"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Buna, am devenit mama unui ingeras pe 28 august 2008.A Am aflat ca eram insarcinata in martie,imi facusem o multime de teste de sarcina ca sa fiu sigura.Dupa aia a urmat ecografie care ne-a adus vestea fericita ca vom deveni parinti.Regulat mergeam la ginecolog,la echo,analizele.Totul mergea cum nu se poate mai bine,doamna doctor mi-a spus ca copilu,inca nu stiam ce avea sa fie,era foarte vioi si chiar observase miscarile active ale lui la numai trei luni.Imi facusem si un cd de la echo cu poze ale bebelusului,sa le arat si parintilor si sorei mele.Incepusem sa simt miscarile micutei mele,eram cea mai bucuroasa,incercam sa am cit mai mare grija de mine.La fiecare ecografie medicu ne lauda ca crestem ,suntem voinici,chiar foarte activi.Eram fosrte nerabdatori ce o sa fie,baiat sau fetita?De la inceput nu aveam preferinta,dar dupa ceva timp eram intr-o zi in mall si am vazut o fetita mica, atunci am simtit ceva.Imi doream si eu sa fie fetita,am gasit si nume Anastasia,din totdeauna am dorit sa fie numele fetiei mele.Intr-o zi m-am sculat si i-am zis foarte sigura sotului ca o sa fie fetita,asa a fost.Medicul ne-a confirmat.Zilele treceau fericite,eram acasa la parinti.Atunci am inceput sa simt ca ceva nu e in regula,aveam contractii.Am mers la doctor si ne-a zis ca e eminenta de avort,mi-a dat tratament,parca ma simteam mai bine.Eram in luna a 5 atunci.Am venit inapoi la Cluj,crezind ca daca se va intimpla ceva voi fi ajutata mai mult.Ma rugam sa treaca zilele mai repede, sa ajung macar in luna a 7-a,ca ar avea sanse sa supravietuiasca.Treceau zilele ,burtica crestea,eram foarte fericita.La sfirsitul fiecarei saptamini ma bucuram,gindindu-ma ca a mai crescut,avem mai multe sanse.La echo era foarte bine,facusem 4-D.Totul mergea normal pina cind am ajuns la 31 de saptamini,intr-o zi de luni am simtit ca nu mai misca ca de obicei,mai rar si fara putere.Stateam ca pe ace ,asteptindu-l pe sotul meu sa mergem la urgente.Aici nu au spus nimic,numai ca ar dori sa ma interneze pentru niste investigatii.Noaptea nu dormisem de loc,mi-au pus o perfuzie,dar fetita mea nu mai miscase.Dimineata dupa ecografie mi-au spus ca sarcina s-a oprit din evolutie.In acel moment imi cazus-se cerul in cap,cred ca a fost cea mai nefericita zi din viata mea,ziua cind am nascut un ingeras,si cind in loc de acel strigat a fost tacere.Peste 3 zile plecam,acasa,in aceleasi haine cu care venisem ,cu pantalonii cu burta.Numai cind ii vedeam ma apuca un plins,primele zile nu am iesit din casa.La simplul gind ca trebuie sa ma inbrac cu hainele mele de gravida,fiindca altele nu-mi veneau,simteam ca innebunesc.Nu am avut multe persoane alaturi,a trebuit sa-mi alin singura durerea;parintii mei,rudele mele lucuiesc in alta tara.Veni-se sora sa steie un pic cu mine,sotul fiind la servici, iar rudele sotului,cu toate ca stam la el ,nu mi-au fost de mare ajutor,zicind ca lasa,trece si asta.Ma tot gindesc ce pacate am facut oare de mi-a fost scirs sa trec prin asa ceva.Ma tot chinuie gindul ca am facut eu ceva gresit.Nu pot sa nu ma gindesc ca daca ar fi trait acuma poate invata sa mearga,sau spunea primele ei cuvinte.
Draga mea Dina , cu regret iti spun "bine ai venit", mi-as dori sa nu fie nevoie sa ne povestesti despre micuta Anastasia, mi-as dori sa nu trebuiasca sa te intampin si sa nu mai citesc despre ingeri care pleaca,dar asta e viata, si uite-ma aici, cu bratele deschise, cu mintea limpede sa iti pot oferi ajutorul meu....stiu ca ai nevoie de sustinere, pentru asta suntem noi aici........sa te ajutam, sa te intelegem, sa te sfatuim si sa te imbratisam Inca o poveste trista....inca un ingeras cu un nume atat de frumos..... e langa ingerasii nostri, e langa Dumnezeu, are aripi mari si zboara deasupra ta, si-ti da putere si speranta. E greu...e teribil de greu si totusi exista o mica scapare......aici, pe Forum, unde sper din tot sufletul sa primesti unele raspunsuri care nu iti dau liniste. Mi-e greu sa iti scriu, insa o fac din suflet si pentru suflet, mi-e greu cand vad ca atati copilasi pleaca de langa noi, mai devreme decat ar trebui.....daca as putea schimba ceva, as face-o fara sa clipesc si fara sa ma gandesc; dar sunt lucruri pe care nu le putem intelege si decizii ce nu tin de noi si totusi asemenea nenorociri exista....... si noi ajungem sa suferim si sa plangem zi de zi, si sa iubim ingerii gingasi....pruncii nostri. Cand nu mai ai putere sa mergi mai departe, uita-te catre Cer si Anastasia iti va da un semn, cand nu vei mai stii sa zambesti, gandeste-te la micuta ta si ea iti va zambi, si cand iti va fi ingrozitor de dor deschide bratele si ea va veni la tine. E mereu cu tine...va fi mereu langa tine......si te va proteja si te va sustine. Aici sunt si eu, draga mea , sa iti ofer neconditionat sprijinul meu oricand vei avea nevoie. Te imbratisez cu drag si iti trimit toate gandurile mele Ma voi ruga pentru sufletelul Anastasiei, sa-i bine acolo, langa ingerii nostri All my love Bianca C ( mamica lui Patrick )
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Imi pare foarte rau! fetita ta, ca si a mea, sunt ingerasii lui Doamne Doamne acum si probabil ca se joaca impreuna acolo sus. Si eu mi-am pus atatea intrebari, si cred ca e cel mai normal lucru pe care il putem face. Nu stiu daca vom afla raspunsul la ele vreodata. Tot ce stiu e ca perioada cand am fost gravi a fost cea mai frumoasa din viata mea. Am simtit-o in burtica si am vazut-o crescand. Asa o sa-mi amintesc eu de ingerasa mea. Trebuie sa fiu puternica pentru mine si pentru ea. Si daca o vrea Doamne, Doamne poate ca o sa-mi trimita si mie un pui de om aici pe pamant, pe care sa-l vegheze surioara lui din cer. Te imbratisez cu drag si iti doresc tot binele din lume. Sa fii puternica draga mea
Mămica îngeraşului fluturaş Denisa Georgiana şi a micuţei Eliza Ana-Maria Desene pentru un îngeraş:http://dennyg.daportfolio.com/
Buna Dina ,iti spun bine ai venit in marea noastra familie,din pacate foarte mare. trebuie sa intelegi ca ai gasit cea mai buna cale de a ni te alatura si iti spun din suflet ca aici ori cind simti nevoia sa intri esti bine venit ,esti cel mai bine inteles,Noi iti intelegem durerea cel mai bine,si noi am trecut prin drama, prin durere care tia umplut si tie sufletul c si stiu ceeace simti ,ce e in sufletul tau si sincer iti spun imi pare rau! Aici plingem impreuna,aici poti sa spui ce te apasa , ce te doare.Te pup si ai grija de tine .Eu sint voluntar Emma,din Cluj poti sa ma contactezi ca sa stam de vorba cnd vrei tu si cind crez ca ti ca esti pregatita adresa mea de mess erikavoinescu@yahoo.com cu drag. Mamica ingerasului Erick Robert
buna eu sunt marinela ......am citit povestea aceasta atat de trista si lacrimile mi-au invadat fata ......nu stiu bine ce sa sa spun si eu am trecut prin o situatie asemanatoare aveam 30 de saptamani ,,,,,,,,era un baietel era era era........dar D-zeu a vrut sa-l ia la El asa cum a luat si pe fetita ta viata ii foarte complicata dar cand trecem prin asa ceva devine insuportabila vreau sa-ti spun ca-ti doresc toata fericirea din lume sa ai parte de tot ce-i mai bun in viata sa traiesti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima in aceasta lume suntem doar niste pasageri trebuie sa te gandesti ca intr-o zi o vei cunoaste pe Anastasia acolo sus........................multi pupici si un buchet de @};si nu renunta la viata ,ea continua iar noi putem sa mai incerca sa devenim mamici apropo eu am o fetita care imi da forta in fiecare moment dar care isi doreste un fratior iar eu daca D-zeu vrea ii voi da......................ai grija de tine si de persoanele ce te iubesc si le iubesti......................
buna dina imi pare ff rau pt pierderea ta si credema ca stiu ceea ce simti exact asa am simtit si eu am crezut ca poate sunt de vina ca nu m-am ingrijit destul sau poate am pacatuit cu ceva si acum Dumnezeu ma pedepseste dar m-am gandit mai bine ....daca eu am gresit sau am pacatuit de ce sa sa plateasca ingerasul meu ,de ce nu eu?.....gandesstete ca Dumnezeu a iubito prea tare si a luato langa El sa aiba grija de ea asa cum ai fi avut si tu sau poate mai bine ,nu a vrut sa o lase in lumea asta rece si rea ...si gandestete ca acum ai un ingeras acolo sus care te vegheaza si este cu tine pretutindeni...noi mamele de ingeri suntem nororcoase prin faptul ca ingerii nostri vegheaza asupra noastra....si eu sunt din cluj si am nascut in octombrie 2008 un baietel care sa facut ingeras cu 2 zile ininte sa se nasca....poate vreodata daca vei vrea ne vom intalni ....adresa mea de mess este johani32255@yahoo.com daca vrei sa vorbim... te imbratisez cu drag si scumpei tale anastasia multe
buna Dina offf de fiecare data cand apare o mamica noua si povestea altui ingeras mi se rupe sufletul si raman fara cuvinte.... si eu am o fetita ingeras ...si atat de mult o iubesc si mi e dor de ea....in ciuda faptului ca majoritatea apropiatilor neaga existenta ei si inca nu inteleg ca ea este si va ramane copilul meu chiar daca numai prin prezenta ei spirituala si nu fizica..... eu cred si traiesc cu speranta ca in lumea cealalta ne vom intalni cu ingerasii nostrii care acum vegheaza asupra noastra... un preot mi a spus ca la judecata de apoi ea va veni la mine si imi va spune ca este copilul meu.... mai e o viata pana atunci dar astept cu drag sa mi imbratisez fetita atunci cand Domnul va crede ca este momentul... nu stiu ce am scris sau daca e ajuta cu ceva ceea ce am scris eu dar asta am simtit ca pot sa scriu... te pupacesc si te imbratisez din departare iar pentru ingerasa ta voi aprinde o lumanare si voi spune o rugaciune
Buna, Dina draga! Scumpa mea, iti sunt alaturi, prin cuvinte si simtiri, regretand ca nu sunt fizic alaturi de sufletul tau atat de frumos. Ma doare sufletul pentru ca si tu ai avut nesansa de a simti aceasta negra durere, dar sper cu tarie, ca alaturi de noi, in familia E.M.M.A. sa simti alinare si mult optimism. Anastasia va fi mereu fetita ta, sa sti...nu ti-o va lua nimeni niciodata, ...iar tu poti zambi spre Cerul care ii lumineaza joaca pura printre astre. Poti sa inchini rugaciuni intr-u sufletul ei, poti sa aprinzi lumini si ...poti face fapte bune, pentru ca acolo in Cer sufletul ei sa fie vesel si usor. Te imbratisez si trimit odata cu salutul meu aparatiei tale aici, toata admiratia mea pentru puterea cu care sti sa iubesti. si pupici pupaciosi, de la Nicoleta cu mare drag.
Draga Dina,sunt cu tot sufletul alaturi de tine! Off...cat de asemanatoare sunt povestile noastre,parca sunt trase la indigo! Cand ti-am citit povestea am retrait exact aceleasi momente cand mi s-a spus ca fetita mea a murit! La fel ca si in cazut tau s-a stins tot in burtica si tot in luna 7 de sarcina. Imi pare nespus de rau ca te numeri si tu printre mamicile de ingeri! Acceptarea e grea...dorul este f mare,insa trebuie sa invatam sa traim cu aceasta durere imensa in suflet fiindca de uitat nu vom uita niciodata! O imbratisare calda din partea mea iar pt tau multe
Am citit povestea ta si parca este a mea, singura diferenta este ca sarcina mea ajunsese la 35 saptamani si 5 zile. Multa putere trebuie sa ai, i mi pare nespus de rau si desi sunt mamica de inger din 7 mai 2009 tot nu pot sa ti spun ca stiu prin ce treci, pot doar sa ti spun ca stiu cat este de dureros. Te imbratisez cu drag
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Dina, te intampin si eu aici, pe Forumul EMMA, locul unde mamele de ingeri cauta un sprijin emotional pentru sufletele lor incercate de suferinta. Aici vei gasi si tu caldura oferita din partea celorlalte mamici care stiu prin ce treci, care au trait aceeasi experienta cu a ta si care pot sa-ti ofere cel mai potrivit cuvant de mangaiere. Acela pe care nu l-ai primit din partea celor din jurul tau, atunci cand aveai atata mare nevoie de el.
Citind povestea ta, recunoscand in ea aproape aceeasi traiectorie a sarcinii ca si in cazul altor mamici de ingerasi si, afland acelasi final nefericit venit subit, fara explicatii, fara simptomatologie, fara justificari si argumente logice, ajung sa ma gandesc ca a aduce pe lume un copil sanatos si fara probleme devine in tara noastra din ce in ce mai mult aproape o loterie. Este incredibil ca in vremurile secolului XXI inca se mai intampla asemenea situatii.
Noi incercam sa te sustinem in drumul tau anevoios, un drum al vietii pe care inveti sa mergi traind cu aceasta durere. Pentru inceput am pregatit pentru Anastasia un balonas care ii poarta numele in zona "Ingerasii nostri". El are atasata povestea sa aici http://www.organizatiaemma.ro/node/466, iar calendarul EMMA are de azi in cuprins si ziua de comemorare a fetitei tale, Anastasia, http://www.organizatiaemma.ro/node/416
Speram ca acest simplu gest sa te incalzeasca si sa iti aduca in suflet un pic de lumina . Cu mare caldura, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Draga Dina ...toate care am pierdut un copilas inainte de a-l naste sau dupa, ne regasim in gandurile si starile descrise de tine...tacerea apasatoare din sala de nasteri, singuratatea dureroasa in ciuda prezentei celor din jur, care nu au stiut cum sa ofere sprjin emotional, gandul ca ai facut ceva gresit si intrebarile chinuitoare: cum ar fi aratat, cum ar fi facut primii pasi, care ar fi fost primele cuvinte rostite.... ganduri, ganduri, ganduri....
Toate de aici am trecut prin asta....si inca trecem..chiar si dupa unul, doi sau 25 de ani.... Pentru ca o asemenea pierdere, amputeaza sufletul si chiar daca acea parte nu mai este acolo, face parte din tine... simti desi nu e....doare lipsa...dar te obisnuiesti....Asta trebuie sa facem toate....sa ne obisnuim...sa acceptam....si sa mergem mai departe....iar cand ne este greu, venim aici, pentru a prinde un pic de putere si cand ne simtim puternice, venim aici, pentru a ajuta alte mamici...... Asa cum sper sa-ti dam si noi tie, macar un strop... Iti sunt alaturi cu gandul si cu sufletul iar micuta Anastasia, va fi si ea mereu alaturi de tine...altfel decat iti doresti dar fii sigura ca e acolo...cu tine...
De cate ori vei simti nevoia, intra aici...scrie...te va ajuta.....
Te imbratisez cu multa caldura si trimit un brat de flori pentru micuta ta, Anastasia
Multumesc toturor mamelor de ingerasi pentru incurajare si cuvinte de suflet ! Ce frumos suna " mama de ingeras";asa mi-a zis si sora mea,cind venise in spital,ca acum am un ingeras,acolo sus,numai ca eu vroiam sa o am linga mine .9 luni iti imiaginezi cum arata,cu cine seamana,ma gindeam ca va fi blonda cu ochi negri;deja ma vedeam in biserica la botez,o vedeam mare.....si in final ajungi cu un gol mare in suflet.De ce trebuie sa se intimple asa ceva, cred ca numai Dumnezeu stie.Nici macar nu am avut puterea sa o vad,nu stiam ca se poate.Nimeni nu ar trebui sa treaca prin asa ceva.
Buna, dina draga! Scumpa mea, ai mare dreptate, cand astepti un bebelus deja iti faci tot felul de ganduri, de sperante...iar noua, ne-au fost curmate dintr-o data toate acestea. Anastasia ta este acum intr-o lume buna, in care rautatea si bolile nu exista. Noi ce sa facem acum daca soarta a hotarat asa pentru noi, spune si tu, mamica dulce. Putem doar sa aprindem lumini pentru ei, sa ne rugam intregului Cer si sa facem cat mai multe fapte bune, in speranta ca astfel vom usura sufletele lor nevinovate. Te imbratisez si iti doresc o saptamana frumoasa. Milioane de si pupici pupaciosi cu mare drag.
Buna draga mea imi pare nespus de rau pentru pierderea ta si iti sunt alaturi oricand ai nevoie de un sfat de o vorba sau de orice cu mare drag adresa mea de mess este ( ildy81 ) poti sa ma contactezi oricand poate reusesti sa vii si la intalnire cand va fii si ne putem cunoaste.. Te pup dulce SI PT INGERASA TA MULTE SI mama ingerasului JANOS CSABA
Buna Dina sper ca te simti un picut mai bine, deceva vreme nu mai avem nici o veste de la tine si chiar ne intrebam cum i ti mai este, cum te simti, poate ne vei da un semn curand. pt tau Anastasia sincere si un brat mare de pt tine
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Scumpa mea azi i ti sunt alaturi, azi nu esti singura ne ai pe noi mamicile de ingeri langa tine, te cu mult drag. Ingerasul Anastasia implineste un anisor de cand a plecat langa DD si de acolo de sus te vede, te sustine, se gandeste la tine exact asa cum faci si tu. Sigur ca azi va fi o zi grea pentru tine, cu siguranta ca vei plange mult dar te as ruga daca gasesti puterea printre lacrimi sa ii trimiti si un zambet ar fi minunat si asta pt ca ii vei face o mare bucurie ingerului tau, ea micuta ta printesa i ti va raspunde la fel si tu o vei simti, poate odata cu rasaritul soarelui o raza i ti va mangaia chipul, poate adierea vantului in parul tau va fi semnul ca Anastasia este cu tine azi Te cu drag si pt tau multe
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Draga mamica de ingeras, Draga noastra Dina, Ne spuneai intr-un mesaj cu ceva timp in urma ca iti place termenul "mama de inger", insa stiu ca ai fi preferat sa nu afli vreidata ca exista un asemenea titlu si statutul pe care acesta il reprezina. Azi, cand gandurile tale se indreapta mai mult catre Anastasia, mai mult decat in orice alta zi, cand revin momentele trecutului in fata ochilor ca si cum s-ar intampla totul acum, ei bine, si azi noi iti suntem alaturi si ne gandim la tine, Dina.
Te imbratisam cu drag, iar daca vrei sa vorbesti cu cineva, daca vrei sa trimiti in eter un cuvant catre Anastasia, atunci pe acest forum EMMA acest lucru este oricand posibil. Noi vom fi aici langa tine.
Cu intreaga noastra compasiune, Liliana si EMMA
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
draga Dina ,iti sunt alaturi din tot sufletul si ma rog sa-ti dea Dumnezeu putere sa fii tare si in locul durerii tale incet -incet sa-i ia locul un strop de alinare si lumina pe care ti-o picura in fiecare zi scumpa ta Anastasia de acl din cer...cu mult drag din tot sufletul Corina mama ingerasului Daniel-Matei
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales