normala,dar era sanatoasa si incredibil de frumoasa. Avea ochii de culoarea violetelor cand am vazut-o prima data. Apoi cand au adus-o de la neonatologie s-o arate familiei,ne-a zambit;avea doar 2 ore si a zambit!
Apoi a recuperat greutatea,in scurt timp devenind mai inalta decat celelalte fetite de varsta ei.
Fetita mea scumpa era vesela tot timpul si iubea pe toata lumea neconditionat. Era copila perfecta: cuminte,inteligenta,sanatoasa si frumoasa. Era atat de buna incat daca un alt copil plangea ii ducea toate jucariile ei ca sa-l consoleze. Inger pe pamant,inger si in ceruri!
Cand ajungeam acasa dupa o zi obositoare fugea in calea mea,ma imbratisa si-mi spunea "Te
iubesc,mami!",ma facea sa ma simt iubita si apreciata cu adevarat...
Ii placeau atat de mult fluturasii,florile,soarele... A avut o perioada in care totul era mami si bebe:mamifluturas,bebefluturas;mamizaur,bebezaur;mamimelc,bebemelc.
Ma ajuta intotdeauna cand imi era greu sa fac ceva,si-mi multumea pentru ceea ce faceam;mergeam impreuna la biblioteca,adora cartile;in parc,ii placea sa se joace cu nisipul,ii placea Tom si Jerry,stelutele
,macaralele,inghetata in forma de ursulet,acadelele si poate cel mai mult ciocolata.Am fost atat de fericite amandoua in acesti 3 ani si 35 de zile,plus sarcina...de fiecare data cand imi faceau ecografie medicii,imi spuneau ca parca danseaza,a iubit tot timpul muzica,avea cateva piese preferate pe care ma ruga sa i le pun dupa ce a crescut.
Totul a fost superb pana intr-o zi cand mi-a fost rapita in mod brutal...am cautat-o peste tot,am pastrat speranta pana in ultima clipa,chiar daca in cele 4 zile de cautare zi si noapte mi se spunea constant ca nu mai exista sanse ca ea sa fie in viata,dar eu am sperat,m-am rugat si nu-mi permiteam sa ma gandesc la ce e mai rau. Cu totii stiti povestea mea(cu gonflari,adaugari si deformari,asa cum se prezinta de catre presa)mai mult sau mai putin.
Am pierdut tot : fetita mea,visele si planurile de viitor,absolut tot,nu mi-a mai ramas nimic,decat urmele lasate de ea(jucarii ,poze,lucrurile ei,desene,amintiri si un loc de ingrijit in cimitir). Ea a fost caramida pe care am construit totul,iar acum totul s-a daramat si a ramas doar desertaciunea si dorul infinit.
E greu sa descriu ceea ce simt,stiu ca voi intelegi in mare parte...
nu inteleg de ce nu a fost suficient sacrificiul pe care l-am facut eu,iubirea imensa pe care i-am daruit-o fetitei mele,protectia pe care i-am oferit-o. Nu pot intelege de ce nu a ajuns tot ce am facut eu,compromisuri,sacrificii,acceptari,am invatat-o sa iubeasca,sa fie buna... Nu inteleg de ce nu m-a luat pe mine,a vrut sa-mi dea o pedeapsa mai mare decat moartea,si a reusit,dar pentru ce? Am incercat sa fac totul sa fie bine. Am crescut-o practic singura. A fost foarte greu cu toate,dar eu am iubit-o enorm,am incercat sa am un zambet pentru ea de fiecare data,chiar daca eram coplesita uneori de dificultati. Avea permis la biblioteca,o duceam cu mine,iubea cartile. Era de o inteligenta si frumusete ce rar intalnesti,inca nu avea 3 ani si vorbea fluent doua limbi.Ea era perfecta,cum a putut? Iubita mea copila iubea pe toata lumea,avea o forta a iubirii in ea incredibila,intotdeauna stia sa fie alaturi de mine,ma mangaia de multe ori pe fata si-mi spunea "Te iubesc,mami!",cand mai lucram prin casa venea si ma ajuta,avea maturica ei,si imi multumea pentru ceea ce faceam de fiecare data.
Mi-e dor de ea,atat de dor...
ma simt ca un copac fara crengi,ca un olog. In timpul cautarilor nu mi-am permis sa gandesc ca ar putea fi adevarat ceea ce-mi tot repeta politia intr-un mod brutal de direct,insa cand domnul Onaca a gasit-o am murit impreuna cu ea. Eu nu mai traiesc,nu mai simt viata,doar un corp care functioneaza impotriva vointei mele,un corp gol pe dinauntru. Sufletul meu e cu ea si tanjesc la ziua in care vom fi din nou impreuna,asta e singura ratiune care ma face sa deschid ochii dimineata,sa respir,sa ma hranesc...si cred ca voi ajunge la ea dupa ce imi termin misiunea.Va imbratisez cu drag,mame de ingerasi !
strans si cu durere in suflet iti spun bun venit...alaturi de parintii de ingeri, regret enorm pierderea fetitei tale Alexandra Maria, imi pare rau ca ai sufletul indurerat si pot doar sa imi inchipui ce poate fi in inima ta.
si 
