"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Sunt Andreea, am 32 de ani. In 2003 am pierdurt o sarcina in 13 saptamani, inexplicabil pt. mine. A doua sarcina a fost normala, in sensul ca nu m-am simtit rau, in luna a 6 a mi s-a pus diagnosticul de diabet gestational, dar fara tratament, doar cu regim. Am urmarit sarcina, am facut n ecografii la cei mai buni medici din Iasi. Spre sfarsit mi s-a zis ca e fat macrosom din cauza diabetului. Pe 18 ianuarie 2005 s-a nascut David-Petru, un copil frumos de 4100kg, cu nota 9 apgar. Habar n-aveam ce avea sa urmeze. Abia apoi, tarziu am facut legatura cu visul meu de inaintea nasterii cu 2 zile, in care mi se cutremura casa, apartamentul. A urmat un cosmar de 3 saptamani, care parca nu se termina. Aflam cate ceva in fiecare zi, pana mi s-a zis ca are o malformatie congenitala grava la inima. Copilul a fost internat la neonatologie, ba ca nu s-a adaptat pt ca a fost scos la 37 de saptamani, ba ca nu respira bine, dar de ce nu l-o fi fazut un cardiolog din prima secunda, stiindu-se ca e din mama diabetica?!...Diabetul mi-a disparut apoi. Zilnic mergeam la bebe si ma storceam sa-i dau putin lapte de mama, dar ce era in sufletul meu, numai cine stie, stie.Ma gandeam de fiecare data ca s-ar putea sa nu-l mai gasesc acolo.. M -am lovit de insensibilitatea medicilor si a asistentelor." Mai aveti copii acasa? Dar dvs stiti cat costa elicopterul sa-l inchiriati pana la Cluj?" Ba am vazut asistente, tinere, ce-i drep, si care nu se gandeau ca li se poate intampla si lor, care radeau de un copil cu hidrocefalee. Am fost tratati sub orice critica, nu era deajuns necazul, am fost umiliti, mergand si incercand sa discutam cu medicii, incercand sa gasim solutii, sa ne rugam sa fim ajutati, sa impartim bani, mici atentii, sa asteptam pe holuri cu miros specific, cu emotii si lacrimi in ochi, ascultand alti copii care plangeau. E o totala lipsa de comunicare dintre medici si parinti in astfel de cazuri, si intre medici si pacienti in general. O singura data l-am luat in brate, sa-l tin, cand o asistenta ii schimba asternutul. S-a lipit de mine atunci, parca vrand sa plecam de acolo. Cand il gaseam dormind, plecam de la el mai linistita. Cand il gaseam treaz, mi se rupea inima cand ii vedeam privirea clara si frumoasa. Pe 5 februarie am zburat cu un avion militar la Cluj. A fost operat de 2 ori pe cord, dupa cea de a doua n-a rezistat si a facut o insuficienta pulmonara. Intre cele doua operatii l-am vazut cu sternul deschis, slabit, decolorat si cu lacrimi in ochi, parca implorandu-ma sa il iau de acolo. Pe 11 februarie a murit, iar pe 15 l-am ingropat.Saptamana in care am stat singura la Cluj, a fost f grea pt mine. M-au sustinut si au fost alaturi de mine prietenii si familia prin telefoanele pe care mi le dadeau. Puteam sa o iau razna. Cati copii bolnavi de inima care asteptau sa fie operati am vazut la Institutul Inimii din Cluj.... Pe 2-02-2007 l-am nascut pe Stefan, am insistat sa fie vazut de un cardiolog. Mi s-a zis ca are faromenovale permeabil la inima, dar sa stau linistita.Copilul e bine acum, dar il voi controla. Am trecut printr-un episod urat cand l-am nascut, in sensul ca 4 zile am stat la reanimare dupa cezariana, ca nu erau locuri in saloane pt mine, in a 4a zi ma trimiteau acasa. Eu insistam sa-l vada un cardiolog, a trebuit sa platesc sederea intr-o rezerva, pe care a trebuit sa o impart cu o doamna, care era la el de obosita ca si mine, de nesomn, dar care mai si tipa la mine cand atipeam, ca sforai. Daca ma trezeam si ridicam capul, ma durea ingrozitor, dupa rahianestezie. A fost o durere dupa cap de vreo 8 zile, ingrozitoare, de simteam ca ma loveste cineva cu un topor dupa cap. Am plans si pentru asta. A doua zi trebuia sa merg cu salvarea la spitalul de copii sa-l vada cardiologul pe Stefan, la cererea mea. Am trait iarasi niste clipe amare: am pornit la drum tot pe 5 februarie, ca acum 2 ani, cu acelasi jaf de salvare, am stat in acelasi loc in spatele soferului, am urmat acelasi traseu, cu acelasi sunet de salvare grabita si cu, e adevart, alte lacrimi in ochi si in suflet....de parca cineva se juca cu nervii mei. Slava Domnului ca Stefan e bine, sper. O vecina are doua fete gemene, de varsta mea, care au nascut una in noiembrie, alta in decembrie si eu in ianuarie acum 3 ani jumatate. Vreau sa va zic, ca ii dau hainute de pomana unuia dintre baietii fetelor, in fiecare an, pe 18 ianuarie, cand David ar fi implinit anii. Cand vin aceste mamici cu baietii lor in vizita la vecina mea, ma uit la copiii lor si ma gandesc ca asa de mare ar fi trebuit sa fie. El creste in sufletul meu odata cu ei. Daca ar fi sa dau un sens, de fapt sa ma gandesc la rece cum m-a schimbat pe mine personal aceasta tragedie, e faptul ca mi-am schimbat atitudinea fata de copii: ma aplec cu mai multa atentie fata de fiecare si ii inteleg pe parinti mai bine. Pe noi, parintii, ne pot intelege doar cei care sunt parinti. Pana nu ai copii, nu poti intelege ce insamna asta. Pana nu treci printr-o problema, poti doar sa ti imaginezi. Pe Bianca Brad o vedeam mereu la tv cu un zambet larg pe fata, atat de larg incat fata ei nu era serioasa decat f rar. E o frumusete naturala. Deodata, dupa mult timp, deschid tv-ul si vad chipul Biancai, dar fara zambet... Am plans cu ea cand am auzit-o povestind, am plans cand i-am citit povestea. O felicit din toata inima pentru ceea ce face pentru mamele de ingeri! Bravo ei, e o femeie frumoasa si desteapta. Sa ti dea Dzeu forta si curaj sa realizezi tot ce-ti propui. Felicitari!
Ultima oară modificat de AndreeaClaudia pe 11 Iul 2008, ora 09:58, modificat de 3 ori în total.
Cat de greu ti-a fost si iti este numai tu stii, noi putem sa te intelegem fiindca am trecut si trecem prin durerea pierderii ingerasilor nostrii. Zambeste-i si spune-i ca-l iubesti lui David Petru care te priveste si te pazeste de acolo de sus , si fi tare , imbratiseaz-l pe Stefan si spune-i ca-l iubesti cat de des poti. Noi suntem alaturi de tine, Steluta , mama a 3 ingerasi
draga Andreea,este cumplit de dureroasa piederea puiului tau,imi pare foarte rau pt tine si pentru ingerasul tau.Nici nu-mi gasesc cuvintele,nici nu stiu ce sa-ti spun,sa-ti alin macar putin din durerea asta chinuitoare.Aici esti ACASA,esti inteleasa si ajutata sa treci prin aceasta durere.Cand simti ca nu mai poti de dorul ingerasului tau,scrie...plangi.....povesteste.....,noi suntem aici pentru tine,sa te ascultam ,sa te intelegem,sa-ti fim aproape cu sufletul.te imbratisez cu drag Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Mi-e greu să îţi spun în cuvinte ce simt când mă gândesc la îngeraşul tău, îţi spun doar atât: sunt lângă tine şi oricând simţi că nu mai poţi sper să te putem ajuta să te ridici. Mihaela, mămica lui ANDREI.
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
Imi pare foarte rau pentru ingerasul vostru.Sistemul medical il cunosc foarte bine pentru ca pe langa ca am patit ce am patit mai sunt si asistenta.Din pacate singura nu pot schimba mentalitatea unui" popor", zic popor pentru ca sunt multi in sistem dar sunt foarte putini care gandesc ca si mine.Ca dovada e faptul ca mi-am tradat colegii dand in judecata medicul din cauza caruia Larisa e la ingerasi.Cu toate ca am dovezi solide pentru sustinerea cazului,sistemul este ata de corupt ca orice este posibil.Cred ca mai trebuie sa ne nastem odata in statele unite sa invatam, apoi sa ne mai nastem odata aici si sa dam exemplu si nici atunci nu cred ca s-ar schimba multe."O randunica nu face primavara."Sper ca printre noi o sa gasesti linistea si intelegearea de care ai atata nevoie.
Draga mamica Ce durere..offfff!E crunt sa-ti vezi puiucul ca sufera.Dar, gandeste-te ca acolo, este bine...nu mai sufera, e langa Dumnezeu. Te imbratisez cu drag, ai grija de tine si de Stefan. Alunga gandurile negre, fii optimista.
Va mutumesc din suflet pentru sustinere. Multa sanatate va urez la toti si sa dea Domnul sa ne bucuram de viata alaturi de cei dragi, sa fie liniste in lume, sa nu ne dusmanim, sa fim mai buni, sa ne intelegem unii pe altii, sa ne toleram asa cum suntem, iar ingerasii nostri sa se roage pentru noi si sa ne ajute.
buna andreea imi pare bine ca acum putem fi impreuna toate mamicile de ingerasi.imi pare f rau de ce s-a intamplat fiecareia dintre noi si mie mi-a murit fetita la 0 luna si 3 sapt neasteptat.stiam k este totul ok si sa te trezesti intr-o dimineata k bebelusul nu mai respira si nu deskide okii este groaznic.teribil de groaznic.voi fi alaturi de tine si deasemeni tuturor.te imbratisez cu drag
Cel mai frumos lucru care ti se poate intampla este sa iti zambeasca un copilas.Si mai frumos este ca acel copilas sa fie al tau!Cristina- mami de ingeras dulce ANDREEA ELENA
da, iti dai seama ca si noi ne gandim daca operatia nu i-a grabit sfarsitul; insa am incercat sa facem ceva pt el; el traia doar in incubator, nu era hranit decat gavat, noi tot asteptam sa ii fie mai bine, sa respire fara supraveghere, sa il hranesc la san, sa il iau acasa...cred ca ar mai fi trait ceva vreme, dar cum? medicii de la Cluj imi spuneau ca daca ar fi stiut cat e de grav, nu ar fi acceptat operatia; acuma cred ca imi spuneau asta sa ma consoleze. Il vedeam un copil mare, frumos...ma rugam la un moment dat sa fie voia Domnului, sa se termine odata acest cosmar, in ce mod vrea EL...
Buna, Claudia. E trista povestea ta, si...doare. Doare crunt, insa visele noastre trebuie sa fie mai puternice decat durerea. Speranta este aleea la capatul careia una dintre flori este visul. Iar visele ne dau putere sa mergem mai departe, sa patrundem in rozul universului, chiar daca ne e asa de greu sa dam in laturi cenusiul din drumul nostru. T pup, iubita, si iti doresc sanatate maxima si oameni veseli in preajma ta. Si...zambeste cat de des poti, caci surasul este o arma impotriva tristetii, a nepasarii si a durerii. O zi super iti doresc si cerul sa-ti zambeasca asa cum eu iti zambesc acum. Ppupici pupaciosi, de la nicoleta.
Buna, mamica minune de David Petru. Iti scriu acum, in speranta ca aceste litere vor aseza pe sufletul tau atat de frumos, putina veselie. Sper, ca soarele, sa faca azi din razele lui, o coronita, care in loc de smaralde sa cuprinda sperante si vise, iar vantul, cald si usor, sa o aseze cu finete pe capsorul tau iubit. Doresc sa poti maine sa imi scri ca esti mai vesela, ca vaza cu frumos si bine e deja neincapatoare si ca privesti spre David Petru cu surasuri multe, multe. Te pupacesc dulce si ai mare grija de tine.
O poveste trista cum sunt toate povestile noastre, lacrimi si durere pentru ingerasul tau din cer si multa sanatate pentru Stefan . Oare unde incape atata durere si suferinta intr-un copilas mic si gingas si ma intreb cand vom reusi sa traim cu aceste nedrepte lovituri ale vietii. Imi spunea o mama, atunci cand imi plangeam fiica moarta , ca Dumnezeu ii ia la El pe cei mai buni, pe cei mai curati sufleteste, ca acolo unde sunt ei e bine, e liniste, e pace... Doamne , da putere tuturor mamelor de ingeri din lume si rugaciunile noastre sa ajunga la cer, la sufletele lor curate.
Buna, Claudia! Sper ca nu te deranjeaza faptul ca ma adresez catre Claudia, ci nu catre Andreea, dar sora mea se numeste Claudia, iar azi, cand multele probleme m-au cam obosit, mi s-a facut un dor de ea , ...de numa, ca este in Canada si...rudele mele daca stiu ca sunt puternica, mai uita ca sunt si eu om, femeie, mama, sotie, si cu o slujba de 12 ore. Am revenit azi pentru a-ti spune ca doresc din suflet sa imi scri cat mai curand ca faci ceva ceea ce sa iti atraga multa atentie, astfel incat sa nu ai timp pentru a te gandi la tristeturile trecutului. Sper din suflet ca esti mai linistita, sper, pentru ca Cerul sa iti zambeasca pe zi ce trece mai mult, iar aleea vietii tale pamantene sa o lumineze cu cat mai multe stele. Iar ingerasii, in joaca lor printre astre, fi sigura ca iti zambesc, pentru ca esti intai de toate o femeie minunata. Fie ei Ana mea sau Emma sau Larisa, Erik sau oricine altcineva, sunt convinsa ca nu e secunda ca unul din ingerasii nostrii sa nu iti trimita ocrotire pentru sentimentele tale fata de noi, fata de copilasi. Te imbratisez cu mare drag si ai grija de tine si de cei dragi tie. Pupici pupaciosi, Nicoleta!!!
Da, viata merge inainte... Stefan are 1 an si 7 luni si eu am inceput serviciul, ca invatatoare. Se punea problema sa-l dau la cresa, dar m-au speriat 2 mamici in parc, cum c-au stat in spital cu copiii, cu complicatii de la racelile de la cresa... si m-am gandit la o solutie de a il lasa acasa si am gasit pe cineva, de pe 15 sa stea cu el. Multumesc pentru gandurile bune, esti o draguta.Tu ce lucrezi?
Buna, Claudia draga! Eu sunt inginera, insa am dorit toata tineretea mea sa devin medic. Daca dupa ultima sedinta cu parintii, in clasa a 12-a , ai mei m-au obligat sa dau la facultatea din orasul meu, cu gandul ca va fi scump sa ma tina in alta localitatea, eu am dat la ingineri, cursuri serale, se tineau de la ora 16 aceleasi ca si la zi, aceiasi profesori, dar puteai munci. Astfel m-am angajat la un institut de cercetare si am lucrat ca alborant psiholog, 6 ani cat a durat facultatea. Apoi, am lucrat 6 ani la mina ca inginer, iar acum de 10 ani lucrez la regia apei, firma care da oamenilor apa potabila, 9 ani am fost in cadrul compartimentului informatizare, iar din septembrie anul trecut sunt la dispecerat, pe 2 schimburi, de zi si noapte, cate 12 ore. In rest, mai lucrez pentru soacra si mama si..pentru cate o alta ruda care atunci cand e bolnava are baza doar in mine. Si mai lucrez pentru mine, fiica mea si sotul meu, tot ce trebuie in casa, adica in apartament cu 2 camere la bloc. Hai ca acum sti bine ce lucrez. In timpul liber consiliez amici si cunostinte care au probleme in familie. Te pupacesc si iti doresc o zi suuuper!!!! Cu drag, ...puuupici...tot eu, Nico!!!
Buna, Andreea draga! Sper ca toamna te-a gasit bine, ...mai optimista si mai zambareata, sper, cu toata fiinta mea. Imi doresc ca razele soarelui de vara sa nu plece, sa ramana in inimile voastre, a mamicilor de ingerasi, ca sa incalzeasca toata raceala creata de dor si suferinta. Te imbratisez scumpo, ai mare grija de tine. Acum, prinde repede o portie de pupici pupaciosi, ei vor reusi cu siguranta sa aduca un suras cat de mic in sufletul tau frumos. Pentru mamica Andreea, Pentru David Petru, pupici dulci si multa lumina. O zi buna, Dumnezeu sa te ajute!
Buna, Claudia draga! Sper din suflet ca esti bine, sper ca azi nu vei permite amintirilor triste sa-si faca culcus in sufletul tau. Fie ca Sfantul Anton sa se roage azi pentru tine si pentru ingerasul tau, iar tu mamica iubitoare sa ai multa sanatate si putere pentru a trai mereu demn si frumos. Scrie orice daca sti ca iti face bine, eu voi fi aici, ca si celelalte mamici de ingerasi si impreuna vom alunga tristetea de pe chipul tau. Te imbratisez cu mare drag si ai grija de tine. Dumenzeu sa te ajute, ...maine va fi o noua zi, maine va zambi iar soarele si maine, pupicii mei pupaciosi isi vor face treaba la fel ca si azi, cand sper eu, iti vor asterne pe obrajori zambete si liniste. Pupici si numai bine, scumpa mea. Primeste te rog cu drag de la Nicoleta, mamica ingerasei Ana.
Buna, Andreea draga! Scumpa mea, iti doresc din tot sufletul ca Sfanta zi de azi sa iti aduca un val de bine si frumos in viata ta, ...doresc ca acest val sa tina inca 777 de ani de acum inainte. LA MULTI ANI!, scumpa Andreea. Fie ca Bunul Dumnezeu sa te rasfete cu sanatate si bucurii, fie ca Sfanta Fecioara sa te aiba mereu in grija Ei, iar Sfantul Andrei sa te ocroteasca si sa alunge vesnic relele de langa tine. Te imbratisez si iti doresc o viata frumoasa ca o primavara insorita. Pupici pupaciosi, cu mare drag, Nicoleta. pentru o mamica iubitoare, cu un nume atat de frumos. Cu mare drag si admiratie...tot eu.
Draga Andreea Claudia, "LA MULTI ANI !" Sa-ti dea bunul Dumnezeu tot ce iti doresti, sanatate, bucurie si toata fericirea din lume. Te imbratisez cu mult drag, Andrea