"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Buna ziua dragele mele mamici de ingerasi, Sunt nou venita pe acest forum dar de aseara de cand v-am descoperit am citit aproape toate povestile voastre dureroase si sunt alaturi de voi si de suferinta voastra,si va rog sa-mi permiteti sa ma alatur voua si sa va spune si eu povestea dragului nostru ingeras DAVID....... Peste 2 luni urma sa devin bunica a primului meu nepotel .......dar sa incep cu inceputul Fetita mea Lore are 27 ani cand a aflat ca este insarcinata afost in culmea fericirii si ea si sotul ei.......a fost la doctor,au facut analizele si testele recomandate ,totul era ok in Decembrie 2008 cand avea 24 saptamani i-a fost recomandat sa faca 3D,l-a facut la Cluj la D-nul Profesor Stamatian un medic renumit si profesionist-rezultatul -----totul este bine v-a fi un baietel .....bucurie pe parinti il va chema DAVID. Am uitat sa va spun noi suntem din Brasov si normal ca este inscrisa aici in Bv la o doctorita renumita si buna specialista (care din pacate sta rau la capitolul comunicare ) In Ianuarie la controlul periodic......totul este ok analize bune sarcina normala bebelusul creste......revenim la control dupa o luna in 16 februarie.........acum incepe tragedia la cabinetul particular unde a fost la control ii face ecograf se vede f.bine bebelusul manute picioruse degetele totul pare a fi normal ......dar dr. ii zice "ceva nu imi place cum arata la rinichii si organele interne a lui bebe" o interneaza a doua zi in Maternitate sa o mai vada si alti dr. si aici dupa ce o consulta si alti dr. ii da verdictul sec "ne pare rau copilul nu e bine are multiple malformatii la organele interne--------nu are nici o sansa de supravietuire" Va dati seama a fost un soc nu am putut crede am incercat sa cerem lamuri .....totusi pana acum a fost ok.........de ce ? ce are ?care sunt sansele.....raspunsuri un pic iritate si evazive.........."nu sunt sanse" ,"sunteti tanara vor veni alti copii"...si cam atat........cu lamuririle.......... Asta se intampla Marti 17.febr. cineva ne-a facut o programare la Bucuresti la un Dr. pentru joi.19 febr.......sa ne mai confirme cineva sa ne dea niste raspunsuri sa avem o certitudine.........aici surpriza la consultatie si ecograf ii spune ca totul este bine copilul e bine nu sunt probleme..........va dati seama aveam un mare semn de intrebare si totusi medicii din Bv ce au vazut...........??!!! nu aveau nici un interes sa ne dea un asemenea verdict pt .bebelus daca totul ar fi fost chiar bine.....ceva ceva au vazut ei....... Am facut programare la Cluj la D-nul profesor Stamatian ........din cauza programului supraincarcat al dansului cea mai repede programare a fost posibila pentru joi 26.febr.....a fost o saptamana foarte grea pentru noi cu sperante cu indoieli cu teama.....fetita mea este o fire optimista si zambitoare ea vorbea intruna cu DAVID al ei din burtica.......ea il simtea ca e bine ne incuraja pe noi cei din jur si avea mari sperante ca totul v-a fi bine.......... -nu a fumat niciodata -nu consuma alcol nici cafea -nici macar suc nu a mai baut in timpul sarcinii- doar apa plata -nu a fost bolnava,nu a luat nici un fel de medicamente -toate analizele au fost bune tot timpul -rezultatul de la 3D -"sarcina normala-fara anomalii-dezv.osoasa in limite cf.standard" A inceput sa faca pregatirile pentru DAVID,au cumparat carucior,hainute,jucarii......... Am ajuns la control la Cluj cu sperante mari.........dar si cu mici indoieli urma sa ne confirme.........ce au spus cei din BV sau cei de la Bucuresti, La ecograf am stat langa ea.........totul parea ok capusor maini picioare......cand a ajuns la organele interne.........dr.a inceput sa ofteze sa vb.f.pe scurt cu alta dr.care era cu noi si tot spunea" ceva nu este bine."........facea comparatie cu 3D facut in decembrie .......apoi au descoperit motivul si a avut rabdarea sa ne explice si noua si sa ne arate ce s-a intamplat,la gatul lui bebe al nostru s-a format o tumoare chiar pe glanda tiroida.......si deja ii sunt afectate toate organele interne.....inima,plamani,articulatiile de la membre......pe care nu le mai misca de loc....si sanse nu sunt nici macar sa-l poata duce pana la termen......si chiar poate fi periculos pentru mama ........pentru ca acea tumoare a crescut f.mult in timp f.scurt si .......nu se stie ........ce se poate intampla......... Chiar in aceste clipe cand va scriu ea se pregateste sa se desparta de DAVID al nostru........a intrat in travaliu (provocat)........nu stiu se va naste viu.......sau nu......... Voi reveni Va doresc tot binele din lume si-mi doresc sa nu mai ajunga nimeni sa treaca prin ce trecem noi acum............ este o durere sufleteasca f.mare........ Ma rog pentru fetita mea sa treaca cu bine sa nu apara complicatiiiiii Va sarut Liliana
Si pt cei noi povestea Alexandrei este aceasta Re: povestea se repeta???
Mesajde lilylore pe 25 Ian 2011, ora 21:47 Buna fetelor... Din pacate cum va scris si mamica mea....intradevar ''povestea se repeta'' ... Am fost azi si am vb cu dr si cu geneticieni ..am avut si o surpriza placuta sa spun asa..doctorita care s-a ocupat de mine era si ea prezenta azi desi ea lucreaza la alt spital...m-am bucurat sincer... Da..se pare ca problemele care sunt nu sunt minore ci foarte grave...e chiar posibil sa nu ajunga la termen...iar daca ajunge nu cred ca vor fi sanse pt a supravietui...iar daca va supravietui ar fi pt un timp fff scurt si cu probleme fff mari... Si avand in vedere toate acestea desi doare fff tare ne-am hotarat sa nu o (il ) chinuim Deja de ieri simt cum nu mai are energie...nu mai este vioaia...probabil inimioara nu mai poate...nu stiu Iar joi dimineata vom incepe procedura pt provocarea nasteri...asta dupa ce imi vor recolta diferite probe...vor sa ia o proba din cordonul ombilicar,aminiocinteaza...iar apoi vor face dif teste de adn,cromozoni....etc tot ce cred ei de cuvinta ptr a afla o cauza Pt ca se pare ar fi aceasi problema ceva legat de oase care apare decat intr-un stagiu avansat al sarcini. Asa ca vor sa afle cauza...asta este important acum... C-am asta este....apoi ne vom intalni peste 2 luni cu toate rez si sa vedem....
Va multumesc ca sunteti alaturi de mine......
Ultima oară modificat de Loredana M pe 26 Ian 2012, ora 23:07, modificat 1 dată în total.
Draga Liliana, imi pare foarte rau pentru nesansa nepotelului tau de a se naste ca un copil normal asa cum ati crezut ca este si cum trebuia sa fie.Va doresc mullta putere si tie si fetei tale de a trece peste aceasta grea lovitura si sa dea Domnul sa fie bine sa nu apara complicatii si la mama(fetita ta).Va doresc din suflet numai bine si asteptam vesti de la tine . Sunt cu sufletul alaturi de voi la aceasta grea incercare. Daniela G.
Sint cu tot sufletul alaturi de voi... imi inchipui ce e in sufletul tau de mama ... si de bunica... Imposibilitatea de a fi alaturi de Lore, neputinta in fata unui destin atit de crunt care vi l-a smuls pe David inainte de a va putea bucura de el... Stiu ca e greu, ca Lore trece prin momente cumplite si zilele, saptaminile, lunile ce vor urma vor fi foarte grele pentru parinti in primul rind si pentru intreaga familie.
Daca imi permiti sa iti dau un sfat... sa o incurajati pe Lore sa il vada pe David, sa ceara medicilor sau moaselor sa i-l arate, chiar daca se va naste fara viata... Intr-o astfel de situatie nu stim ce e "normal" si ce "se cuvine sau nu sa faci". Eu credeam ca e mai bine pentru mine sa nu il vad pe baietelul nostru, nu luasem la maternitate nici hainute, nici aparatul de fotografiat, pentru ca noi stiam ca inimioara lui nu mai batea. Moasa si medicul ne-au incurajat insa sa il vedem, spunindu-ne ca e singura sansa sa ne intilnim puiutul si ca acest moment face parte din procesul de vindecare... te ajuta sa realizezi ce s-a intimplat... Le sint recunoscatoare azi, si pastrez cu mare drag pozele care au fost facute la maternitate. Sint singurele amintiri palpabile ale existentei lui Vic, impreuna cu amprenta minutei si piciorusului - pe care tot moasele le-au facut).
Oricit ar fi de grele aceste momente de ramas bun, ele sint importante pentru noi ca si parinti ... dupa... Stiu ca nu avem toti aceleasi reactii, nu exista "retete" pentru a scapa mai repede de durere, si nici o solutie miracol pentru a umple golul lasat de pierderea unui copil... Putem doar sa va fim alaturi, sa va oferim sprijinul nostru in masura posibilului...
Sa va dea D-zeu putere... va imbratisez cu drag...
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
DAVID - CE FRUMOS SUNA! Draga mea si eu sunt mamica unei minuni numita DAVID, care din pacate a devenit ingeras. Ma rog lui Dumnezeu sa o ajute pe Lore si pe voi toti. Eu stiu ce simte o mama care trece prin pierderea comorii ei, dar pot sa-ti spun ca simt si durerea mamei mele care ar fi vrut din tot sufletul sa fie bunica. Ma doare, va doare.... e greu.....Va imbratisez si imi doresc ca Doamne Doamne sa fie acum cu voi , cu toti. Ar fi foarte bine ca Lore sa-l vada pe baietel. Eu am stat langa David al meu 2 saptamani, dar nu mi-au dat voie sa-i fac poze. O prietena de-a mea mi-a daruit o poza cu puiul meu si nici nu am cuvinte sa-ti spun ce bine imi face sa-l privesc, sa-i vorbesc... Sorina, mama ingerasului David.
Dragele mele daca ati sti ce ma bucur ca mi-ati raspuns si sunteti cu gandul la noi........ am citit toate povestile de ingerasi........... stiu cat de greu va este si cu atat mai mult va multumesc ca aveti puterea sa ne transmiteti din experienta dureroasa pe care ati trait-o....... Acum am vorbit cu Lore fetita mea..........are contractii la 5-7 min inca este in salon cu alte 2 viitoare mamici (care sper din tot sufletul sa aiba parte de bebelusii lor in viata) peste cca o ora o vor duce in sala de nastere........... Dr.si asistentele ca de altfel tot personalul de acolo sunt un exemplu de omenie si se poarta f.frumos cu ea ,cu compasiune si vorbe de mangaiere.........asa mi-a spus ea acum......... Loredana este o luptatoare si o puternica s-a impacat cu ideea.........ca DAVID al ei nu a vrut sa traiasca......si v-a veni o Alexandra sau un alt baietel...... Eu nu ma pot abtine sa nu plang .......si chiar mai inainte cand am vb cu ea la tel. a incercat sa ma incurajeze ea pe mine...........ca are increde in Dr. de acolo.........si o sa fie bine...... Dar in sufletul ei doamne ce durere trebuie sa fie.........ca ea vorbea tot timpul cu bebe al ei din burtica........si faceau planuri de viitor ........... Acum 2 zile chiar imi spunea ca cel mai greu o sa ii vina .........ca nu mai poate vb cu el ca in fiecare zi si aproape la orice il intreba David acum mergem la culcare ? David acum mai mancam ceva......?David maine mergem acolo ? sau facem aia......... voi intelegeti mai bine cum e Va multumesc inca odata va sarut pe toate mamicile de ingerasi Cel mai greu este ca sotul ei nu este in tara.........si nu poate sa fie langa ea,urma sa vina la iceputul lui Aprilie cand trebuia sa se nasca DAVID al lor mult asteptat.........in schimb este iubita si incurajata de multi prieteni si noi parintii si mai ales socrii ei care o iubesc si sufera langa ea ..........va sarut
Draga Liliana, e atat de trista povestea ce-o traiti....incerc sa mi gasesc cuvinte sa-ti raspund ..dar nu pot..plang , plang..cand ma gandesc la iubitul tau nepotel...David... subscriu la cele spuse de Camelia, sa-l vada pe puiut, sa-si i-a ramas bun....unde si cand vom gasi intrebarile care ne chinuie? De ce? ma voi gandi si ruga azi, maine , de acum incolo la Lore...si la David!!
Gwendolen, mamica ingerasului DAVID, si a doua minuni de fetite DENISA si bebe RAISA!
Draga Lily, iti multumesc in primul rand pt cuvintele de incurajare pe care le-ai adresat la topicul meu. Sunt cu sufletul alaturi de tine si de Lore,care in aceste momente are nevoie de tot sprijinul din lume.Stiu f bine prin ce trece,cat de greu este sa sti ca vei naste un bebelus fara viata. Ma rog la Dumnezeu sa treaca cu bine peste aceasta noapte si sa aiba putere de a depasi acestasta tragedie.Nu ma simt in masura de a da sfaturi,pt ca nici eu nu stau cu moralul tocmai bine.Ma bucur sa aud ca e pe mana unor medici f buni care au grija de ea. Cand vad cat suferi si tu,parca ii vad pe parintii mei,care nu stiau ce sa-mi faca sa-mi mai aline durerea.Incurajati-o si vorbiti cu ea despre David,e important ca Lore sa vada ca si pt voi acest copil a insemnat f mult.Ai mei daca nu vorbesc eu,ei nu spun nimic si ma doare... Probabil se gandesc sa nu-mi faca rau,dar pt mine e ca o terapie daca vorbesc despre Daria. Te imbratisez ,draga bunica de ingeras.Dumnezeu sa va dea putere sa treceti peste acest necaz.Ma rog la Dumnezeu ca Lore sa aiba o noapte usoara ,ca e de ajuns trauma psihica prin care trece,nu-i mai trebuie si un travaliu prelungit. Micutului David ,multa lumina Acum e langa fetita mea si langa toti ingerasii cerului.
Te intampin si eu, Lily cu tristete in suflet ca s-a abatut aceasta suferinta peste familia voastra. Fiica ta este, desigur, cea mai afectata chiar daca nu lasa sa se vada acest lucru.
Noi, femeile, avem in cele mai grele momente ale vietii tendinta de a-i menaja pe cei din jurul nostru, gasim in noi puterea de a ascunde suferinta si de a disimula o pace aparenta, o impacare cu viata, cu situatia, astfel incat cei apropiati sunt oarecum mai linistiti crezandu-ne pe noi asa. Furtuna insa face ravagii in interiorul sufletului, ascunsa in adancimile lui.
Eu nu sunt o mama de inger. Nu stiu cum se traiest cu aceasta durere. Dar sunt mama, Lily, si sunt femeie care duce in spate, ca toate femeile, greutatea si grijile familiei. Stiu ca durerea si grijile pot fi reprimate pentru a crea o stare de liniste in familie, pentru a le da celorlalti impresia unui echilibru , senzatia depasirii greutatilor inerente.
Nu sunt in masura sa dau sfaturi in cazul unei situatii dramatice precum este cea prin care, din pacate, trece fiica ta, insa, din proprie experienta iti pot spune, atunci cand durerea este cea mai mare, atunci cand simti ca nimeni nu poate schimba situatia si ca nimeni nu te poate ajuta cu nimic, tocmai atunci simti mai mult nevoia de a-i avea pe ceilalti aproape de suflet. Cu cat incerci sa ascunzi de ochii tuturor durerea necuprinsa in cuvinte, cu atat este mai mare nevoia de a o striga in gura mare si de a o arunca afara din inima pentru a scapa de chinul ei. Poate n-ar trebui sa va lasati pacaliti de aparenta calmului ei si acceptarii situatiei.
Inteleg ca fiica ta este acum inca in spital. Iti imaginezi ce este acum in sufletul ei? Ea se vedea plecand de acolo cu un copilas in brate si, cand colo, pleaca fara el, cu inima pustiita si cu lacrimi in ochi. Bianca a sugerat deseori ca, in situatii precum este fiica ta acum, cei apropiati sa-i duca in spital proaspetei "mame de ingeras" un ursulet de plus. Acesta va avea un rol simbolic. Asupra lui "mamica" isi va proiecta intreaga sa durere si sentimentele ramase neimpartasite ce-i erau destinate copilasului pierdut. Acest ursulet va fi in bratele "mamei" la plecarea din spital. Astfel ea nu va pleca de-acolo cu bratele goale. Este un simbol care umple pentru moment acel gol si care o ajuta incredibil de mult pe "mamica" sa depaseasca socul iesirii din spital.
Iarta-ma ca am tot folosit termenul <<mamica>> intre ghilimele... mi-e greu sa-mi caut cuvintele... nici un cuvant nu este potrivit...
Iar tie, Lily... nu stiu cum sa-mi exprim tristetea fata de neimplinirea pe care o simti si tu alaturi de fiica ta... e greu... stiu... Ba nu stiu nimic... numai voi, traind, puteti sti... Iarta-ma...
Liliana
Ultima oară modificat de Liliana pe 3 Mar 2009, ora 23:12, modificat 1 dată în total.
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
sa stii ca ma gindesc si eu la voi in seara asta... stiu cit e de greu, insa in momentele cele mai cumplite D-zeu ne da putere... si eu ma intreb uneori cum am reusit sa trec peste toate... Cind stii ca te asteapta travaliul, nasterea si ca la final in loc de cel mai fericit moment din viata ta va trebui sa iti iei ramas bun pentru totdeauna de la puiul tau, de la toate visele pe care le-ai tesut timp de noua luni... In cele doua zile petrecute la spital eram cred depasita de "evenimente"... nu tocmai realizam ce se intimpla cu noi. Instinctiv, mi-am spus ca intii de toate trebuie sa treaca aceasta prima etapa... nasterea, si sa imi revin fizic. Totul era atunci atit de intens, parea ireal in acelasi timp...
Golul si durerea in suflet s-au adincit si m-au coplesit cu adevarat abia in zilele ce au urmat... Prezenta celor dragi mi-a fost de mare ajutor, si am reusit sa "impartim" durerea, sa o ducem impreuna si sa ne "ridicam" incet... Insa e nevoie de timp, si de rabdare... Multe multe lacrimi, o multime de sentimente si ginduri pe care pe moment nu le prea intelegeam... insa citind si comunicind cu alte mame de ingeri am inteles ca nu eram singura...
E bine ca Lore poate sa nasca pe cale naturala... desi dureaza mai mult, si durerea fizica e greu de suportat, asta ii va permite sa isi revina fizic mai repede si sa se poata gindi la viitor, la un viitor bebe... chiar daca acum e prea devreme, dorinta de a da din nou viata pentru a ne "razbuna" oarecum pe destin si a ne implini visul ...apare destul de repede. Imi pare rau ca sotul lui Lore nu poate fi prezent... imi inchipui ca si lui trebuie sa ii fie foarte greu sa fie departe... sint cu sufletul alaturi de voi... curaj...
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
DRAGA LILY nu am cuvinte ca sa iti pot alina durerea sau nelinistea dar iti doresc sa ai putere ca sa poti fi alaturi de fiica ta te pup dulce si te imbratisez cu sufletul DUMNEZEU SA VA OCROTEASCA ..ILDY
Multumes dragi mamici....... Cineva de aici m-a intrebat la ce spital este La Clinica Obstretrica-Ginecologie str.CLINICILOR Nr.3-6 la salonul 37 Doamne cred ca va fi cea mai grea noapte din viata mea, acum o ora am vb din nou cu ea..........inca este in salon.cu contractii......puternice..... ma rog din tot sufletul sa nu apara complicatii.......ma ingrijoreaza faptul ca mi-a spus ca a inceput sa aiba frisoane.........sper ca dr. care o ingrijesc sa aiba grija de ea si sa faca ce trebuie......ce cred ca e mai bine pentru ea Va sarut pe toate Liliana
Draga Lilana, De cand am citit povestea voastra trista ma tot rog, ma rog la bunul Dumnezeu sa fie alaturi de fiica ta si sa ii dea putere sa treaca peste momentele cumplite ce vor urma, ma rog sa il primeasca pe David cu toata dragostea lui asa cum i-a primit si pe ingerasii nostrii si ma rog sa va dea voua apropiatilor ei taria si curajul sa ii fiti alaturi, pentru ca nimic pe lumea asta nu este mai greu decat da te trezesti si sa iti dai deama ca cea mai pretioasa parte din tine nu mai este. Va imbratisez pe amandoua iar lui David ii trimit toata dragoste. Alina, mamica ingerasului Luca
Alina, mamica lui Luca - Ingerul sufletului meu din cer si a Marutei -aici pa pamant.
Buna LILIANA .......... DOAMNE ce rau imi pare ca o biata mamica........acum de trece prin asemenea momente chinuitoare , nu-i deajuns ca puiul ei nu mai are viata in EL, dar mai trebuie sa si suporte un asemenea travaliu lung si obositor...... sfisietor de dureros ...........NU am cuvinte, doar ginduri bune si multe catre d-zeu pt. biata LORE si pt. micutul care-si va lua zborul catre LOCUL SFINT AL MAICII DOMNULUI , acolo unde nu mai este durere si suferinta si nici plinset sau intristare................ acolo unde este si FRUMOSUL MEU LUPTATOR ANDREI, acolo unde sint toti parintilor de din acest forum si din toata lumea, pe care numai D-ZEU stie de ce ni ia luat atit de repede si prea devreme............ DOAMNE da-i te rog toata puterea mea si a TA acelei femei care acum este o mamica de ingeras DAVID , multa putere sa-i dai si liniste si resemnare in sufletul ei atit de amarit si pustiit in aceste grele momente..........si fam. ei deasemenea da-le sanatate si multa putere sa-i fie alaturi mereu.... PT. gingasul ingeras DAVID multa lumina, si ......... sa se odihneasca-n pace si sa-i fie somnicul cit mai linistit ........... ZBOR LIN INGERAS DUIOS 1
''''''' Corina , mama ingerasului ANDREI NANU '''''''
'''''''Corina , mama ingerasului ANDREI NANU , a unui pui fff mik nenascut , si-a unei minunate fetite aici pe pamint, ANDREA MARIA '''''''
Buna scumpa bunica de ingeras....Plang....Am citit de ieri povestea voastra,am vrut sa iti scriu ceva dar pur si simplu nu am putut...Si acum mi-e f greu si parca nu stiu ce sa iti spun....Durerea este atat de mare....Simt acum durerea ce o simte fetita ta...Imi imaginez durerea din sufletul tau,si incerc sa imi inchipui ce a simtit mama mea in acele momente.Si mama a venit din Israel ca sa fie alaturi de mine in cele mai frumoase clipe ne faceam tot felul de ganduri,eram fericti....a venit saraca sa ma ajute ...si cand colo s-a intamplat nenorocirea...Lore naste la acelasi spital unde am nascut eu....De aceea durerea este mult mai mare.Daca as putea face ceva pt fiica ta....daca vrei sa merg pana la ea...nici nu stiu cum ar fi mai bine...daca pot face orice pentru voi...eu fiind din Cluj te rog sa imi spui...si cu drag voi fi alaturi de voi.Zilele astea sunt cele mai grele,sa fiti alaturi de ea,sa o lasati sa vorbeasca daca vrea,sa planga...O doamna de acolo de la spital mi-a spus mie...Unde da Dumnezeu necaz,da si putere...Nu o sa uit niciodata aceste cuvinte...Sunt cu tot sufletul alaturi de voi...Dumnezeu sa va intareasca....Ma rog pentru voi,pt linistea voastra si a ingerasului vostru David...Noapte buna puiut mic.....Cu mult drag,Cristina,mamica ingerasului Razvan....
Buna Cristina multumesc de incurajari si de bunele intentii de ajutor,chiar ma gandeam daca este cineva din Cluj in cazul ca are nevoie de ceva urgent,pentru ca asa cum v-am spus noi suntem in Brasov si ea este singurica acolo,noi vom merge maine acolo la ea.Pentru orice eventualitate daca nu indraznesc prea mult ai putea sa-mi lasi un nr.de telefon Deocamdata nu e nevoie........noi tinem legatura prin telefon cu ea........ A avut o noapte alba si ea si noi...Dimineata pe la 7.30 era inca in salon o rarise contractiile......DAVID inca nu vrea sa plece din burtica mamei.........iar ea saracuta nu isi poate da seama daca mai este viu sau nu........ ajuta-ne Doamne sa trecem cu bine......... sa fie langa ea si sa ii dea putere....... va sarut pe toate...... Lily
Dragele mele mamici de ingerasi , De 2 zile tot citesc povestile voastre,doamne cat de greu este,ce durere imensa pentru toate mamicile de aici......... Loredana inca nu s-a despartit de DAVID........la ora 15 a fost d-nul prof.Stamatian la ea....i-a rupt apa si a chemat un anestizist si i-a facut epidurala,macar ii mai usureaza din durerea fizica, Si ea isi doreste sa-l vada..........pe DAVID al ei pe care il iubea nespus i-am spus de voi si va multumeste ca sunteti alaturi de suferinta noastra, pentru toate mamicile cu durere in suflet....... Lily