"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
...sunt mica,poate inca un copil...dar iubesc,cu toata fiinta mea omul de langa mine...iar din iubirea noastra a rasarit ea...minunea... Dupa o sarcina fara complicatii,adusa la termen,sa nascut in data de 13 iunie 2008 fetita mea Brianna-Maria,de 3250 Cu nota 10.Era frumoasa foc,cum zice fiecare mamica de puiul ei...era perfecta.A fost dragoste la prima vedere.Nu vroiam sa o mai las din brate...o purtam aproape de inima oriunde ma duceam,in portbebe,parca simteam ca trebuie sa profit la maxim de fiecare clipa alaturi de ea,de minunea mea...cariciorul a ramas ca nou,nu am vrut sa il folosesc...patutul era de decor,plin cu jucarii...vroiam si noaptea sa o simt langa mine...Dar dupa cateva saptamani am observat ca ceva nu e in regula,iar dupa multe saptamani de mers la toti doctorii pediatri din sibiu ,am aflat intr-un tarziu ca e suspecta de leucemie si ne-au trimis la cluj.Acolo ni sa confirmat si au inceput cele mai lungi,mai dureroase si mai groaznice 3 luni din viata mea si a ei.Dupa nenumarate tratamente,citostatice,complicatii,lupte fara de sfarsit,rezultatul a fost o usurare in momentele acelea....in ziua de craciun au zis ca daca vrem o putem lua acasa ca nu mai dureaza mult... Ne-au dat o salvare si am plecat cu ea spre casa,casa ei...sa se mai simta odata protejata in locsorul ei... Ajunsi acasa cu ea,ne astepta familia,era Craciunul...si ce mai Craciun...am puso in pat si m-am intins langa ea,cantand usor si ascultandui respiratia...asteptam momentul...stiam ca nu mai e mult... la 3 dimineata a inceput sa respire tot mai rar...foarte rar...pana nu a mai scos nici un.sunet...nici o miscare...am vrut sa o fac sa respire iarasi...nu suportam sa stiu ca nu mai bate inimioara...dar m-au oprit...eram terminata,zaceam jos cu ea in brate urland toata durerea adunata in cele 3 luni de spitalizare..in.noaptea de Craciun sa terminat...viata mea! 3 zile am zacut langa ea asteptand inca...o minune...i-am cumparat rochita alba,si sicriul era alb,era o papusica mica... Pana am ajuns la marginea gropii nu am realizat crudul adevar...ca ea va ramane acolo iar eu plecam acasa fara ea... . In ziua aceea,in pamantul greu si rece,odata cu ea a fost ingropata si inima mea...si a ramas acolo...si va ramane acolo...pentru totdeauna... A plecat de langa noi cu sufletel impacat ca chinurile au luat sfarsit. Dupa am fost oarecum intr-o anumita masura fericita si usurata la gandul ca oricum nu avea viata buna tot in spitale si daca razbea...e o boala crunta care nu iarta nimic...dar cu ce trecea timpul imbarbatarea mea se ducea pe apa sambetii si facea loc suferintei... Am fost mamica la doar 19 ani,si tot la aceias varsta am ajuns si Mamica de Ingeras! Sufletul imi e pustiu,o visez in fiecare noapte,imi vorbeste....o strangg in brate,o iubesc...iar dimineata sunt dezamagita cand realizez ca EA nu e langa mine.... Nu stiu ce sa mai fac...nu am cu cine sa vorbesc,desi sunt tanara si pare absurd,nu am prietene,doar pe mama...cu ea sunt mai toata ziua...dar si pentru ea e dureros si nu pot vorbi cu ea.... Ma gandesc sa fac inca un copil dar nu vreau sa para ca il fac ca sa imi alinte suferinta,sa imi fie pansament....vreau sa mil doresc pe EL ....Nu vreau ca de cate ori ma uit la el sa o vad pe Brianna,prima mea dragoste....sper sa ii pot oferi si lui aceias dragoste,dar nu sunt sigura.... Intr-o saptamana,poate am doua zile in care nu ma gandesc la ea,iar 5 in care sunt plangacioasa si nimic si nimeni nu ma scoate din starea aia...si totusi au trecut 3 ani... cat mai dureaza pana trec peste??????? Sunt constienta ca toata viata o voi iubi si ma voi gandi la ea dar ma gandesc ca de aceea a lasat D-zeu timpul....sa treaca peste rani si sa le faca mai putin dureroase... Multumesc din suflet ca m-ati lasat sa-mi astern povestea si ca stiu ca nu sunt singura.
Te , Daniela draga! Imi pare rau ca esti mamica de Ingeras, imi pare rau ca fetita ta Brianna-Maria a plecat la cer... ! Of....cata suferinta! Da, asa cum banuiesti, timpul va face ranile mai putin dureroase....dar durerea nu va trece niciodata. La mine au trecut 8 ani de cand fetita mea a plecat la cer si tot mai plang uneori....si tot sufar ca nu este fizic langa mine. Dar am invatat sa traiesc cu aceasta durere....am inteles ca Ei sunt cu noi mereu, chiar daca altfel, ca Ingerasii nostri ne vad si ne simt si ne iubesc si ne ocrotesc de acolo de sus. Stiu ca lor le este bine langa Dumnezeu, dar uneori imi simt bratele atat de goale..... . Ma bucur ca ti-ai facut curaj sa ne scrii despre Brianna-Maria...aici o sa gasesti intelegere si nu o sa fii niciodata singura. Aici este un loc special, in care putem sa vorbim oricand cu sau despre ingerasii nostri. Familia E.M.M.A. te primeste cu bratele deschise , dar cu parere de rau ca esti si tu mamica de Ingeras . Pentru Brianna-Maria trimitem la cer multe colorate! Zbor lin, Brianna-Maria, zbor lin printre Ingeri si !
draga Daniela, imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin aceasta mare suferinta. dar sa stii ca micuta Brianna-Maria este langa tine si iti alina durerea. aici vei gasi prietene care iti vor fi alaturi de tine. te cu drag
Draga Daniela, ma bucur tare mult ca ai gasit acest forum ... imi pare tare rau ca a trebuit sa o faci ... vei vedea ca aici este o adevarata familie, o familie care te va intampina cu bratele deschise, te va intelege si iti va fi alaturi neconditionat
Daniela si ingerasului tau Brianna multe Ce dureros! M-a impresionat f.mult suferinta micutei. Cita putere si vointa in acesti bebelusi. Parca as vrea sa nu mai citesc nici o poveste pe acest forum dar...este cruda realitate cu care ne confruntam si aici, in casa EMMA, sintem alaturi in aceeasi suferinta, pierderea ingerasilor nostri dragi si scumpi. Te rog sa nu-ti fie teama ca nu ai poti oferi celui de-al doilea copil aceeasi dragoste. Asteapta-l cu drag si, cind va veni ,vei sti sa-ti controlezi sentimentele. Vei face exact ceea ce trebuie. Si eu am aceasta teama uneori, in cazul in care Dumnezeu ne va mai binecuvinta cu un bebe. Mi-e teama sa nu o vad pe Raghda tot timpul in celalalt bebe. Dar tot singura ma incurajez...nu va fi asa. Cu siguranta vom stii sa-l iubim la fel iar pe ingerasi sa-i pastram in locul lor special din inima noastra. Curaj si putere.Sa ne amintim de ei nutrind cele mai frumoase sentimente. cu drag
Raghda, zimbetul inocentei, gingasia unei flori, puritatea unui inger Raghda traieste in inima noastra.Te iubim ingeras mic.
draga mamica,bine ai venit in familia noastra...as fi vrut sa nu trebuiasca sa o faci niciodata.... e greu...durerea nu dispare niciodata,dar sa stii ca aici vei gasi alinare,intelegere...pe mine m-a ajutat foarte mult acest site....nici eu nu am la cine sa ma descarc...nu am avut nici la inceput pt ca stateam doar cu tatal meu si pe sot il vedeam rar pt ca lucra in alt oras...dar nici acum nu am cu cine vb....sotul chiar daca e langa mine nu ma lasa sa deschid subiectul...vad ca il doare si mi se face mila.... aici vei gasi mereu pe cineva sa te asculte sa iti fie alaturi...si poate cu timpul vei mai avea curajul sa mai faci un bebe...eu sincer nu cred ca inca un copil...ar fi o inlocuire...asta e parerea mea...fiecare copilas are sufletelul lui...identitatea lui...inima unei mame are indeajunsa dragoste pt toti puii ei...chiar daca unul din ei e ingeras....eu am un al doilea copil...si desi si la mine a fost greu la inceput...am avut multe temeri....eram confuza...ma simteam cumva vinovata...la un moment...nu as putea spune cand si cum...dar am simtit ca ingerasul meu e de acord cu fratiorul lui,ca el mi l-a trimis si poate o sa ti se para o nebunie...uneori cred ca e cu noi...ca se joaca cu fratiorul lui....si asta imi da siguranta ca e bine..ca e fericit acolo sus si ca ne iubeste...fiecare mama are felul ei de a trai durerea...eu daca nu as mai fi incercat...si daca nu s-ar fi intamplat minunea cred ca as fi innebunit sau chiar mai rau....acum fiecare stie mai bine ce e in sufletul lui...eu nu am apucat sa imi nasc ingerasul...nu prea am amintiri cu el si cele pe care le am sunt prea vagi si prea dureroase......te imbratisez strans.....
iar pt ingerasa briana(ce nume frumos)un buchetel de si
draga daniela....iti sunt alaturi si incerca sa te imbarbatez prin vorbe calde , stiu ca nu trece niciodata, dar trebuie sa aai curaj, sa ai curaj sa-i faci un fratior sau surioara Briannei, merita acest lucru, ea simte nevoia sa protejeze un puiut mic, si cel mai potrivit ar fi un fratior sau surioara, si cunt sigura ca nimeni nu te-ar acuza ca incerci sa iti vindeci rana printr-o fiinta umana...nu, iar daca cineva va indrazni sa iti spuna acest lucru...atunci acea persoana nu este demna sa te mai aba vreodata in fata...noi, femeile, trebuie sa fim mame...asa ne-a lasat Dumnezeu, si nu ne vom lasa pana nu ne va iesi...cu siguranta, suntem toate mame...suntem mamele unor ingerasi frumosi, cuminti, mici, dar...de ei are Dumnezeu grija iar noi????trebuie sa avem si noi grija de cineva, sa avem ce mangaia, cui spune povesti, cui canta cele mai frumoase cantecele de leagan, cu cine alerga prin parc, trebuie sa fim implinite si implinirea vine de la copii nostri.....nici eu nu prea as avea curaj sa mai incerc, dar cu fiecare zi ce trece imi dau seama ca trebuie, trebuie sa ma implinesc, sa am o familie, cu siguranta sofia mea isi doreste asta...are si ea nevoie de un fratior/ surioara , trebuie sa isi canalizeze protectia pe cineva...stii????se spune ca primul copil il va proteja pe cel de-al doile...etc...uite asa trebuie sa facem.... multumesc ca m-ai ascultat...iti doresc multa putere....si mult curaj...si...te rog..nu mai gandi negativ...sa nu-ti pese ce spun cei din jur.....lumea este rea.... te imbratisez cu mare dragoste si....atat
Ultima oară modificat de ametzita pe 24 Feb 2012, ora 17:12, modificat 1 dată în total.
AMALIA, mama ingerasei SOFIA IOANA....plecata mult prea devreme .... ...Ma prefac puternica, ma imbarbatez cand mi-e greu si ma fac ca ma tin singura in brate, si-mi sterg lacrimile sa redevin puternica....
of ce trista poveste...imi pare nespus de rau pentru pierdera ta....insa,asa cum si pe mine ma invata celelalte mamici-caci si eu sunt o tanara mamica de inger,trebuie sa invatam sa traim cu ei in suflet...doare...stiu...iar lacrimile sunt multe...dorul infinit....dar trebuie sa fim puternice pentru nostri...ei sigur nu vor sa ne stie triste!
scump BRIANNA-MARIA zbor lin sa ai!!!
calde si multa putere pentru tine Daniela
La cosa importante è non smettere mai di credere che si può sempre ricominciare.Te vom iubi mereu,mereu...Fabian
Sunteti cu toate o binecuvantare si in acelas timp o alinare pentru sufletul meu pln de durere....Ma bucur din suflet ca am putut sa imi zic oful si cineva chiar ma ascultat...pana acuma nimanui nu iam putut povesti pentru ca nu vreau sa se creada ca cer mila cuiva,sau vreau sa impresionez pe cineva...vreau doar putina atentie din partea cuiva care chiar imi intelege durerea....Ma rog pentru ea tot timpul si de cate ori am ceva pe suflet ei ma destainuiesc pentru ca stiu ca de acolo de unde ii ea ma asculta,ma intelege si poate ca ma si ajuta.Sunt mandra ca am Ingerasul meu! Dupa am incercat sa imi astern trairile si durerea pe hartie,am sa va las cateva versuri scrise la durere sau la neputinta....
Degeaba-ncerci sa te ascunzi Sa nu vorbesti,sa taci,s-auzi Sa te cobori cand esti prea sus Sa fugi atunci cand esti rapus Sa-ncerci sa uiti tot ce a fost Sa-ti amintesti doar ce-i frumos Sa nu mai poti sa realizezi Sa nu-ntelegi,constientizezi Ca viata nu-i decat o floare Iar noi...albine trecatoare!
Tu mi-ai furat tot ce-am avut Motivul sa uit de trecut Sa am de ce sa mai traiesc Si sa continui sa visez Dar nu,tu mi-ai luat si speranta Credinta,dragostea si viata In schimb mi-ai daruit durere Si lacrimi fara mangaiere
Asta era cam ce simteam eu in momentele acelea...eram foarte suparata pe tot ce ne inconjoara...acuma pot spune ca m-am impacat oarecum,vazant ca nu sunt singura care sufera....Va multumesc ca sunteti langa mine!!! Va pooop dulce si multe
Daniela Claudia azi am recitit povestea ta si poezia scrisa pentru ingerasa ta Briana Maria. Plina de dor si iubire ... Este o zi importanta din viata ta, este ziua ta de nastere, zi in care nu esti singura pentru ca alaturi de tine este echipa E.M.M.A., te imbratisam cu drag si iti spunem din suflet La multi ani. Fie ca acest nou an din viata ta sa iti aduca putere, liniste si alinare alaturi de cei dragi tie vazuti si nevazuti. Iti trimitem azi un brat de .
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
La multi ani, draga mea! Sa fii sanatoasa si sa ai parte de multi oameni cu suflete care daruiesc iubire...toti sa fie in jurul tau.
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
La multi ani eterni, Brianna Maria. ingerii sa iti fie alaturi, pe norisori si stelute colorate.
Draga mamica, te purtam in gand si in suflet, astazi mai mult ca oricand Echipa E.M.M.A
"Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna!" D.Alighieri "Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow." ........my precious child.......
Draga Daniela, Azi ingerul tau isi serbeaza ziua in cer. Pentru tine insa e o zi grea cand navalesc din nou amintirile mai acut decat in celelalte zile. Sunt alaturi de tine. E foarte frumoasa poezia ta. Ai grija de tine. Micuta ta Brianna-Maria traieste doar prin tine acum.
Daniela! Imi pare atat de rau pentru pierderea ta! E atat de greu sa-ti vezi copilul in suferinta si apoi sa-l pierzi cu totul! Sunt alaturi de tine! Dumnezeu sa-ti aline suferinta! Ingerasa ta frumoasa sa-ti lumineze viata! Zbor lin micuta ingerasa!
Maria, mamica ingerasului David si a puiului Darius "Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară şi amintirile o cărare, aş urca în Rai şi te-aş aduce din nou acasă." http://youtu.be/OJnoMsPtruo
Vreau sa multumesc din suflet tuturor celor care s-au gandit la mine,inseamna enorm de mult ... vreau sa anunt ca o sa aduc un ingeras pe lume,data probabila ar fi mijlocul lui iunie,aproximativ...si poate,incet,o sa mai umplu din golul lasat de sufletelul meu,Brianna,...ma rog doar la D-zeu,sa fie sanatos...sa nu mai trec niciodata prin asa durere si ma rog ca nici macar cel mai aprig dusman al meu sa nu treaca prin asa ceva....nimeni nu merita...va pup dulce si va imbratisez cu multa speranta!!!!
Draga Daniela imi pare rau pentru ca ai trebuit sa induri atata durere de tanara...nimic din ce putem sa spunem aici nu va schimba faptul ca suntem mamici de ingeri...doar ne ajuta sa ne fie mai usor sa mergem mai departe...ai grija de tine si de bebe
Durerea e mai putin grea de cand am aflat ca va veni un fratior sau o surioara pentru Brienutza...merg la ea aproape zilnic si imi descarc sufletul de toate necazurile si greutatile vietii si ii multumesc la Dumnezeu ca are grija de ea...si tot timpul o rugam ca atunci cand crede ea de cuviinta ca as fi pregatita sa impart dragostea ce io port cu inca un sufletel sa mi-l trimita...si sa intamplat.Vreau sa spun ca nu am nevoie de aripioare ca sa zbor,de fericire....ma simt iubita si implinita,si recunoscatoare....doar ca mai exista inca un strop de indoiala in suflet,nu vreau ca povestea sa se repete,tinand cont de boala Ingerasului Brianna,care a fost catalogata ca fiind congenitala si care se transmite genetic...iar mama lu tati a trecut si ea in lumea celor drepti de curand,dupa 4 ani de chin,dupa o boala cu transmisiune genetica...sunt cam panicata si ma rog la Doamne-Doamne in fiecare zi ca puisorul din burtica sa fie sanatos,pt ca nu as putea sa rezist la inca o tragedie...dar am inteles ca astfel de boli genetice se obs la amniocenteza...doar ca e riscant....nu stiu cum sa procedez si mi-ar fi de mare folos un sfat venind de la cineva mai matur....va multumesc din suflet ca existati si am cu cine sa imi impartasesc trairile. VA cu Dragoste!!!!