"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Din pacate sunt si eu o mamica de ingeras, sfasiata de durere, trecuta prin cutremuratoarea experienta a nasterii naturale a unui baietel mort, chiar inainte de termen (saptamana 40) anul trecut, in octombrie..... primul nostru copilas, mult dorit si mult asteptat… Intr-adevar nu exista cuvinte pentru a descrie durerea mamei care isi poarta bebelusul 9 luni in pantec, il simte miscand, raspunzandu-i cand il mangaie, cand ii vorbeste, cand ii canta, danseaza cu el, face planuri de viitor, ii ureaza noapte buna, se gandeste ce nume ii va pune, se bucura cand ii afla sexul, il urmareste crescand luna de luna, privind cu dragoste toate pozele de la ecografii, incercand sa ghiceasca cu cine o sa semene, respirand usurata dupa fiecare analiza de sange, ecografie cand afla ca puisorul este bine si totul decurge normal, se bucura ca se apropie termenul, ca mai e putin pana isi va strange copilasul in brate… ii pregateste fericita patutul, asternuturile moi, hainutele cu care il va scoate din spital….si apoi…dintr-odata, toata fericirea ei se naruie intr-o clipita, cand cu o voce impersonala si indiferenta doctorul ii spune ca inimioara nu se mai aude la ecograf… ca baietelul ei e mort si va trebui sa i se provoace nasterea…si sa fie recunoscatoare daca nu va face septicemie si va mai putea sa aiba copii… Nu poate intelege decat cine a trecut prin asa ceva… socul a fost enorm… Cum se poate intampla asa ceva cand toate analizele sunt bune, cand eu am fost extrem de grijulie, exagerat de prevazatoare, nu am fost vreodata fumatoare, consumatoare de cafea, alcool, m-am alimentat bine, sanatos, variat, nu am avut probleme pe parcursul sarcinii, am facut toate analizele recomandate, m-am rugat mult sa fie totul bine … si totusi….In saptamana 37 am simtit ca bebelusul se misca mai putin intens si m-am dus ingrijorata la doctor (unul renumit de la Filantropia). Mi-a facut o ecografie, inimioara ii batea mai repede si mi-a zis ca e putin tahicardic, punand acest lucru pe seama faptului ca sunt eu obosita si emotionata (fara alte investigatii), ca placenta e putin imbatranita (dar ca e normal, ca ma apropii de termen). Mi-a zis ca e totul bine, ca asa e normal sa se miste mai putin in luna a noua, sa ma duc linistita acasa si sa mai vin peste 2 saptamani... M-a invinuit ca imi fac griji din orice, sugerandu-mi chiar ca as fi paranoica… si am avut incredere in el... de unde sa fi stiut cum si cat trebuie sa se miste copilasul cand pentru mine era prima sarcina si specialistul ma asigura ca totul este in regula (?!!!).... De ce nu m-a trimis sa fac o ecografie Doppler, de ce nu m-a chemat mai des la control? De ce nu se fac analize mai detaliate la prima sarcina (ca doar noi le platim)? De ce nu suntem instruite, puse in garda ca se poate intampla asa ceva? (eu nu auzisem de astfel de cazuri si nici nu stiam ca este posibil ca bebelusul sa moara in uter...) Cum pot fi atat de indiferenti si superficiali cand e vorba de vieti omenesti? Doctorul mi-a spus ca a fost un cheag de sange pe cordon care a provocat moartea copilasului intr-un timp scurt de la aparitia sa (cel mult 2 zile), disculpandu-se ca nu-si explica incetinirea miscarilor fetale si sustinand ca n-a avut nici un motiv sa recomande cezariana inainte de termen...dar nu sunt deloc convinsa ca aceasta a fost cauza....ma va framanta si ma va chinui toata viata gandul ca daca doctorul ar fi fost mai prudent, copilasul meu ar fi putut fi salvat… Nu caut vinovatul, nu ma mai incalzeste cu nimic, nu doresc razbunare, nimic nu imi va mai aduce alinare si copilasul iubit inapoi... Vreau doar sa trag un semnal de alarma, astfel de cazuri se intampla foarte des, vorbesc cu atatea mamici indurerate ca si mine pe forum-uri...doctorii sunt supra-aglomerati, iau pacientele ca pe banda, sunt obositi si nu acorda suficienta atentie... Se pare ca la mine a fost totusi placenta imbatranita inainte de termen si copilul trebuia scos mai repede prin cezariana, dar dr n-a vazut si nici nu s-a deranjat sa ma trimita sa fac o ecografie mai performanta, innebunesc cand ma gandesc cum ar fi fost acum sa iesim cu puieletul nostru la plimbare in parculet....innebunesc cand vad bebelusi mici, parinti fericiti...desi e dreptul lor la fericire....dar pe mine ma copleseste tristetea...eu ma duc cu flori albe la cimitir sa-mi plang copilasul....l-am purtat cu dragoste 9 luni dar mi l-au luat imediat dupa ce am nascut impingand printre hohote de plans....mi-au zis sa inchid ochii cand a iesit....si dupa 2 zile l-a luat sotul meu cu inima franta din spital intr-un cosciugel mic....si l-am vazut si eu pentru prima si ultima data inainte de a-l ingropa....era frumos....perfect...cu fatuca alba, mica, cu putin perisor pe capsor, cu gurita mica, frumos conturata, usor intredeschisa, parca semana cu mine....a avut 2,700 kg...si urma sa-l botezam Valentin Gabriel...ce frumos suna acest nume, ce rezonanta are...si n-am apucat macar o data sa il strigam asa...acum nu-mi vine sa cred cand il vad scris pe cruce, iar dedesubt...nascut si mort (urmeaza sa adaugam...nebotezat...) in 22 Octombrie 2007...Puisorul nostru drag.....ce dor mi-e de tine! Mi se rupe inima....e atat de dureros chiar si sa va povestesc despre asta....... Dupa o asemenea trauma, cum sa mai avem incredere in medici, cum sa mai avem curajul de a o lua de la capat cand vom sta cu frica de a nu se repeta tragedia ? Unde sa gasim un doctor rabdator si intelegator, care sa ne urmareasca pe viitor sarcina cu toata atentia si profesionalismul de care avem nevoie? Recomandati-mi si mie unul, va rog frumos!!! Eu imi doresc enorm copilasi, dar sincer mi-e foarte frica sa incerc din nou, n-as mai suporta sa trec printr-o asemenea suferinta... si nu mai am deloc incredere in medici… Poate daca ar exista si la noi o clinica specializata pentru mamicile care au trait asemenea drame… poate campania initiata de Bianca va avea un impact puternic, poate va schimba ceva in mentalitate…nu ne ramane decat speranta… Am auzit de Dr. Anca Alexandru de la Municipal ca ar fi bun profesionist, rabdator si bland, cum as avea nevoie pe viitor….Fetelor care il cunoasteti sau ati nascut cu el, va rog sa imi scrieti pareri. Vreau sa mai adaug ceva pt toate mamicile indurerate care probabil s-au invinovatit, ca si mine, ca n-au facut mai mult, ca n-au ales doctorul potrivit, ca n-au mers la mai multi medici, ca n-au reusit sa-si salveze puisorul… ganditi-va ca asa a vrut Dumnezeu, chiar daca noi nu putem sti DE CE, nu putem intelege…In durerea mea, cautand raspunsuri, am scris unui parinte de pe Sfantul Munte Athos. Stiti ce mi-a raspuns? Ca nici un fir de par nu cade omului din cap fara voia lui Dumnezeu...ca tot ce ni se intampla, toate necazurile, sunt permise de Dumnezeu spre mantuirea sufletului nostru...ca e bine sa facem fapte de milostenie (sa dam lucrusoarele de pomana, sa botezam un copilas)...si ca, mantuindu-ne, ...ne vom revedea copilasii pe lumea cealalta...aflati la varsta perfecta...de 30 ani... DOAMNE AJUTA sa fie asa! Va imbratisez cu caldura si durere in suflet pe toate mamicile de ingerasi si va doresc multa sanatate, putere, curaj, rabdare, credinta si sa ne dea si noua Bunul Dumnezeu neasemuita bucurie de a strange in brate copilasi sanatosi pe lumea asta si sa nu ne mai moara nici un copilas niciodata...(decat la adanci batranete)!!!
Draga meaClodya,imi pare foarte rau pt tine,imi pare rau pt puiutul tau,de ce ........din cauza neglijentei si nepasarii unui medic trebuie sa suferim noi parintii? 22 oct dar1991 trebuia sa fie cea mai fericita zii din viata mea,se nascuse baietelul meu Cosmin,toata lumea era a mea. Fericirea mea a durat foarte putin,in 24 oct imi gasesc puiul mort in patut. A fost crunt,am vrut sa mor odata cu el,toate visele si sperantele mele s-au naruit,le-au luat locul,furia ,disperarea si durerea.Este crunt sa cumperi toate lucrurile pt inmormantare,sa treci singura prin durerea de a-ti ingropa copilul,sa nu ai pe nimeni langa tine...... Iti doresc sa-ti dea Dumnezeu multa putere sa poti merge mai departe. Te imbratiseaza cu drag Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Clodya...te imbratiseaza sincer Angela, mamica de ingeras Calin Gabriel...Asa cum ai spus si tu..."povestile" noastre sunt atat de asemanator de triste...Puiutzii mici sunt bine acolo la Doamne Doamne asa cum noi stim asta undeva in adancul sufletului nostru...dar ne este atat de grau sa acceptam ca ar putea sa le fie altundeva mai bine decat langa noi, cu noi...! Asa cum frumos ai spus si tu...legatura noastra cu puii mici e atat de "unica"...nu poate fi descrisa in cuvinte, dragostea ce le-o purtam din prima secunda cand aflam ca sunt cu noi este infinita...nimic nu poate fi mai frumos decat a avea un copilas...nimic nu poate fi mai minunat decat a fi mama...Si cand totul se prabuseste...este cumplit! Doare si doare si doare! Si ne e atat de dor...!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! O sa fie bine, o sa o luam de la inceput, ingerasii nostrii vor avea grija de noi...suntem mamici de ingerasi...vom fi mamici si ai unor copilasi frumosi si sanatosi aici pe Pamant! iti doresc sanatate, curaj, putere...zile si nopti ingeresti!
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei
Buna, Clodya. Imi pare rau pentru suferinta voastra si sper ca toti ingerasii nostri sa fie impreuna si sa se joace si sa fie bine acolo, unde sunt acum. Am citit povestea ta si am regasit intru totul povestea noastra. Si noua ne-a murit bebelusul in sapt 36. Avea 3.350kg. Cu o sapt jum inainte facusem eco 4D. Toate analizele la zi perfecte... Tac... Noi insa nu avem un mormant la care sa mergem si sa punem lumanarele, flori... Nu am stiut atunci ce trebuie sa facem si ne-am lasat la voia celor din spital. Referitor la alta sarcina, dupa cum am mai scris, eu am gasit un dr care a fost fff atent cu mine si cu sarcinile mele ulterioare. Dupa ce a aflat ce s-a intamplat cu prima sarcina, si a analizat dosarul m-a si trimis acolo unde trebuia. A fost f rabdator cu mine, ingaduitor, m-a ascultat tot timpul. Dumnealui m-a ajutat sa aduc pe lume doua fetite ff dragalase si sanatoase. Daca vrei, Clodya, poti merge la Dr Badea de la Spitalul Municipal. Are si cabinet part insa acum eu sunt la Cluj si nu am tel de acolo. E un dr cu multa experienta si acum 2 ani era sef de sectie la Municipal. Te pup, multa sanatate si sa auzim cat mai repede vesti frumoase. Cu drag, Rodica, mama fetitelor Eveline si Bianca si a ingerasului Andreas.
Draga Clodya, imi pare nespus de rau prin ce ai trecut.Citind randurile scrise de tine, am retrait si eu clipele groaznice prin care am trecut. Eu fiind din Sighet , m-am dus la Cluj,pentru ca la noi nu sunt ecografe asa performante nici macar la particulari.Conferentiara cu care am nascut e o femeie deosebita, Dr.Mironiuc Clara.Problema este ca la Gine 1 ,cel care taie si spanzura , cel care joaca rolul lui Dumnezeu este seful sectiei Profu Stamatian, nemernicul, nu o suporta pe conferentiara si face totdeauna ceva impotriva ei.Cum a fost si in cazul meu,pe langa faptul ca nu a vrut sa-mi aprobe cezariana, dupa ce am vorbit personal cu el ,daca ma intelegi ce vreau sa spun, si-a dat acordul dar cu o zi mai tarziu,ori pentru noi ziua aia a fost esentiala pentru ca Larisa sa reuseasca.Ziua aia , de parca ar fi contat pentru el. Sper sa ne dea Dumnezeu putere sa incepem de la inceput. Te imbratisez cu drag,Andrea.
Poate ca ingerii arata ca tot ceea ce noi iubim si nu am uitat si nu vom uita niciodata....ei....copilasii nostri ingerasi. Te imbratisez si eu, si sunt cu gandul si sufletul alaturi de tine!
Scumpa mamica de Valentin Gabriel, aici, in familia E.M.M.A. fiecare adiere de vant e purtatoare de sperante si vise. Fiecare cuvant aduce bucurii si fiecare litera aduce liniste. Sper, din tot sufletul, ca, incet, incet, dupa seri in care cerul va zambi privindu-te cat esti de iubitoare, sa ne scri spunandu-ne ca ai reusit sa te linistesti, ca ai reusit sa accepti soarta care ti-a fost programata. Sper ca ingerasul tau sa nu ta mai vada trista, ci doar vesela si puternica, pentru ca noi, parintii de ingeri, primim aceasta putere de la stelele care ne inveselesc puiutii. Te imbratisez draga mea si ai mare grija de tine.
Buna, clodya! Te imbratisez cu drag si sper ca ziua de azi sa iti umple sufletul cu frumos si bine, sper ca in jurul tau sa fie doar oameni veseli, iar soarele sa te pupaceasca din cand in cand si din partea mea, asa cum l-am invatat eu: pupaceste, cu pupici pupaciosi. Ai mare grija de tine si zambeste fiecarul zambet de langa tine. Pupici dulci, nicoleta.
Buna, clodya draga. Sper ca pupicii mei , pupaciosi de fel, au ajuns la tine si te-au ajutat sa zambesti mai mult, sa simti mai bine caldura familiei E.M.M.A . Vreau sa cred ca aici ai gasit puterea de a intra in cupa de cristal a binelui si frumosului, ca sperantele si visele si-au facut cuib vesnic in sufletul tau. Astept cu nerabdare sa imi dai de stire ca esti bine, sanatoasa si zambitoare. Te imbratisez cu drag si ai mare grija de tine, nicoleta.
draga Clodya imi pare foarte rau de pierderea ta, sincer recunosc ca nu am cunoscut tragedia la nivelul acesta eu am pierdut sarcina la doar 9 saptamani fara sa simt ca puiutul pe care il doream enorm imi misca in pantece. Ne-ai rugat sa-ti recomandam un medic bun si rabdator uite eu cand am pierdut prima sarcina am fost la dr MARINCA DELIA la spitalul CF2 si cand am ramas a doua oara insarcinata tot la ea am fost sa stii ca este o tipa extraordinara pe toata perioada celei de a doua sarcini (pe care am dus-o la bun sfarsit si am nascut un baietel sanatos si frumos) a fost tot timpul alaturi de mine si nu a existat control la care sa ies din cabinet mai repe de 30-40 min stiindu-mi istoricul a fost foarte atenta cu mine si cu sarcina mea. Atunci cand am nascut nu s-a dezlipit de langa mine de la 9 dimineata pana la 17 seara cand sa nascut baietelul meu. O recomand cu caldura si speranta ca te-ar putea ajuta. Am citit povestea ta cu lacrimi in ochi si cu durere in suflet pentu fiecare dintre noi care avem acolo sus un ingeras. Eu tot timpul am avut si am si in continuare incredere in Dumnezu si am sperat pe toata perioada celei de a doua sarcini si sper in continuare ca Dumnezeu si ingerasul pe care il am acolo la El vor avea grija de ingerasul care il am aici cu mine. Asa ca iti doresc mult curaj pentru a mai incerca o data sa fii mamica este un sentiment minunat pe care imi doresc ca toate sa-l simtim macar o data in viata. Nu iti pierde speranta si increderea in Dumnezeu. Stiu ca acel copilas pe care l-ai pierdut nu il va inlocui nimeni si te vei gandi tot timpul la el dar nu iti pierde speranta. Au trecut 3 ani si ceva decand am pierdut sarcina si nu mi-am putut uita copilul pe care il doream cu tot sufletul asa ca nu iti voi spune sa incerci sa uiti pentru ca asta nu se poate da iti voi spune doar sa nu iti pierzi speranta sin increderea. Ai acolo sus la Dumnezeu un ingeras care cu siguranta te va ajuta sa iti poti aduce pe lume un alt ingeras frumos si SANATOS, de care sa te bucuri si sa-l auzi spunandu-ti MAMA. Iti dores multa sanatate si curaj te imbratisez cu drag si cu speranta. o mamica de un inger la Dumnezeu si unul langa mine
Buna, Clodya draga! Iti inteleg durerea perfect, iti inteleg temerile si off-ul, dar...incearca sa privesti putin si inspre vise, inspre sperante, incearca sa gandesti numai pozitiv. Stiu ca iti trbuie o putere deosebita ca sa poti trece pragul nerabdarii, insa invata, scumpa mea sa realizezi ca trebuie. TREBUIE sa fi puternica, pentru ingerasul tau, pentru cei dragi tie si PENTRU TINE. Bucura-te de tot ce vezi frumos in jur, bucura-te de tot ce vezi si simti frumos si bun, bucura-te de soare si luna, de TINE. Te imbratisez cu drag si ai mare grija de tine. Prinde pupicii mei pupaciosi care sper ca iti vor aduce veselie si optimismul meu. Fie ca intregul Cer sa iti fie vesnic aproape!
Buna, Clodya draga! M-a atras astazi titlul: te vom iubi mereu si nu te vom uita niciodata Si noi, familia E.M.M.A. TE VOM IUBI MEREU!!!! sI, NU TE VOM UITA NICIODATA. sI , VOM FI MEREU APROAPE DE TINE, DE SUFLETELUL TAU SCUMP, DE MAMICA SENSIBILA. Sper ca venirea toamnei iti va asterne pe tample multa liniste, iar prima frunza ruginie, sa o prinzi repede, ca va purta milioane de pupici pupaciosi care vor dori sa te pupaceasca dulce, si sa iti umple sufletul cu sperante si vise. Iti doresc o zi buna! Paaaa!...tot eu, Nicoleta.
Dumnezeule, eu am trait aceeasi experienta pe 24 august. Identica, trasa la indigo. Am nascut la 37 de saptamani un baietel Andrei Sebastian. Totul a fost perfect sarcina, analize, ecografii. Nimic nu anunta tragedia. Si mie imi spunea toata lumea ca fac prea multe analize si ecografii. Si la mine a fost placenta necrozata si la fel mi s-a spus ca e ok. Asta pe 11 august cand doctorul meu ma vede pt ultima data inainte de a pleca in concediu si urma sa ne mai vedem pe 13 septembrie cand aveam termenul. Adica maine. Maine trebuie sa nasc, inca il simt in burtica, inca astept ca maine sa nasc un baietel sanatos si frumos. Cu cine o semana oare??? E cumplit. Durerea este groaznica.
Monica scumpa noastra....ce pot sa-ti spun decat ca plang citind prin ce ai trecut...si mai ales cand vad ca povestea e atat de recenta...retraiesc parca toate clipele acelea...si imi revine acea durere sfasietoare in suflet....e trist cati ingerasi pleaca dintre noi din cauza cadrelor medicale....E o durere fara margini....pe care o vom simti mereu...dar scumpa mea aici incet vei vedea ca iti vei gasi alinarea,vei gasi intelegere ,vei gasi un loc unde vei putea urla,vei putea plange in liniste fara sa fi judecata,faca ca nimeni sa iti spuna lasa ca faci altul.....Suntem cu tot sufletul alaturi de tine,si as vrea sa iti iau putin din durerea care te macina.....la noi au trecut aproape 4 luni si sa sti ca incep sa ma invat cu durerea....sa o accept...Te imbratisez cu mult drag,si asteptam sa ne mai scri...Pupici si multe multe si pentru Andrei,care is convinsa ca se joaca cu Razvanelul meu si cu restul ingerasilor.....
Buna, Monica draga! Azi, cand gandurile tale se vor indrepta spre cer, poate...mai mult ca niciodata, noi, familia E.M.M.A. VOM FI AICI! Vom fi aici ca sa iti ascultam parerea, sa-ti auzim supararea si sa-ti simtim durerea. E greu sa citesti o poveste in care mama ramane fara prunc, ...dar sa o traiesti este ceva inimaginabil. Te imbratisez, scumpa mea si sper sa ai azi puterea de a te gandi ca si maine va fi o zi, si bucurii vei avea in viitorul apropiat si cei dragi tie te vor impacata si linistita. Roaga-te lui Dumnezeu care este atat de Bun si de Puternic si cu siguranta te va ajuta sa treci peste aceasta tragedie. Fie ca Sfanta Fecioara sa te aiba mereu in grija Ei. Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi, iar dragostei tale din Cer, pupici dulci, lumina si Numai bine, Nicoleta.
Monica,n-as vrea sa te ranesc si mai tare cu vorbele mele,dar vreau sa-ti spun ca povestea ta e si a mea..Doar ca Razvan-Cristian s-a nascut inger pe 5 august 2008.ar fii trebuit sa nsc pe 20,dar ... A venit si data de 20 si ca si tine azi si eu am asteptat toata ziua ca el sa vina pe lume si totul sa fie bine de parca nu s-ar fii intamplat nimic...au trecut deja o luna si opt zile si eu inca mai astept...ma trezesc dimineata cu mana pe burtica si cu gandul la el...ca si cand ar fii acolo si in curand ne vom vedea...dar...nu mai e... Stiu ce simti si stiu ca e GREU...As vrea sa te ajut cumva,dar nu am cum...nu pot decat sa te rog sa fii tare si sa satepti in continuare ...pt ca intr-o zi vom putea si noi sa ne tinem in brate ingerasii ,dar atunci cand va vrea Dumnezeu.Intre timp trebuie sa incercam sa traim...sa ne rugam si sa speram... Te imbratisez cu drag si ma rog pt tine...si pt ingerasii nostri...
Simina,mamica lui Razvan-Cristian nascut inger pe 05 august 2008
Symyna,mama ingerasului Razvan-Cristian nascut inger la 05 august 2008
Draga Monica, din suflet te imbratisez si iti sunt alaturi in aceste momente grele... As vrea sa gasesc cele mai potrivite cuvinte pentru astfel de momente...dar....DAR....lumea cuvintelor e prea saraca pentru ceea ce simtim noi. Si eu mi-am pierdut primul copilas, pe Calin Gabriel in luna ianuarie...a stat cu noi doar 6 ore si 45 de minute....si viata mea de atunci nu mai e la fel...si nu va mai fi niciodata, chiar daca sper ca bunul Dumnezeu se va indura totusi de noi si ne va da un pui viu si sanatos aici pe Pamant....ceea ce iti doresc si tie....sa gasesti puterea de a merge mai departe si sa traiesti fericirea de a-ti strange in brate puiul viu si sanatos La un moment dat...in durerea si dorul vesnic pe care il port...m-am gandit ca poate nu ne-am pierdut copilasii....ci ne-am dobandit ingerasii.... Iti doresc sanatate multa si primeste inca o din suflet din partea mea. Angela, mami de ingeras jucaus Calin Gabriel
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei