Retragere Forum

[alinam]

Cum te poti retrage din forum, stergand topicul propriu?
Va multumesc,
alina.

[Bianca]

Dragele mele, Alina si Stefania am ales sa va scriu aici, adresandu-ma amandurora in acelasi timp, din dorinta de a va face sa simtiti ca imi pasa in egala masura de voi si ca in egala masura, imi pare rau...tare rau pentru supararea pe care ati resimtit-o fiecare dintre voi, in urma conflictului iscat (parerea mea..si nu numai), din cauza unei..... expresii, “plasata” insa pe un fond extrem de vulnerabil! O expresie pe care de altfel o foloseste multa lume, fara insa a se gandi cata durere poate provoca...

As fi vrut sa va scriu imediat dupa ce am citit mesajele voastre dar fiind foarte prinsa cu organizarea evenimentului de duminica, si din cauza unor probleme personale care ma tin departe de laptop, nu am avut cum sa fac asta, insa am stat cu sufletul la gura, sperand ca in cele din urma, spiritele se vor calma ...ca apoi sa gasesc mesajele voastre, cum ca nu vreti sa mai ramaneti pe acest Forum...

Ma doare foarte tare cand citesc astfel de mesaje , pentru ca imi doresc ca Forumul EMMA sa fie precum o oaza de liniste, un loc in care fiecare sa se simta binevenit, inteles si imbratisat .....un loc in care sa primeze iubirea, bunatatea si respectul ....un loc in care sa nu se faca schimb de comentarii si aluzii rautacioase, orgolii si vanitati, asa cum se intampla de cele mai multe ori...in viata de zi cu zi...in direct sau...virtual, pe cele mai multe pagini on-line

Acest lucru este specificat si in Regulament (vedeti in coloana albastra din stanga paginii) tocmai pentru a fi clara dorinta de a se respecta acest loc atat de special, diferit de restul lumii reale&virtuale.....

Credeti-ma ca inteleg reactiile voastre....stiu ce sta in spatele lor......stiu de unde vin ...si stiu ca sunt normale astfel de rabufniri, ale persoanelor care au trait recent o trauma uriasa dar.....stiu si ca, indiferent de circumstante, poti alege intre a fi intelegator si tolerant, ceea va avea efect benefic asupra ambelor parti sau a raspunde cu aceeasi moneda, ceea ce cu siguranta, mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul, ti se intoarce impotriva, precum un bumerang...

Si eu am avut parte de tot felul de comentarii/mesaje extrem de urate (de unele chiar foarte recent) , adresate direct sau indirect, si cu dorinta clara de ma rani/jigni si desi m-au dezamagit si m-au durut foarte tare, si desi am avut tendinta de a reactiona impulsiv, am respirat adanc, mi-am acordat timp sa ma linistesc...o zi, doua sau chiar mai multe, mi-am spus in gand “Iart-o/Iarta-l Doamne, ca nu stie ce zice/ce face!”, am cautat sa inteleg motivul pentru care persoana respectiva a facut asta, am scris si rescris sau mi-am facut si refacut mental raspunsul, reformulandu-mi exprimarea si am ales fie sa raspund, cautand sa imi spun punctul de vedere, fara a folosi insa cuvinte dure.... fie sa nu raspund! Si mi-a fost bine!

Cand reactionezi impulsiv, ai intr-adevar sentimentul ca te “racoresti” si pe moment te simti mai bine dar pretul poate fi foarte mare....insotit de regrete tarzii..... Cuvintele sunt foarte importante..... Ele pot fi balsam sau otrava pentru suflet … pot rani grav sau pot vindeca.......pot distruge sau pot incuraja...... pot uni sau pot dezbina.....Cuvintele rostite nu le mai poti lua inapoi...... Toti am spus la un moment dat: “N-am sa uit niciodata ce mi-a spus....!” ....asta arata ce urme adanci pot lasa cuvintele.......
De aceea trebuie multa, multa atentie atunci cand spui/scrii ceva......mai ales la nervi!

Si in acest moment, imi aleg cu mare grija cuvintele, de teama ca nu cumva sa provoc o reactie opusa celei pe care mi-o doresc sa o aveti, dupa ce veti citi acest mesaj.... Pentru ca stiu ca orice text, are un impact diferit de la om la om, in functie, printre altele, de dispozitia pe care o are persoana, in momentul care il citeste....si de disponibilitatea de a intelege, ce a vrut de fapt, sa transmita cel/cea care a scris ce-a scris, chiar daca nu a ales cele mai potrivite cuvinte....si ce l-a determinat sa spuna ce a spus....

Asa ca sper ca, in momentul in care veti citi aceste randuri, veti avea o dispozitie buna, simtind tonul meu impaciuitor si ca vei intelege exact ceea ce vreau sa va transmit, din dorinta sincera, de a stinge acest conflict iscat fara voia nimanui si nedorit de nimeni si de a transmite, in acelasi timp, tuturor celor care intra pe acest site/forum, rugamintea de a fi atenti la cuvintele folosite si de a fi toleranti, intelegatori si binevoitori, ori de cate ori scriu aici

Poate ca acest conflict nu este intamplator ...

Poate ca s-a intamplat, pentru a da de gandit oricui a citit reactiile generate, asupra a cat de mult poate rani un simplu cuvant, chiar si atunci cand nu a fost spus intentionat si cu rautate.....

Poate ca acest conflict da de gandit asupra intensitatii revoltei si furiei pe care o resimte un parinte care si-a pierdut copilul, de putin timp, atunci cand cei din jur nu sunt atenti la ce cuvinte folosesc sau la gesturile pe care le fac in preajma lor!

Poate ca acest conflict va demonstra inca o data, cat de necesare si de binevenite sunt sit-ul si forumul EMMA, construite cu foarte mult suflet si cu multa munca, unde virtuti reale precum respectul, iubirea, iertarea, altruismul, toleranta sunt prezente pe fiecare pagina !

Inchei acum pledoaria mea pentru....arta comunicarii , in speranta ca ceea ce am scris aici, nu v-a suparat si mai mult (dar daca da, imi cer iertare ), si in speranta ca veti trece acest conflict la capitolul "Lectii de viata" (nu ca as da eu lectii ,...ci situatia creata, careia eu doar incerc sa-i dau un sens constructiv ).

Socotiti-i pe toti cei din jurul vostru “Profesori” ......care va invata permanent ce e bine si ce e rau....

Sper ca intre timp v-a trecut supararea si ca veti continua sa veniti aici, unde veti fi mereu intampinate cu bratele deschise ....si sper ca mesajul meu sa nu dea nastere vreunei polemici...

Daca totusi doriti sa va retrageti de pe acest Forum, unde sper ca, atat cat ati poposit pana sa aveti acel conflict, ati gasit macar un strop de alinare, nu-mi ramane decat sa va doresc sa va dea Dumnezeu, Puterea de a accepta ceea ce nu puteti schimba, Curajul de a schimba ceea ce va sta in putere si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!

Aveti grija de voi si de sufletelele voastre!

Doamne ajuta!

[Bianca]

Dragele mele Alina si Stefania
Faptul ca ati depasit cu eleganta acel conflict, faptul ca ati dat dovada amandoua de intelegere, de maturitate, de generozitate sufleteasca si ca aveti capacitatea de a ierta...va confera calitatea de..."Profesori"....sau mai bine zis "Profesoare" ...si in mod cert, meritati nota 10 !


Fiind preocupata de situatia creata si pentru ca am inteles cat am de castigat pe plan spiritual, daca iau ce e bun din ce e rau si daca folosesc orice ocazie pentru a invata ceva despre viata (dar si despre /pentru mine insami ) , m-am tot gandit asupra unui subiect care ar merita sa fie zilnic in atentia oamenilor: Iertarea! ...si “profit” de context pentru a aborda aici aceasta tema de gandire, considerand ca toti avem nevoie sa reflectam asupra sa, in fiecare zi!

Am parcurs mai multe texte si am facut un "colaj", alegand pasajele pe care le-am simtit mai aproape de felul meu de a gandi si de a simti si le postez aici, in speranta ca vor avea un efect benefic asupra celor care vor citi randurile de mai jos, asa cum a avut si asupra mea.....cand, pe parcursul lecturii, mi-am simtit inima invaluita de caldura si speranta
Desigur, se poate scrie mult mai mult pe aceasta tema, decat ce am postat eu mai jos, dar mi-a fost teama sa nu plictisesc..... Important este sa fie sadita samanta ....

Va multumesc, va imbratisez si va doresc tuturor lectura placuta :

“Daca ne uitam cu atentie la comportamentul nostru, vom vedea ca pretindem cu destula usurinta sa ni se acorde o a doua, a treia, a 77-a sansa din partea celor fata de care gresim, insa nu avem intotdeauna generozitatea de a le acorda celorlalti iertarea de tot atatea ori.
Si care ne este justificarea: “nu pot sa il/o iert pentru ca m-a ranit atat de mult, nu i-a pasat, m-a desconsiderat,” samd.
Si nu numai ca nu ii iertam, dar ne asiguram ca si oamenii din jurul nostru afla cu ce ne-au gresit ceilalti, si ne cream 'aliati', cream un acord printre apropiati despre cata dreptate avem sa nu iertam. Iar daca spunem ca suntem generosi si iertam, ne pastram totusi o usa deschisa care suna cam asa: 'am iertat, dar nu am uitat'. Ce fel de iertare este aceea?

Atata timp cat pastram amintirea greselii si ne tinem de ea, nu am iertat cu adevarat.
Sunt persoane pentru care iertarea nu vine prea usor, persoane care iarta dar nu uita, persoane pentru iarta cu mintea dar nu si cu sufletul, persoane pentru care iertarea este direct proportionala cu gravitatea greselii si persoane inflexibile, care habar nu au de semnificatia acestui cuvant.

Gandhi spunea ca iertarea este virtutea celor curajosi, iertarea fiind un gest de curaj, nu unul de lasitate. Multi dintre noi percep insa iertarea ca pe o slabiciune sau ca pe o posibilitate de a-si prelungi statul de victima, starea de suferinta sau resentimentele. Incapacitatea de a ierta nu este insa o dovada de egoism pentru ca refuzi sa acorzi o a doua sau o a treia sansa?

Oare merita sa te condamni singur la clipe de suferinta doar pentru ca te simti ranit pe moment si simti ca ti s-a facut o nedreptate pe care nu o meritai?

Psihologii sunt de parere ca incapacitatea de a ierta este strans legata de sentimentul de dreptate. Orice greseala grava a unei persoane dragi fata de persoana ta atrage dupa sine convingerea ca ai fost nedreptatit.
Ca atare, primul impuls este acela de a-l pedepsi pe cel care ti-a facut rau si te-a facut sa suferi. Iar metoda cea mai la indemana prin care poti face acest lucru este refuzarea iertarii, chiar daca acest lucru inseamna a-ti produce suferinta in primul rand tie.

Daca nu esti capabil sa ierti, suferinta ramane incuibata undeva in suflet si chiar atunci cand crezi ca te-ai vindecat de vechile rani, suferinta recidiveaza.

Fără puterea de a ierta devenim nişte conglomerate de resentimente şi ură supuse autodistrugerii.
In masura in care nu suntem dispusi sa iertam, acele greseli ale celor din jur raman in viata noastra sub forma de resentimente si atarna ca niste pietre de moara. Si ne intrebam de ce, in timp, avem senzatia de 'inima grea', de suferinta si piedici in viata. Cum sa nu avem aceste sentimente cand incercam sa alergam liberi si veseli ca niste copii, dar avem legate de picioare toate aceste pietre de moara, dovada neiertarilor noastre de-a lungul timpului. Ca sa putem fi liberi si cu inima usoara ca niste copii, este necesar sa iertam.

În psihologie se cunoaşte deja faptul că orice emoţie sau sentiment negativ care nu a fost asimilat pînă la capăt rămîne în "corp" ca un fel de focar toxic, ca un fel de greutate pe aripile sufletului. Acest lucru va conduce treptat la apariţia bolilor.

Iertarea este una dintre cele mai eficiente metode de purificare psihică, de ardere a reziduurilor emoţionale. In momentul in care o nevoie de-a noastra ne a fost incalcata , traim sentimente de furie, rusine, tristete, dezamagire, frustrare, confuzie , descurajare. Ulterior, pot aparea depresia, dorinta de razbunare, precum si alte comportamente autodistructive.

Gîndurile sublime elevează mintea şi purifică sufletul, gîndurile rele excită mintea şi umplu sufletul cu emoţii morbide şi întunecate. Trebuie să fim întotdeauna atenţi la ceea ce gîndim, căci tot ceea ce iese din mintea noastră se întoarce înapoi. Prin rezonanţă, o minte angrenată de gînduri malefice acţionează ca un magnet, atrăgînd în jurul ei gînduri similare şi amplificînd astfel răul iniţial.

Paleta de emotii negative create poate varia de la intensitate scazuta a supararii pana la o ura foarte puternica care poate degenera intr-un comportament obsesiv indreptat spre creerea unui cadru in care partea vatamatoare sa fie obligata sa plateasca datoria printr-o suferinta similara cu cea creata sau mai intensa.

Ura, sentimentul jignirii, gîndurile nearmonioase în general, cauzează, prin procesele de rezonanţă declanşate, apariţia unor substanţe toxice în sînge si cand supărarea este ţinută timp îndelungat, ea devine cu mult mai periculoasă, afectîndu-ne chiar şi sănătatea corpului nu numai pe cea a sufletului.

Destinul nostru depinde adeseori de măsura în care ştim să iertăm, deci a ierta pe cineva care ti-a gresit este un mare CADOU, un DAR pe care ti-l faci TIE in primul rand, caci te scutesti de povara resentimentului, a ranchiunii si a dorintei de razbunare. Este, daca vreti, un mare dar de iubire la adresa propriei persoane. .Iertarea nu o faci in beneficiul persoanei care a gresit, ci o faci pentru sufletul tau, pentru linistea ta. Iertarea ne ofera pace si liniste sufleteasca.

Avem deci toate motivele să dorim şi să urmărim să stăpînim arta de a fi iertători şi buni. Atunci cînd totuşi ne confruntăm cu dificultăţi în practicarea sa, este bine să ne gîndim că nimeni nu condamnă un infirm, ci îl tratează cu compasiune şi bunăvoinţă. Cei care au mintea infirmă, plină de prejudecăţi şi de dorinţe egoiste, au într-adevăr dreptul la compasiunea noastră.

Lipsa puterii de a ierta nu înseamnă doar lipsa calităţilor mai sus menţionate, ci un blocaj enorm în calea evoluţiei spirituale. Puterea de a ierta nu trebuie să cunoască limite, nu poţi să spui că ceva poate fi iertat, iar altceva este de neiertat. Incapacitatea de a ierta este spaima egoului şi slăbiciunea lui, percepţia predominant materialistă sau senzorială a vieţii. Atunci cînd cineva spune că nu poate ierta, de fapt, el spune că nu vrea să ierte!

Din puncte de vedere spiritual, invataturile parintilor crestini, si nu numai a lor, ne spun ca nu poti pretinde sa ti se ierte greselile fata de altii sau fata de Creator pana cand nu esti dispus sa acorzi iertare. Si mai mult, ca nu poti obtine iertarea greselilor de la Sfanta Treime nici daca mergi sa te spovedesti, pana cand nu te vei ierta tu pe tine. Ea este pomenită chiar şi în rugăciunea fundamentală Tatăl Nostru: “...Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”

Printre calităţile absolut necesare pentru ca un om să treacă de o anumită etapă a evoluţiei sale se află şi capacitatea de a ierta. Cu alte cuvinte, capacitatea de a ierta este un indicator obiectiv cu ajutorul căruia se poate evalua nivelul de conştiinţă sau gradul de evoluţie spirituală. Aici se ţine cont de o condiţionare reciprocă dintre puterea de a ierta şi importanţa de sine sau orgoliul sau ceea ce numim generic egoul unei fiinţe umane. Cu cît egoul este mai mare sau mai puternic, cu atît capacitatea de a ierta este mai mică sau mai slabă.

Am iertat atunci cand putem privi persoana care ne-a ranit , fara a mai avea resentimente fata de ea.

Insa, cum ramane cu curajul celui care isi cere iertare? Cat de puternic trebuie sa fie un om pentru a se confrunta cu ranile pe care le-a provocat altuia? N-ar trebui sa se ierte pe el insusi mai intai?
Poate ca, in anumite situatii, este mai usor sa fii iertat decat sa te ierti pentru raul pricinuit altuia iar procesul de a te ierta pe tine insuti este la fel sau chiar si mai dificil!

Ca sa ne eliberam de supãrarea, tristeţea sau resentimentul care ne macinã sufletul şi ne împiedicã sã privim înainte, e obligatoriu să învăţăm să iubim: pe noi insine si pe cei din jur.

Iubirea poate vindeca lumea, iar iertarea este catalizatorul care permite acest lucru”

Doamne ajuta!

[friendly_stefania]

Bravo Bianca...m-ai bagat putintel in sfera spiritualului si...am sorbit fiecare cuvant...nu vad ce altceva mai potrivit puteai scrie...

[alinam]

[Bianca_C]

Delicat subiect "iertarea"....mai ales in zilele noastre si totusi sper, in adancul sufletului ca inca mai exista oameni care iarta si care uita, care iarta cu gandul si cu sufletul, care stiu sa ofere o a doua sau a mia sansa....
Am cunoscut cativa si deja o spun cu toata convingerea...
Asa ca noi, de ce nu am putea ierta, pe cei dragi, care odata ne-au fost dragi, pe cei apropiati cu care odata ne simteam bine....suntem oameni si avem dreptul sa gresit si mai presus de toate trebuie sa invatam sa si iertam....

Bine alese radurile Bi , chiar am incercat sa imi rupt 5 minutele pentru a citi mesajul tau de mai sus.....stiu, ca poate ma vei certa acum ca am folosit un "SPER", promisesem sa nu o mai fac...dar mi-a scapat

Fiti iertatori cu voi insiva si cu cei ce va sunt alaturi!!!, nu este atat de greu sa ierti, precum pare...

Cu drag, Bia

[Roma007]

I do not want that day to come.




goldclubslot

[pieseford123]

Piesele auto Ford . Sunt aceleasi cu piesele care au aparut noi cu vehiculul dvs. La fel ca originalul, acestea sunt proiectate special pentru a indeplini specificatiile Ford pentru orice, de la montare si finisare la protectie impotriva coroziunii si durabilitate. Dincolo de a arata corect, de a se potrivi corect si de a functiona corect, piesele Ford sunt, de asemenea, singurele piese de reparatii care sunt sustinute de Ford.
https://www.pieseford.ro/