala in albumul EMMA aici http://www.organizatiaemma.ro/node/476 , iar in zona "Ingerasii nostri", printre celelalte balonase albe, exista unul care poarta numele ingerasului tau.
In plus,dorim sa trecem numele lui si in calendarul EMMA , acolo unde aflam cand ii comemoram pe toti ingerasii membrilor Forumului. Daca doresti si tu acest lucru, te rugam, spune-ne data cand Mario a plecat printre ingerasi.
Astfel, il vom comemora alaturi de tine chiar in acea zi si vom trimite catre el rugaciuni si ganduri frumoase.

Ana, noi suntem alaturi de tine, te imbratisam si stiu ca vei gasi aici, pe forum acele suflete asemenea tie, care te inteleg, care stiu exact prin ce treci, care iti vor fi aproape cu un cuvant de alinare, asa cum fiecare mamica de ingeras a primit la randul ei cand sufletul le-a lacrimat si au simtit nevoia caldurii si intelegerii...

Mamicile de ingeri de aici te vor primi intotdeauna cu caldura, te vor asculta, te vor mangaia, caci ele stiu cel mai bine ce inseamana sa fii singur cu aceasta durere intr-o lume in care nu esti inteleasa, nu esti mangaiata, nu esti ascultata...

Mamicile de ingeri de aici iti vor darui din caldura sufletului lor si vei sti atunci ca nu esti singura.... EMMA este alaturi de tine... noi, toti cei de aici, suntem alaturi de tine....
Eu, chiar daca nu sunt mama de ingeri, sunt alaturi de tine... prin cuvant, prin mangaiere, prin emotii, prin tristetea ce le cuprinde pe toate si le da numele ingerasului tau: Mario Stefan.

Te imbratisez,
Liliana

de **Ralukut** pe 31 Mai 2009, ora 22:20

Draga mea, Ana!
Esti binevenita aici in mijlocul familiei Emma, desi te primim cu o strangere de inima: inca o mamica de inger si, Doamne, nu se mai termina?!
Aici vei gasi mereu doar prieteni, vei descoperi aceleasi sentimente traite de alte mamici, te vei regasi, poate, in povestile uneia sau mai multora.
Eu nu sunt mama de inger,deci nu pot da sfaturi, dar poposesc si eu aici, de cate ori pot si crede-ma ca o fac din tot sufletul.
Sunt alaturi de tine si... uite, chiar in acest moment te imbratisez strans de tot sa stii ca-ti sunt aproape! Ai simtit?
Cu drag,Raluca

de **pufuleata-balica** pe 1 Iun 2009, ora 18:01

ana nu am cuvinte si eu am trecut prin asa ceva dar sincer nu stiu de ce sunt atatea ingerasii,oare de ce ne mai da daca ii ia inapoi eu intrebarea asta mi-am puso mereu.
nu pot de cat sa te incurajez si iti spun ca iti sunt alaturi ori de cate ori ai nevoie sa vorbesti cu cineva eu sunt aici pentru tine,te inteleg perfect pentru ca si eu am doii ingerasii minunati care au plecat prea devreme.
pupici pentru toate mamele care au pierdut copilasi si stiu ca azi a fost o zi grea pentru ca totii copilasi au primit un cadou de la parintii lor dar noi nu avem cui sa ii dam un cadou cat de mic ar fi el.
@};-

de **Constantinescu Ana** pe 1 Iun 2009, ora 20:58

Am revenit dupa cateva zile . . . si am ramas surprinsa de modul in care m-ati primit printre voi. Va multumesc din suflet!
Acum, ori de cate ori intru pe acest site simt ca sunt mai aproape de ingerasul meu, Mario. Cand am vazut versurile pe care mi le-ati scris am plans... dar parca imi venea in minte imaginea puiului meu si parca... el imi rostea cuvintele... asa cum imi apare in vise... asa cum il vad linistit, razand... Iar balonul cu numele lui... poate ca a ajuns la el...
VA MULTUMESC CA PRIN VOI PARCA POT FI ALATURI DE INGERASUL MEU SCUMP!

Astazi m-am intors la serviciu si o cretina de colega mi-a spus : " STAI DRAGA LINISTITA ESTI TANARA... EU PE VREMEA LUI CEAUSESCU CE N-AS FI DAT SA PIERD O SARCINA"
Cum poate fi atat de lipsita de inima? Cum sa spui asta despre un copil pe care noi ni l-am dorit din tot sufletul? Cum poate fi numita mama o astfel de femeie? Un astfel de monstru?
O alta imi spunea "SUNT ALTE DURERI MAI MARI!"
Care? As fi trecut prin orice numai sa imi am alaturi puiul.

Dar asa sunt oamenii. Din fericire restul colegilor (chiar barbati) m-au sustinut, si-au aratat compasiunea si mi-au oferit un umar pe care sa plang.

VA MULTUMESC PENTRU SPRIJINUL PE CARE MI-L OFERITI!
VA IMBRATISEZ CU DRAG!
ANA, MAMICA DE INGER

de **Constantinescu Ana** pe 1 Iun 2009, ora 21:06

LILIANA,
ITI MULTUMESC PENTRU CEEA CE AI FACUT!
SPER CA BALONUL A JUNS LA INGERASUL MEU!
DATA LA CARE A PLECAT PRINTRE INGERI ESTE 13 MAI 2009. O ZI DE PRIMAVARA IN CARE AR FI TREBUIT SA MA SIMT ASEMENI FLUTURILOR, FLORILOR DE PRIMAVARA, SA DEBORDEZ DE FERICIRE... DAR DIN PACATE A FOST CEA MAI TRISTA ZI DIN VIATA MEA... DIN VIATA NOASTRA.
AS VREA CA ODATA CU BALONUL SA ZBOARE SPRE EL SI GANDURILE MELE... SA ZBOARE CUVINTELE PE CARE I LE SPUNEAM CAND ERA IN BURTICA:
INGERASUL MEU, IMI LIPSESC BATAILE INIMIOAREI TALE, IMI LIPSESTE ATINGEREA TA, IMI LIPSESTE IMAGIANEA TA, ............. SI TOTUSI NU EXISTA CUVINTE CARE SA EXPRIME TOATE GANDURILE MELE. TE IUBESC MARIO! SI TATI TE IUBESTE, DOAR EL TI-A ALES NUMELE... SI STII DE CE: PENTRU CA AM AFLAT DE TINE IN LUNA MARTIE SI PENTRU CA PE MAMI O CHEAMA SI MARIA. IAR STEFAN, A FOST PRIMUL NUME DE SFANT PE CARE L-AM INTALNIT LA METEORA. TE IUBIM DIN SUFLET, COPILASUL NOSTRU! TE PURTAM IN SUFLET! TE PUPAM, DESI NU AM AVUT OCAZIA NICIODATA!
PARINTII UNUI INGERAS, MARIO-STEFAN: ANA SI CATALIN

de **Liliana** pe 1 Iun 2009, ora 21:50

Ana, iti multumim pentru ca ne-ai oferit posibilitatea de a impartasi alaturi de tine sentimentele noastre de compasiune, spunandu-ne data plecarii lui Mario printre ingerasi.
Am completat pagina lui cu aceasta data si, totodata, am completat si calendarul EMMA http://www.organizatiaemma.ro/node/413.

Te imbratisez cu caldura,
Liliana

de **cristina neamtu** pe 1 Iun 2009, ora 22:18

Draga Ana,ma bucur ca ai reusit sa scrii povestea ingerasului Mario aici,intr-un loc cald,linistit si benefic sufletelor noastre.Sunt cu tot sufletul alaturi de tine.Acceptarea ca puiul tau Mario e acum ingeras e cea mai grea.Au trecut aproape 4 luni de cand am pierdut-o pe Daria si inca am momente cand simt ca nu este adevarat,ca traiesc un cosmar din care vreau sa ma trezesc...dar revin la realiate cu credinta in Dumnezeu si imi spun ca ea este bine acolo langa ingerasi iar intr-o zi ne vom intalni...
E f trist ca esti inconjurata de astfel de persoane la serviciu,care nu te inteleg,care vorbesc fara sa gandeasca cata durere este in sufletul tau de mama...Incearca sa le eviti pe cat poti,fiindca nu ai nimic de pierdut! Cine poate sa spuna care este durerea cea mai mare posibila? Fiecare om simte durerea in felulul lui...Unele persoane au alte teluri in viata,pun jobul mai presus de cat orice ...nu casa, nu familie, nu copii...poate de aceea acea persoana ti-a diminuat durerea.
Iti doresc multa putere si liniste sufleteasca!
O imbratisare calda de la mine >:D<

,iar pentru Mario [-o<

si

de **Mocanu Alexandru** pe 1 Iun 2009, ora 23:13

Sarut mana,
In aceasta seara am citit povestea dumneavoastra si nu reusesc sa imi gasesc cuvintele...pentru a va putea spune cat de mult regret ceea ce vi s-a intamplat :-<

.Va cunosc si sunteti extraordinara .Ingerasul dumneavoastra nu a plecat..este in sufletul si inima dumneavoastra mereu,in fiecare gand,la fiecare pas.Este mandru ca ii sunteti mamica de acolo de langa ingerasi si va priveste neincetat de acolo de sus.

Sunt prea mic ca sa fi trecut vreodata printr-un astfel de moment devastator si dureros,dar stiu cat de mult ma iubeste pe mine mama mea si cat de mult o iubesc eu pe ea.Si inteleg atat cat pot eu, cat de greu va este.Un copil este un dar divin,o fiinta nascuta din dragoste,caldura si liniste sufleteasca.Pentru minunea dumneavoastra,Mario,sunteti mama ideala,iubitoare,tandra,gingasa...asa cum orice mama este cu sufletelul din sufletul ei

Va va ocroti mereu..mami si tati..si niciodata nu va inceta sa va priveasca.Va iubeste la fel de mult cum si dumneavoastra il iubiti pe el.Imi pare sincer rau pentru fiecare dintre dumneavoastra care a suferit o astfel de pierdere..sincer imi pare rau :-<

.Iubesc copiii si imi doresc din suflet,la randul meu,sa am macar un ingeras.Nimic pe lume nu se compara cu acest lucru

Va doresc tuturor liniste sufleteasca,pace si caldura @};-

de **Bianca_C** pe 3 Iun 2009, ora 13:17

Draga mea

Am citit si am recitit povestea.......
Cand am ajuns la propozitia in care am regasit tara "Grecia" am tresarit putin, pentru ca e tara mamei mele.......si stiu despre ce porumbei vorbesti...... :')

Acel porumbel a fost Mario, sunt singura........
Imi pare rau pentru pierderea ta si a sotului tau, din suflet imi pare rau, dar din pacate nu am putere sa schimb nimic...... :-s

Micutul Mario e acum langa toti ingerasii din Ceruri, linistit si iubit de catre toti, pentru ca acolo s-au strans atat de multi......
Sigur puiul meu Patrick o sa aiba grija de el, o sa-l invete sa se joace frumos si o sa-l mai invete un lucru foarte IMPORTANT....sa-ti trimita tie mesaje, si zambete si imbratisari, pentru mamica lui frumoasa

E greu si doare....va fi greu si durerea va exista, dar incearca sa accepti, stiu ca e greu, insa se poate.......uita-te la mine, incerc cumva, atat cat pot sa te incurajez, la mine au trecut aproape 6 ani si dorul e acelasi, dar parca lacrimile au inceput sa fie putin mai blande........mi-e dor de mor, dar nu am ce face.....as vrea sa dau timpul inapoi, dar nu pot..... :-??

Gandeste-te frumos la el, incearca sa ti-l imaginezi cum ar fi fost maricel....incearca sa faci lucruri care sa-ti faca bine....uita-te la Ceruri si asa il vei vedea pe el, inchide ochii si gandeste-te la el,asa iti va aparea in vis......deschide bratele si el va veni sa-ti ofere o imbratisare......asa cum fac eu acum >:D<

Iti doresc tot binele din lume.....
Si pentru Mario @};-

....si nu te ingrijora.....Dumnezeu are grija de el, asa cum ai fi avut si tu, aici pe pamant.
Bia

de **Constantinescu Ana** pe 11 Iun 2009, ora 13:22

Sambata, 13 iunie 2009, se va implini o luna de cand l-am pierdut pe Mario... Inca nu imi vine sa cred ca in burtica mea nu mai bate nicio inimioara. E asa greu ... ma gandesc cam cum as fi aratat, cat ar mai fi crescut burtica, cum l-as fi vazut la ecograf ... si totul pare un vis ...
Gandindu-ma neincetat la faptul ca imi doresc din suflet un copil, ma gandesc cum ii voi povesti despre Mario, despre primul meu copilas si despre fratiorul ce s-a inaltat pentru a fi alaturi de Doamne-Doamne. Privesc imaginile si inregistrarile de cand eram insarcinata si as vrea sa dau timpul inapoi sa fiu din nou cu ingerasul meu.
Ce sa fac cu durerea aceasta mare din suflet?
Cred ca nimic... dar sper sa mi-o aline alt sufletel pe care mi-l va trimite Dumnezeu, iar Mario il va ocroti si va avea grija sa ajunga cu bine la parintii lui si sa fie sanatos.

de **cristina neamtu** pe 11 Iun 2009, ora 14:05

Cu siguranta,draga Ana,ingerasul tau Mario este langa voi si va veghea asupra ta si a bebelusului pe care vi-l doriti atat de mult,atunci cand va fi momentul...Ma bucur ca nu ti-ai pierdut speranta si ca-ti dorest cu atata ardoare un fratior sau o surioara pentru Mario!
Ce sa faci cu dragostea de mama care o ai in suflet? intrebarea asta ma macina si pe mine...nu stiu cat te va ajuta pe tine,insa eu m-am gandit sa botez un bebelus si o voi face anul acesta,deocamdata asteptam sa se nasca sanatos. Prin faptul ca botezi un bebe devi mamica lui spirituala,vei fi un om important in viata acelui copil si ii vei putea oferi dragostea de mama pe care acum o simti atat de puternic .
Iti trimit o imbratisare calda >:D<

Ai grija de tine!

Cristina

de **jidoi gabriela** pe 12 Iun 2009, ora 14:05

Draga Ana,povestile noastre se aseamana pana la un anumit punct, la fel ca si tine mam dus la medic plina de bucurie ca o sa mai am un bebe nici prin cap nu mia trecut ca in acea zi in care eu speram sa aflu ce o sa fie bebe al meu ,baiat sau fetita,o sa primesc cea mai cumplita veste din viata mea, aceea ca bebe al meu nu era sanatos si ca trebuia sa iau o decizie....................inteleg perfect ce ai simtit cand medicul ti-a spus ca Mario al tau are probleme, sunt alaturi de tine cu tot sufletul meu,iti trimit o >:D<

mare mare si pentru O:-)

tau un buchet frumos de @};-

de **nicoleta** pe 12 Iun 2009, ora 14:30

Buna, Ana draga!
Sper din tot sufletul sa ai parte de o vara frumoasa, ...sper ca acest cald anotimp sa asterne in viata ta multa liniste si realizari.
Te imbratisez si te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi.
Milioane de @};-