S-ar fi numit Alexandra...

[claudia78]

Buna ziua. Ma numesc Claudia Tanase si sunt din Sibiu. Acum 4 ani am nascut la 7 luni o fetita care imi murise in burtica. Sarcina era cu probleme in sensul ca imi crestea tensiunea si desi nu mancam sarat eram tot umflata. Oricum, intr-o vineri am fost la dr. si mi-a zis sa merg luni la un alt dr. din Sibiu pentru ca are dubii in ceea ce priveste sarcina, dar in acel moment fetita traia. Luni cand m-am dus era deja moarta. Acum imi pare rau ca in acel moment am ales sa n-o vad sau s-o iau acasa, s-o inmormantez. Toata lumea zicea ca e mai bine asa. Dar acum regret. Si parca pe zi ce trece sufar tot mai mult dupa ea, in loc sa se amelioreze situatia. Plang din orice. Nu mai vreau sa ma uit la tv pentru ca se-ntampla prea multe si plang pentru orice . Am un bebe de 11 luni. Il cheama Patrick. Credeam ca o sa-mi umple golul din suflet. Il iubesc ffff mult, insa ma doare tot mai mult ca nu e si Alexandra langa noi. De cand l-am nascut pe Patrick, tot mai mult ma gandesc la fetita. Sufar tot mai mult. De ce? De ce nu ma pot impaca cu ideea ca ea s-a dus si sa ma axez pe Patrick?
Ati mai patit asa? Eu cred ca durerea nu imi va trece niciodata. Stiu ca sunt care au nascut si le-au murit bebele, dar sa stiti ca si in situatia mea e ffff dureros. E pacat ca parca sunt tot mai multe mamici de ingeri.
Stiti ce a zis dr. meu ginecolog sotului cand a fost la el sa-l intrebe de ce n-a vazut ceva vineri si de ce nu m-a trimis la urgenta daca era ceva?! "Sa stiti ca e mai bine asa caci oricum nu cred ca era normala." Era bine sa fi fost totul bine , sa fi facut ceva de la primele semne. Am inteles ca sunt pastile care se pot da in sarcina pentru a restabili tensiunea la normal. Dar n-a zis nimic. Dr. cardiolog a zis ca trebuia sa ma trimit la el din timp, de la 3 luni cand au inceput problemele. Vina mea e ca trebuia sa mai cer o parere, nu sa ma bazez pe el. Am zis ca e la o varsta (50 ani) si are experienta, dar greseala mea ca nu am facut mai mult. Poate azi aveam si fetita.

[marwana]

Draga mea Claudia te si ti spun bun venit in familia EMMA. I mi pare nespus de rau ca a trebuit sa cunosti durerea pierderii micutei Alexandra. Tristetea si golul ramas nu vor trece, la un moment dat te vei obisnui sa traiesti cu ele.
Alexandra este primul tau copil, Patrick al doilea si indiferent cati vei mai avea Alexandra va ramane prima, va fi prima ta dragoste, ea este ingeras acum si de sus te vede, te vegheaza si sunt sigura ca i ar placea ca mamica ei sa m ai si zambeasca. Stii ca numai femeile puternice pot deveni mame de ingeri? Tu esti una dintre ele asa ca ...atunci cand plangi incearca sa inlocuiesti macar o lacrima cu un zambet pe care sa il oferi micutei tale ingerase.
pentru tau

[ingerasulGabriela]

Iti inteleg durerea si stiu ca e foarte mare. Eu intotdeauna am zis ca sunt fericita ca nu mi-a murit in burtica ci la 12 zile de viata. Cred ca e imensa durerea ta si stiu sigur desi la mine e recent, sunt doar 40 de zile de cand a plecat la cer, ca niciodata nu o voi uita pe Gabita mea, si oricati copii voi mai avea pe ea o voi iubi cel mai mult. E adevarat ca toata dragostea ce o voi simti mereu pentru ea o voi da celorlalti copii (daca vor fi), dar ea va ramane PRIMUL MEU COPIL. Faptul ca il vezi pe baietel bine te doare si nu te doare ca el e bine ci ca fetita ta nu a fost bine.
Am sa iti spun ceva ce pe mine m-a ajutat: fiind prematura fetita mea dnele dr ne tot ziceau ca s-ar putea sa ramana cu sechele, dar nu ne pasa, ni-o doream pe ea, asa cum ar fi fost, dar stiu ca ACOLO SUS II E MAI BINE, dar pe noi pe parinti tot ne doare. Insa asa cum zicea sotul odata “Orice parinte vrea ce e mai bun pentru copilul lui” asa ca daca ea are acum tot ce e mai bun atunci a meritat sa ne sacrificam. Si sunt atat de mandra de ea. Copilul perfect, sanatoasa, activa, vesela, isteata, frumoasa … ce mai fiecare parinte isi vede copilul lui CEL MAI … Pe de alta parte chiar daca as mai avea 10 copii nici unul nu va fi ea, oricat iar semana. Dar recunosc ca mi-as dori tot o fetita desi inainte imi era indiferent ce va fi.

Iti sunt alaturi si iti ofer o calda si imi pare tare rau ca si tu esti mamica de ingeras.
Iar tale ma sa iti dea puterea de a merge mai departe.

[mihaela r]

Draga mea Claudia te si iti spun bun venit in fam EMMA,ingerasul meu are Duminica 8 luni de cind a venit si a plecat acolo sus,dar durerea ma face sa inebunesc,nu ne ramine decit sa ne rugam pt ei sa credem ca lor le este mai bine acolo si ca oricum ei sint si linga noi. Nici eu nu mi-am privit copilasul si regret toata viata si cred ca din acest motiv nu pot sa il visez,sa-l vad niciodata,eu din fericire am fotografii pe care le privesc si mormintul lui unde merg si vorbesc cu el . Te si ma rog la Doamne Doamne sa aiba grija de tine ,de Patrik si de Alexandra

[Diana Fanea]

Condoleante draga mea, si " Bun venit" ( din pacate, pe o parte) in familia EMMA.
Uite ca, cu aceasta " ocazie " te-am intalnit si eu, am vazut ca suntem din acelasi oras, poate ca intr-o zi, o sa ne intalnim si vom povesti mai multe.
Este dureros, si regretele acestea ca nu ai inmormantat-o si asa, te vor urmari un timp indelungat, dar trebuie sa ai puterea sa alini suferinta, si sa nu lasi niciodata, cum spune si Robert Binder, ca durerea sa devina mai mare decat iubirea!
Te imbratisez cu drag!

[steluta]

Draga mea!
Te imbratisez pe tine si trimit o pentru micuta Alexandra.
Dupa cum vezi si eu sunt din Sibiu si iti promit ca luna viitoare o sa organizam o intalnire cu mamicile de ingerasi.
O sa te anunt din timp!!!
Te imbratisez cu mare drag,
Steluta

[corina_odolean]

Claudia, draga mea, alaturi de tine in acesta mare durere, sunt si eu...
Este foarte greu, si ma intristez cand vad ca din ce in ce mai multe mamici isi pierd puiutii, si ca cei din jur nu spun cuvintele potrivite pentru a ne alina suferinta si dorul...
Iti spun si eu...cu tristete- ce-i drept " bun venit in acesta mare familie".
Este greu pentru noi mamele de , iar de trecut, nu va trece niciodata( sunt convinsa de acest lucru ).
Te cu mare , mare drag si cu mare sinceritate.
mmic si iubit, primeste de la mine un imens buchet de

[CORINA SILVIA]

Claudia , imi pare rau de pierderea suferita , imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva si singura , fara intelegerea celor din jurul tau !
Aici sigur iti poti plange durerea si vei invata sa traiesti cu ea fara sa mai suferi atat de cumplit !
Vei vedea ca puiul tau e langa tine si nu te-a parasit nicio clipa !
E bine ca ti-ai facut curaj si ai avut puterea sa ne povestesti !
E bine ca ai venit aici cu dorul in suflet , pentru a gasi alinarea si intelegerea unor mamici aflate in aceeasi situatie ca tine !
Te imbratsiez cu drag , si iti doresc sa-ti poti simti cat mai curand ingerasa , sa ai un semn de la ea !!!
Pentru Alexandra , frumoasa floare , mii de flori !!!

[Ioana D]

Draga Claudia..Alexandra va fi intotdeauna primul tau copil, o vei iubi intotdeauna si va ocupa mereu un loc special in inima ta, si asta nuse va schimba niciodata la fel cum si durerea nu va pieri niciodata....e normal sa iti fie dor de e si sa iti doresti sa fi fost cu totii impreuna. Sunt convinsa ca esti o maamica minunata pentru Ptrick si ca ai doar impresia ca nu te axezi pe el, din cauza tristetii si gandurilor tale. Incearca sa te gandesti ca Patrick e o minune pe care alexandra v-a trimis-o si ca dragostea pe care i-o oferi lui e si dragostea pe care nu ai putut sa i-o dai Alexandrei si ca ea se bucura sa vada ca fratorul ei este asa de iubit- dublu practic.
Cu drag te imbratiseaza mamica ingerasului Alexandru, si se roaga pt Alexandra...

[Bianca_C]

Draga mea Claudia...
Imi pare rau pentru micuta ta ....sincer imi pare rau.
Insa stiu ca tu esti puternica si vei reusi sa mergi mai departe, mai ales ca il ai pe Patrick langa tine ( uite, avem ceva in comun...tu ai un baietel cu frumos si sanatos care poarta acest nume, eu am ingerul meu in Ceruri, copilasul meu drag, Patrick )....
Nu uita niciodata, Alexandra e acolo sus, te priveste si te iubeste...zambeste-i...
Te din suflet...
Pentru micuta , multe si
Cu drag, Bia...

[madalina]

imi pare tare rau, draga mea, pentru tine si pentru alexandra.
te imbratisez si sper sa iti mai alin durerea, macar pentru un minut.
te rog mult sa incerci sa intelegi ca ta este la DD si va vegheaza de acolo de sus (pe tine mamicuta, pe fratiorul ei, pe taticul ei...). sigur este bine acolo sus. nu incape indoiala.
DD le aseaza pe toate. El le stie rostul.
inteleg prin ce treci, golul nu il va acoperi nimic si nimeni. e locul ei acolo. de fapt nu e un gol, este o portiune a sufletului tau plin de fetita ta. este locul ei unde se joaca cu tine si iti da putere sa mergi mai departe.
este prezenta in tine.
invata sa o iubesti asa, sa vorbesti cu ea. iti va prinde bine.
am trecut si eu prin asta, inca mai trec...... este foarte greu.
dar....am inteles sa fetita mea este ingeras, ca ii este bine acolo, ca atat i-a fost dat sa traiasca (1 zi). asta a fost menirea ei pe pamant.
eu inca nu am alt bebe, voi avea doar atunci cand va vrea DD.
trebuie sa inteleg si asta.
fii tare mamicuta de Alexandra si de baietel Patrick .
iti doresc numai bine si multa putere.

[cristina_w]

Draga mea, imi pare rau pentru puiutul tau dar trebuie sa intelegi ca TU NU AI GRESIT CU NIMIC. Cred ca toate am avut incredere in medicii nostri. Asa ar trebui sa fie. Ei trebuie sa ne spuna daca avem nevoie de cardiolog, analize suplimentare, repaos la pat, etc. Din pacate, multi medici sunt un pic "prea relaxati" atunci cand vine vorba de o sarcina cu probleme. Pur si simplu nu realizeaza ca pentru noi, viitoarele mamici, puiutii din burtica noastra sunt TOTUL!
Sa nu te simti vinovata ca acum ii simti mai tare lipsa fetitei tale. este normal. Noi am adoptat o fetita dupa ce a murit Lukas si, desi este minunea noastra, tot plang. Ma uit la Sara si imi doresc sa fie si Lukas langa mine. Incet, incet insa invat sa accept situatia. Nu mai cred in coincidente sau intamplari nefericite. stiu ca asa a trebuit sa fie.Moartea lui Lukas mi-a deschis ochii catre o alta lume. Spiritul nu moare. Vine pe pamant, isi indeplineste misiunea apoi pleaca "acasa". Si toata durerea noastra are un scop. Eu stiu ca il voi vedea pe Lukas din nou, stiu ca e langa mine, ma ajuta si ma indruma. Ii voi simti lipsa mereu, voi plange si voi simti durere, caci aici, pe pamant, sunt doar un om. dar incerc sa privesc dincolo de ceea ce am fost invatata sa vad.
Sunt cateva carti care mie mi-au deschis mintea, care m-au facut sa trec peste prejudecati. 2 dintre ele sunt scrise de Mia Dolan, o femeie simpla care si-a pierdut tatal, fratele si fiul si la 22 de ani descopera ca are calitati de medium. Poate se gasesc si in Romania. Eu le am in limba engleza si cu siguranta le poti comanda pe net.
Nu stiu daca am scris aici lucrurile potrivite, daca te-am ajutat sau nu dar mi-as dori sa-ti pot aduce putina liniste.

Te imbratisez cu drag.

[tuchi]

Draga Claudia,
Tin minte din copilarie o poveste in care un imparat avea un ochi care langea si unul care radea. Un ochi plangea dupa sotia lui care murise si celalalt radea la vederea micutei lui fetite. Cam asa suntem si noi parintii care avem un inger in cer si unul sau mai multi copilasi cu noi, aici pe Pamant. Am avut si eu o fetita, Alexandra-Maria. Si a decis sa plece. Si-a terminat repede misiunea. Am avut totusi sansa sa o ingrijim 20 de saptamani FIX...pana si ora plecarii ei coincide cu ora venirii pe lume...DE CE? Cum de s-a putut intampla asta?...Intrebari fara raspuns aici pe pamant si care ne consuma energia.
Doare. A trecut un an si cinci luni fara cateva zile. Totdeuna cand il vad pe baiatul meu jucandu-se, mancand, dormind am sentimentul ca langa el mai trebuie sa fie cineva, cineva care lipseste si totusi e acolo. Ingerii nostri ne vegheaza. Nu stim ce s-ar fi intamplat in diverse situatii cu noi sau cu copiii nostri daca nu am fi avut ingerii nostri; nu stim ce ne rezerva viitorul. Stim doar ca ei vegheaza ca sa putem sa-i crestem pe fratiorii lor. Copiii comunica. Ai sa vezi cum micutul tau rade uitandu-se intr-un punct unde tu nu vezi nimic interesant....Pare ciudat, dar Alexandra noastra nici nu era decat "in proiect" cand baietelul avea doar cateva luni si cand il schimbam, daca il puneam intr-un anume loc din camera lui era atat de vesel si atat de luminos si se uita numai intr-un punct inspre tavan( unde era doar o draperie si o perdea banala) incat mereu eram tentata sa ma uit si eu in sus sa vad de ce rade asa de tare. Cred ca dragii nostri ingeri sunt ingeri dinainte de a-i naste noi si vin aici cu o misiune, dupa care decid sa plece si sa ne poarte de grija...
Te imbratisez cu drag,
Mihaela, mama ingerasului Alexandra-Maria

[inaB]

Claudia,
eu am deja o fetita(are 8 ani) si ai mare dreptate cind sici ca atunci cind ma uit la ea, cind o aud rizind, cind o vad dormind ma doare, mi se sfisie inima ca trebuia s afie si ella aici. sa fie amindoua. si atit de tare semana Ella cu Iunia!!!

nu poate un copil sa il inlouiasca pe altul. poate doar umple din golul bratelor, al inimii. dar unoeir parca taie mai tare sa il vezi pe unul si sa mergi la momrmintul celuilalt sau sa iti imaginezi cum ar fi fost daca....

toata viata va fi acest cum ar fi fost daca era si ea/el aici, acum... si doare.

dar ma rog sa ai tarie sa mergi inainte, sa te bucuri de Patrick si de Alexandra, pentru ca o vei revedea. daca credem in dumnezeu si inviere stim ca ii vom revedea, odata. pina atunci....

[cristina_iancu]

Claudia iti trimit si eu imbratisari pufoase

Am creat o pagina cu povestioara ingerasei tale Alexandra http://www.organizatiaemma.ro/node/624 si un balonas alb cu numele sau scris pe el.

Ma regasesc tare mult in povestea ta, draga mea. Inainte s-o pierd pe Denisa si eu am avut mainile umflate si picioarele, la un moment dat imi gasise dr de familie tensiunea 19. Dar nu era nici o problema...asta pana cand iubita mea a zburat acolo sus...Acum sunt din nou graviduta, am descoperit intre timp ca am trombofilie, iau tratament, fac injectii si sunt cu inima cat un purice pentru bebica mic...

Alexandra, cum este si fetita mea Denisa, vor fi primii nostri copilasi, iubitele noastre ingerase nazdravane. Acum ca am burtica sunt intrebata daca mai am copii, si spun ca da, am un ingeras acolo sus. Nu mi-e rusine sa spun asta, nu vreau sa fiu compatimita si nici sa aud ca lasa a trecut. Eu stiu ca am o fetita frumoasa acolo sus in cer

Iti trimit floricele , stelute pentru ingerasa mica si pupici pufosi pentru micutul Patrick

[ingerasulGabriela]

Ganduri bune, sanatate, daruri multe, imbelsugate. Mosul bun sa va aduca tot ce va doriti! Craciun fericit!

[Iza]

Pentru tine, cu drag,

http://www.jacquielawson.com/viewcard.a ... urce=jl999

Sarbatori fericite!

[claudia78]

Va multumesc tuturor pentru mesaje , pentru vorbe, pentru tot. Imi cer scuze caci n-am mai intrat pe internet prea des si n-am vazut decat acum mesajele primite. Va multumesc pentru tot. Stiti ce mi-am dat seama in toti acesti ani? Ca n-o s-o uit niciodata pe Alexandra.Si nici nu vreau s-o uit. Acesti ingerasi vor ramane vesnic in sufletele noastre. Din pacate, din cauza tragediei cu Alexandra, am c-am exagerat cu Patrick si am fost prea posesiva cu el. Visam ca ghicitoarele imi ziceau "ca nici asta nu va trai, dar nu-i nimic ca faci altul."Asa-mi ziceau dr. la spital cand plangeam "lasa ca faci altul". Dar acum incerc sa-l mai las si pe Patrick liber. Are 1 an si aproape 9 luni si am cam exagerat cu mersul la dr.
Va multumesc foarte mult pentru mesaje.Imi pare rau ca nu le-am vazut mai devreme.Am si plans acum. Aveam impresia ca sufar singura . Dar aici suferim impreuna si intr-un fel imi gasesc un loc in care pot sa vorbesc cu cineva despre Alexandra, ingerasul meu.
Va pup pe toate mamicutele care incercati sa mergeti "inainte", dupa plecarea ingerasilor nostri din lumea asta!

[marwana]

Claudia ma bucur mult sa aflu ca sunteti bine, Patrick e baietel mare de acum si surioara lui il va proteja mereu.
Dorul de Alexandra, fetita ta scumpa va ramane mereu, doar ca acum te ai mai obisnuit cu el, cu durerea, cu tristetea. Alexandra este si va ramane fetita ta scumpa si surioara lui Patrick.
Te imbratisez cu drag
Zbor lin ingerasei Alexandra