O noua sarcina.....?

[ramona80]

Buna la toata lumea .....As avea si eu o intrebare, cum sa fac sa scap de frica pe care o am ca sa raman din nou insarcinata? Vad foarte multi copii si imi doresc si eu unul si sotul meu la fel, dar............ totusi cand aud plangand un copil mic mi se face rau, sau cand vad un nou nascut. A trecut un an si doua luni de la tragedia noastra. Nu ma simt in stare inca de a ramane insarcinata , cand ma gandesc imi aduc aminte de tot prin ce am trecut , durerea care am simtit-o si nu pot, dar,........ imi doresc.Parca s-ar zbate im mine doua lumi diferite, nu stiu sa explic mai bine ce simt, una in care pot sa am un copil si una in care nu pot. Mi se pare ca suntem bine si eu si sotul meu ca am trecut bine peste ca suntem puternici, si totusi daca nu o sa pot niciodata sa mai fac un copil? Numai voi ma intelegeti care ati trecut din nefericire prin asta la fel ca mine. Multumesc mult...ca sunteti, ca e cineva la fel ca mine , ca ma ascultati.

[CORINA SILVIA]

Draga Ramona este inexplicabil ce i s-a intamplat puiului tau ..poate a fost acel copil ..unul la ..nu stiu cat care a facut o insuficienta respiratorie ..plamanii ei ..organismul ei ..nu s-a adaptat la viata extrauterina ..daca la autopsie nu s-a descpoerit nmc si presupun ..ca erai in Spania ...atunci totul a fost ..nu stiu pur si simplu ..daca nu a avut o malformatie ..nmc ..nu ar trebui sa -ti fie teama ca urmatorul bebe ar avea ceva mai ales ca-ti vei face acum toate analizele si vei fi si mai precauta !!
E inspaimantator ..stiu aceste noua luni sunt cumplite ..dar poate daca te ve ruga ..la dumnezeu ..sa te povatuiasca cumva ,la ingerasa ta sa te ajute ,sa-ti dea un semn ...
Eu sunt sigura ca aceasta tragedie nu se va mai intampla daca nici tu nu ai nimic din punct de vedere fizic ..daca toate analizelel sunt bune si nu ma refer la cele obisnuite ..Daca ti-ai facut ceva mai serios ...ai toata increderea ca vei reusi !!
Inchipuie-ti ca nici mie nu mi-a fost usor ..dupa ce am nascut-o pe Ancutza care a vea probleme mari de sanatate ..mi-au trebuit 10 ani sa-mi inving teama !!
Nu-ti doresc sa astepti atat dar nici sa faci atacuri de panica cand vei ramane insarcinata ca..poate cine stie..iar se va intampla ..trebuie sa mergi cu speranta inainte si cu Dumnezeu in suflet !!
Mullta incredere si Dumnezeu sa va ocroteasca !!Te imbratisez cu drag si am sa ma rog pentru tine sa -ti dea ingerasa ta un sfat bun!!

[inaB]

Ramona,

nu stiu ce sa iti spun. eu nu mi-am dorit un al doilea copil decit la 7 ani dupa prima fetita(am o fetita de 8 ani si Ella care e ingerasa). acum insa...
ma lupt intre a vrea si nu o alta sarcina. parca vreau ca sa simt ca pot fi mama, ca nu e nimic aiurea cu mine, plus imi lipseste si fizic un bebe de migiiat si de pupacit.
Dar, virsta mea, riscul sa mai fac o previa(care acum e real pt. mine), riscul de alte malformatii asociate cu virsta, stresul emotional(eu am trecut prima data printr-o depresie postpartum cu antidepresive si terapie, + nu pot spune inca ca sunt bine dupa pierderea fetitei a doua, deci ....mi-e frica)..toate astea ma tin in spate.

ma rog pentru tine sa decizi cu calm si Dumnezeu sa iti dea gindul bun, dar mai ales pacea ca sarcina nu va mai avea probleme, taria sa nu stai infricosata cele 9 luni(daca alegi sa ramii insarcinata).

eu te vad(prin cele scrise) foarte puternica.dar, nu fa pasul decit daca ai singuranta ca il poti face, impreuna cu sotul tau. si ma rog din tot sufletul sa fie bine. va fi.

[adina]

Draga mea , te inteleg perfect prin ce treci , si eu si sotul meu ne dorim foarte mult copii , iar acum sunt insarcinata in 6-7 saptamani , imi e o frica de groaza , inainte ne gandeam cu placere amandoi dar acum eu simt frica aia mare , inca la sotul meu nu ii spun pentru ca nu am vrut sa il necajesc cu simtirile mele , inainte ma simteam pregatita dar uite acum ma rog sa duc cu bine si sa rezist .
Draga mea eu te indrum ca doar atunci cand te vei simti foarte bine si foarte pregatita atunci sa incerci , eu asa zic , iti doresc draga mea multa putere , incerere si speranta multa , te cu mare drag ai grija de tine.

[marwana]

Ramona am sa ti spun un pic din povestea mea. La 2 luni dupa ce am pierdut o pe Tasha cu toata protectia mea am ramas insarcinata, nu mi am dorit acest lucru, eram hotarata sa nu mai am copii pt ca nu mi se oferea garantia ca urmatorul va fi ok, si cand am facut testul si a iesit pozitiv m am ingrozit dar nu aveam inima sa fac nimic asa ca ....acum am o minune de fetita, toata sarcina m am tot gandit daca, poate. Ai incredere ca totul va fi bine, eu aici am gasit un medic minunat care in saptamana 32 de sarcina preventiv mi a facut un tratament pt maturarea plamanilor lui bb.trebuie sa fie bine. Nu te gandi la bebelusii pe care ii vezi pe stada, cu al tau bebelus alta va fi situatia, il vei iubi de cand se va cuibari in burtica ta. Curaj scumpa mea

[oanadrg]

Si eu vreau sa sper la o noua sarcina candva...daca nu ar fi frica asta ingrozitoare nici nu as mai astepta cele 3 luni zise de doctora....mor de dorinta sa imi simt copilul in burtica dar imi e asa de frica.........Of Domane da-ne putere sa o luam candva de la capat

[ingerasulGabriela]

Ramona cred ca fiecare din noi traim astfel de ganduri si intrebari. Pana in 1 iulie nu prea imi mai doream un copil al meu, eventual infiat ... apoi mi-am schimbat parerea... de ce? pt ca mi-am dat seama ca de ce ne este dat sa traim tot nu putem fugi ... daca este sa mai pierd un copil am sa il pierd chiar daca va fi sau nu sange din sangele meu si atunci de ce sa nu fie al meu. De asemenea m-am gandit la parintii care isi pierd copiii din cauza unor boli grave, sau accidente la o varsta la care nu mai pot incerca sa aiba alti copii. De asemenea m-am gandit la parintii unei foste colege de clasa care la varsta de 18 ani a murit din cauza unei boli grave si rare. Acei parinti au mai pierdut un copil care avea doar cateva luni, era mai mic ca si colega mea, iar apoi au mai avut o fata, care acum are cam 18 ani si ea e singurul copil care i-a ramas mamei (pt ca si sotul ei a murit la 6 saptamani dupa colega mea). De asemenea ma intreb daca parintii care isi pierd 2-3 copii la varste mai mari se gandesc inainte ca e posibil sa se intample... nu ... cu siguranta nu. Nici un parinte nu se gandeste ca va avea un copil pe care il va pierde mai tarziu sau mai curand se gandesc doar ca totul va fi bine. Asa trebuie sa ne gandim si noi.
Apoi am avut parte de multe exemple si prietene din randul mamicilor de ingerasi care mi-au dat incredere. Prima, Cristina, imi zicea ca atunci cand dorinta de a avea un copil va fi mai mare decat teama de o posibila noua pierdere cu siguranta imi voi dori. A doua Elena mama a o fetita nascuta prematur la 29 saptamani este acum mama a doua minuni (in adevaratul sens a cuvantului perfect sanatoase care s-au nascut prima la 29 de saptamani ca si surioara ei mai mare din cer si are acum 7 ani si a doua care are 6 luni nascuta si ea prematur la 31-33 satamani nu stiu exact). Rita, Amelia mamici a unor fetite in cer si acum de a unor alte fetite aici pe pamant. Si multe alte exemple de mame de care acum au alti copii. Si o colega de a mea de servici (pt ca la firma la care sunt eu sunt a treia mamica de ingeras) care nu a mai incercat si mi-a zis ca imi recomanada sa apelez la psiholog daca nu pot sa depasesc acaeasta teama si sa incerc totusi sa mai am un copil, ca ea regreta ca nu a mai incercat, desi avea 23 de ani cand si-a pierdut baietelul (acum ar fi avut 20 de ani). Sau o mamica care acum 2-3 ani a pierdut exact din aceleasi motive ca si mine tot o fetita, a necesitit tratamente psihiatrice timp de 1 an apoi dupa ce a ramas insarcinata si a nascut un copil perfect sanatos si la termen s-a transformat total, se simtea bine si in sfarsit era din nou fericita, cu aceasi durere in suflet insa acum accepta ceea ce s-a intamplat si vroia sa traiasca.

E adevarat ca acum imi doresc tot fetita, nu pt ca o va inlocui vreodata pe Gabitza mea ci pt ca vreau sa semene cu ea sa pot sa imi dau seama cum ar fi aratat micuta mea. E si f adevarat ca nu va fi neaparat mai usor dupa aceea dar fiecare din noi avem nevoie de un sufletel langa noi caruia sa ii dam iubirea noastra.

[ailed dota]

Dragele mele,
si eu sunt mamica de ingeras Ilinca-Andreea(1.08.2008) si acum sunt insarcinata in 13 saptamani si mai am o fetita de 7 ani acasa.
Dupa ce am aflat ca ingerasul meu nu mai e in viata (aveam 37 de sapt de sarcina) si mi-au facut o cezariana de urgenta pt ca nu stiau in ce stare e uterul, prima intrebare (jumate sub efectul somniferelor) a fost pot sa mai am copii (pt ca era a doua cezariana si pt ca nu stiam daca uterul meu mai e sau mai e intreg....)
A doua zi spuneam ca eu numai vreau copii, ca numai sunt in stare sa trec printr-o sarcina cu stresul de a nu stii cum se termina....
La controlul de 6 sapt ii spuneam dr. ca ma simt bine fizic , dar ma seaca golul din suflet... , norocul meu ca aveam fetita de 5 ani (atunci) acasa.
Si el mi-a spus ca pana nu o sa ies pe poarta maternitatii cu bratele pline, n-am sa fiu in ordine.
Dupa doi ani de la necaz am ramas din nou insarcinata.
Am zis ca ingerasul meu mi-a trimis un cadou de ziua mea..
Acum radiez (asa spune lumea) si numai fac planuri cum am facut la sarcina cu ingerasa, ma bucur de fiecare clipa si imi spun ca am pe cineva acolo sus sa-mi puna o vb buna la Doamne-Doamne.
Vas pup!

[ingerasulGabriela]

Draga mamica ... imi pare bine ca radiezi ... daca asta vad cei din exterior inseamna ca schimbari semnificatie sunt. Teama o sa ai asa cum spunea medicul pana vei iesi din maternitate cu copilul ... ma bucur ca ai o fetita ... scolarita din cate imi dau seama ... sa creasca mare si sa fie sansatoasa, sarcina sa decurga foarte bine si bebe din burtica sa va aduca numai bucurii ... cat despre ingerasul tau Zbor lin printre .
Si eu cred ca o sarcina schimba o mama de inger ... doar ca durerea nu se uita si mai ales nu se sterge, iar un alt copil nu inlocuieste ci doar completeaza.

[ailed dota]

Multumesc pentru urari draga mea(ingerasul Gabriela),
ieri am tras o portie de plans pt ingerasul meu din ceruri, de dor, ca stiu ca ei ii e bine acolo unde e, e asa greu ., pt ca ea a murit inainte sa vada lumina zilei si nu am vazut-o (avea 37 de sapt), n-am putut sa o ingrop, n-am cum sa-i fac pomeni, pomeniri, ii aprind cate o lumanare cand ma duc la biserica, desi nu toti sunt de acord...
Va pup si multumesc ca existati, ca numai intre noi intelegem cu adevarat prin ce trecem.....

[ingerasulGabriela]

Ailed, am avut bucuria sa te regasesc pe un alt forum. Ma bucur ca esti bine si sarcina avanseaza, te mai asteptam cu vesti.
An nou fericit! Iar tale zbor lin printre

[ingerasulGabriela]

Ramona cred ca fiecare din noi traim astfel de ganduri si intrebari. Pana in 1 iulie nu prea imi mai doream un copil al meu, eventual infiat ... apoi mi-am schimbat parerea... de ce? pt ca mi-am dat seama ca de ce ne este dat sa traim tot nu putem fugi ... daca este sa mai pierd un copil am sa il pierd chiar daca va fi sau nu sange din sangele meu si atunci de ce sa nu fie al meu. De asemenea m-am gandit la parintii care isi pierd copiii din cauza unor boli grave, sau accidente la o varsta la care nu mai pot incerca sa aiba alti copii. De asemenea m-am gandit la parintii unei foste colege de clasa care la varsta de 18 ani a murit din cauza unei boli grave si rare. Acei parinti au mai pierdut un copil care avea doar cateva luni, era mai mic ca si colega mea, iar apoi au mai avut o fata, care acum are cam 18 ani si ea e singurul copil care i-a ramas mamei (pt ca si sotul ei a murit la 6 saptamani dupa colega mea). De asemenea ma intreb daca parintii care isi pierd 2-3 copii la varste mai mari se gandesc inainte ca e posibil sa se intample... nu ... cu siguranta nu. Nici un parinte nu se gandeste ca va avea un copil pe care il va pierde mai tarziu sau mai curand se gandesc doar ca totul va fi bine. Asa trebuie sa ne gandim si noi.
Apoi am avut parte de multe exemple si prietene din randul mamicilor de ingerasi care mi-au dat incredere. Prima, Cristina, imi zicea ca atunci cand dorinta de a avea un copil va fi mai mare decat teama de o posibila noua pierdere cu siguranta imi voi dori. A doua Elena mama a o fetita nascuta prematur la 29 saptamani este acum mama a doua minuni (in adevaratul sens a cuvantului perfect sanatoase care s-au nascut prima la 29 de saptamani ca si surioara ei mai mare din cer si are acum 7 ani si a doua care are 6 luni nascuta si ea prematur la 31-33 satamani nu stiu exact). Rita, Amelia mamici a unor fetite in cer si acum de a unor alte fetite aici pe pamant. Si multe alte exemple de mame de care acum au alti copii. Si o colega de a mea de servici (pt ca la firma la care sunt eu sunt a treia mamica de ingeras) care nu a mai incercat si mi-a zis ca imi recomanada sa apelez la psiholog daca nu pot sa depasesc acaeasta teama si sa incerc totusi sa mai am un copil, ca ea regreta ca nu a mai incercat, desi avea 23 de ani cand si-a pierdut baietelul (acum ar fi avut 20 de ani). Sau o mamica care acum 2-3 ani a pierdut exact din aceleasi motive ca si mine tot o fetita, a necesitit tratamente psihiatrice timp de 1 an apoi dupa ce a ramas insarcinata si a nascut un copil perfect sanatos si la termen s-a transformat total, se simtea bine si in sfarsit era din nou fericita, cu aceasi durere in suflet insa acum accepta ceea ce s-a intamplat si vroia sa traiasca.

E adevarat ca acum imi doresc tot fetita, nu pt ca o va inlocui vreodata pe Gabitza mea ci pt ca vreau sa semene cu ea sa pot sa imi dau seama cum ar fi aratat micuta mea. E si f adevarat ca nu va fi neaparat mai usor dupa aceea dar fiecare din noi avem nevoie de un sufletel langa noi caruia sa ii dam iubirea noastra.

Am recitit ce am scriu eu acum un an si un pic ... cat de diferit gandeam atunci ... regret ca am lasat timpul sa treaca si teama a crescut mai mult si mai mult, aducandu-ma in postura in care nu mai imi doresc un copil ... cel putin nu al meu ... Pentru cele care va doriti nu va lasati coplesite de teama, nici nu va coordonati dupa motive financiare sau alte motive. Teama va exista si la scurt timp de la pierderea copilului si la mai mult timp ... iar teama va poate face sa ajungeti ca si mine fara dorinta de a mai fi mama copiilor proprii ... sau daca totusi exista dorinta este ascunsa in subconstient.
Nu zic ca nu va veni ziua in care imi voi tine copilul meu in brate, insa acea zi va veni in special din dorinta sotului de a mai avea un copil al nostru.

[ingerasulGabriela]

Am citit acum cateva clipe ceva care cred ca se potriveste bine in acest topic:

Rau e sa dai gres dar mai rau e sa nu fi incercat sa faci ceva. Pe lumea asta, nu obtii nimic fara efort.

-Theodore Roosevelt