Dupa o sarcina pierduta la 3 luni, urmatoarea a fost atent supravegheata si dupa trecerea celor 3 luni nu ma gandeam ca se mai poate intampla nimic. Am facut toate analizele, am stat acasa in concediu pt. risc, am respectat toate indicatiile medicului si inevitabilul s-a produs
Nu pot uita cuvintele doctoritei care in acele clipe cumplite ma invinuia pe mine ca nu am venit la timp ca poate se putea face ceva , durerea ce o simteam cand vedeam mamici cu copilasii langa ele in maternitate, furia pentru cele care nici macar nu isi doreau un copil si-l aveau Dupa doi ani, schimbarea locului de munca, a localitatii de domiciliu si a doctorului am incercat din nou. Ma gandeam atunci ca sansa sa se intample din nou era foarte mica. Aveam un intreg dosar cu analize, au urmat altele sub indrumarea unei doctorite inimoase, d-na doctor Todorut. Pe la 24 de saptamani au inceput sa apara primele semne de tensiune, a urmat internarea in spital, medicatie, analize, situatia nu era prea roza dar speram. Era prea devreme pt cezariana...David a rezistat pina la 28 de saptamani, cand in urma unei eco facut la maternitate s-a constatat lipsa activitatii cardiace. Nu imi venea sa cred ca se intampla din nou, imi venea sa strig, sa urlu, sa fur alt copil din maternitate
De ce era viata atat de nedreapta cu mine? Cu ce gresisem? De ce din nou? Voi mai fi vreodata mama?
In momentele acelea nu ma gandeam ca pot lua copilul acasa sa-l inmormantez, nu am vrut nici sa-l vad si acum regret ca nu am unde sa-l plang,ca nu l-am vazut...
Au trecut de atunci 5 luni dar atunci cand cred ca mi-a mai trecut durerea ea revine cu si mai multa putere.
Acum imi fac alte analize in speranta ca voi descoperi ceva, nu stiu daca voi mai gasi puterea de a incerca din nou...
Multumesc Angela, Ella, Genny, Vio ca m-ati primit si ascultat. Angela nu am uitat vb tale la prima intalnire cu mamicile de ingeri "Intr-un fel sau altul vom avea si noi un copil"...
si 
DAVID ...(ce dureros DAVID la fel ca pe iubitul nostru 
.
pentru ingerasii tai preaiubiti....si.....bunul Dumnezeu sa iti dea puterea fiecarui pas de a merge mai departe!
.... E cumplit....
...Eu imi spuneam ca as fi preferat ca Dumnezeu sa ma fi iubit mai putin, numai sa mi-o fi lasat pe Emma, sanatoasa, la mine in brate.......Si eu m-am intrebat cu ce am gresit, si eu mi-am spus ca viata e nedreapta......Dar, cu timpul, mi-a dat seama ca gresesc opunandu-ma vointei Lui.....am invatat ca trebuie sa am incredere in El, pentru ca imi da ce stie El ca e mai bine pentru mine... E o lectie grea, anevoioasa, cruda, la care inca pritocesc......... 
....in astfel de momente, tind sa rascolesc dupa criteriul dupa care sunt "alese" cele care devin fara voia lor, Mame de Ingeri.... Vezi de ce spun ca inca pritocesc la lectia acceptarii ?!?!?....
pe viitor....va pupam dulce si ne auzim la o 
si un brt de 
o zi minunata asa cum este azi aici in Bucuresti, ninge cu fulgi mari mari si nu este frig deloc. La multi ani cu multa sanatate si implinirea tuturor dorintelor.