ma doare neputinta

[addina]

de cateva zile ma doare sufletul, ma arde pe dinauntru, imi vine sa strig si nu stiu la cine. astazi insa sunt sfasiata.

sa ma explic... acum cateva zile, un bebelus de pe forumul meu de suflet (desprecopii) a devenit ingeras, la propriu. la doar o luna, dupa 2 operatii la inima, la targu mures. am plans, m-am revoltat, m-am rugat. astazi dimineata am citit mesajele mamicii, primele de dupa inmormantare. nu am cuvinte, nu mai pot sa gandesc. nu imi gasesc linistea. nu mi se pare corect ca eu sa merg la serviciu, sa merg in parc cu pitica, sa rad, sa imi fac planuri... si mamica aceea sa fie terminata de durere.

ma doare neputinta si ma revolt, in primul rand pe mine, ca nu stiu ce sa fac. ca nu fac nimic. ca ma supar si ma intristez si plang cand citesc/ aud de asa ceva si in rest ... nu fac nimic. simt ca simplele mele ganduri bune nu ajuta la nimic nimanui. si mi se strange inima. invatati-ma ce sa fac. la propriu. simt nevoia sa fac ceva sa ajut toate mamele de ingerasi, dar nu stiu ce. ce sa fac?

[andreaszolomajer]

Draga Adina,
multumiri pentru mesaj.
Acelasi sentiment de neputinta ne apasa pe toti si singurul lucru pe care putem sa-l facem este sa invatam sa traim cu durerea noastra, mai ales ca traim intr-o societate cruda si nedreapta unde justitia este doar un vis .
In ceea ce priveste dorinta ta de a ajuta , e foarte frumos , si poti sa o faci .Intra pe form pe topicul sustine EMMA la voluntari de serviciu sau la baloane pentru ingerasi si afli acolo ce poti face.
Te imbratisez cu mult drag, Andrea.

[nicoleta]

Buna, Addina draga!
Esti un suflet mare, ...dar mare-mare!
Asa este.Cum spui tu. E greu pentru un om cu suflet bun ca al tau, sa realizeze ca nu poate indrepta evenimentul.
Te inteleg, draga mea, dar noi, ne putem ruga atat pentru copilas cat si pentru mama care cu siguranta este sfasiata de durere.
Offf, vorba ta, daca as avea putere, as face sa nu mai sufere mamele si pruncii, sunt prea legati intre ei, este nefiresc.
Si mie, vizavi de povestile de aici, despre mamele de ingerasi, imi vine sa merg la fiecare, sa le pupacesc manutele cu care ar vrea sa ingrijeasca puisorii, sa le strang in brate si sa le inconjor cu flori si dragoste.
Insa, din pacate, calatoriile cer bani, si timp, iar eu nu dispun nici de timp, iar de bani, sa colind tara, nici nu mai vorbesc, ar trebui sa am macar un sfert din averea d-lui Becali.
Dar, apropo de acest domn , cu suflet mare, poate va reusi sa faca el spitale pentru mamici si pitici, ca am vazut multe interventii umanitare de-ale dansului, doar dupa ce a citit in media.
Oricum, scumpa mea, Fecioara Maria o va ajuta cu siguranta pe mamica indurerata despre care scriai, Dumnezeu sa o ajute!
Pe tine te felicit pentru ca esti gazda unui suflet minunat.
Esti o fata speciala, bravoooo tie!
Dumnezeu sa te aiba in grija Lui mereu.
Pupici, Nicoleta.

[nicoleta]

Buna, dragele mele!
Buna, Addina, am ales sa scriu aici pentru ca ceea ce vreau azi sa va spun se refera la durerea neputintei.
Am rezolvat ieri un caz in care efectiv m-a durut neputinta, dar cum m-a durut..., tare de tooot!
Nu am sa va incarc negativ sufletele atat de frumoase, pentru ca si voi aveti destule probleme, insa vreau sa va spun ca majoritatea mamelor de ingerasi, pe langa durerea pirderii unui prunc, se confrunta si cu alte multe probleme.
Ieri am reusit sa fac rost de un acoperis asupra capetelor unei familii amarate, dar curate si decente. Adica reusisem mai de mult timp insa ieri s-au mutat.
M-a fermecat cu cata decenta traiesc, in curatenie, cu dragoste, isi ingrijesc copiii ceva de neimaginat la conditiile pe care le aveau.
Traiau intr-o spalatorie de bloc, dar aveau acolo o curatenie luna, copii educati, si un calm iestit din comun.
M-a surprins faptul ca in toate liopsurile lor, nu uitau sa zambeasca si sa isi mangaie pruncii, care merg si la scoala si sunt premianti, care sunt educati si politicosi, vecinii sunt indragsotiti de aceasta familie care poate da exemplu tuturor celor saraci care din neavut, aleg o viata murdara atat la propriu cat si al figurat.
Acum, au o casa a lor, era parasita, fusese nationalizata si... daca nu intrau ei oricum se darama, un patron ce vrea sa isi pastreze anonimatul, a tencuit-o, a zugravit-o, a schimbat ramele geamurilor si usile, a schimbat faianta si gresia, a cumparat mobila si electrocasnice, iar casa a devenit una ca noua.
Azi, s-au trezit pentru prima oara in casa lor, o casa curata si frumoasa cu bucatarie si baie super, o casa a carei curte, de azi, va dansa pe muzica vocilor acestor 2 copilasi saraci dar minunati!
Am cautat mult pana am gasit pe cel care mostenea casa, dar l-am gasit si a fost de acord sa le cedeze lor actul de proprietate, iar un mare om, a aranjat-o aratand ca un apartament pus la punct de la bloc.
As vrea, dragelor sa putem ajuta mai multe astfel de familii, insa neputina in fata unor oficialitati ai oraselor, doare-rau.
Va pupacesc si aveti grija de voi.
Am in fata imaginea pe care am surprins-o ieri cand cei 4 au vazut casa, si au auzit ca e a lor, apoi, cand au vazut ca li se da un contract pe casa, a fost ceva de vis, pacat ca cei 2 oameni de bine nu au vrut sa fie aflati, cel acre e mostenitor si patronul unei firme, era frumos sa vada primarii oraselor din Romania, sau aomenii cu bani, oricum, barbatul a plans, m-a imbratisat si a inceput sa planga in hohote strangandu-ma tare-tare. Mama, isi strangea langa ea cei doi copilasi, si avea ochii umeziti, dar nu plangea ca sa nu sperie copiii, sotul, nu mai plansese in fata familiei niciodata, acum, era singura data cand cineva il alinta pe el, il mangaia cu siguranta zilei de maine.
Nu mai scriu, ca imi vine sa plang de bucurie.
Va doresc sa aveti parte doar de oameni veseli in jur.
O zi buna-tuturor.

[andreaszolomajer]

Gest deosebit,foarte frumos din parte ta ca ai ajutat si din partea celor anonimi care au stiut sa rupa din al lor sa dea cui are mare nevoie.
Ma bucura sa stiu ca exista astfel de oameni, deja credeam ca in tara asta nu mai gasesti asa ceva, doar oameni lacomi cu pretentii pentru averi nemuncite.
Sa le tina Dumnezeu naravul, si pe ei fericiti si sanatosi.
Si tie , draga Nicoleta , toate bucuriile lumii.
Te pup de mii de ori.

[nicoleta]

Buna, Andrea draga!
Iti multumesc pentru gandurile bune!
Aici la noi in oras, este o zona, si se spune colonie, unde, sunt foarte multe case.
Strazi multe, paralele cu case unele sunt la fel, adica majoritatea, facute pe timpul lui ceasca. si altele private.
Chiar in zona asta este si firma la care lucrez eu, si multe alte firme au sedii pe aici, dar, sunt multe cladiri care au fost depozite pe timpul lui ceasca, si altele au fost case locuite de familii, parasite si in astepatre sa fie demolate ca sa se vanda terenul, sau proprietarii care msotenesc dupa nationalizare sa isi faca cate ceva pe aici.
Si dupa ce am facut reactualizarea hartilor pentru oras in autocad, noi umblam si pe teren noi introduceam si in calculici, am vazut cate case se darama ca cei de la primarie nu stiu sa aiba grija de ele.
Sunt cateva case a caror urmasi sunt in orase mari chiar si afara din tara si nu mai au nevoie de ele, iar tiganii au inceput sa care tigla si caramida din ele la casele lor.
O casa are de cel putin 11 ani si un pian intr-una din camere. Pe bune, se vede de afara ca geamurile sunt sparte de catre tigani. Am informatii de la vecini ca acea casa se putea folosi caci mostenitori mai sunt doar in austria si nu o mai vor. Primaria, ar putea baga in aceste case oameni care nu au bani de case.
Offf, multe s-ar putea face, asta e sistemul, fac numai ce se vede de la o posta, ca sa scoata ochii alegatorilor cu ce au facut ei, sunt scarbita efectiv.
Te pupacesc si sper ca Uniunea Europeana sa puna saua pe politicienii nostri, ca altfel nu o mai scoatem la capat.
Iar de aceasta familie, am aflat de la o cunostinta, astfel a inceput povestea care a avut multe piedici, insa final fain, as fi vrut sa le vad azi fetele cand dupa primul lor somn in casa asta, ieseau in curtea lor,... dar sunt la servici si nu am cum sa plec.
Sper sa aiba o viata faina de aici incolo.
Te sarut si ma bucur ca ti-a pasat si tie de treaba asta.
Pupici, sa ai o duminica super!
paaa, tot eu, nicoleta!!!

[Bianca_C]

"Nu exista pustiu; ci doar neputinta noastra de a umple golul in care traim." Octavian Paler

"Uneori frica face din noi eroi, iar neputinta de umple de virtute." Valeriu Butulescu

"Triste sunt lacrimile toate, dar ele mai triste sunt cele de umilinta si neputinta nevinovata." Vasile Bancila

Bia

[marwana]

Fetelor nu stiu daca este corect sa postez aici dar este un titlu bun si pt ce vreau eu sa spun azi, acum cand ma doare tare tare sufletul, i mi vine sa urlu si sa ma intreb din nou: MEDICII SI ASISTENTELE CE FEL DE JURAMANT AU DEPUS? sa ne ucida sau sa faca tot ce le sta in putiinta sa ne salveze, pe noi, pe batranii nostri si mai mult pe copii nostri scumpi, ce poate fi mai rau decat ca un cadru medical sa i ti nenoroceasca copilul? m refer la cel mai nou caz mediatizat cu bebelusul uitat in incubator. Si stau sa ma intreb efortul meu de a avea un bb sanatos, echo, analize, tratamente, vizite medicale toate platite cu bani grei ca de asa e acum in tara noastra, eu fac eforturi si o asistenta ''are mare grija sa nu mai fie ok''. Ce am putea noi face? Desfacerea contractului de munca pt neglijenta in srv? Dar oare de ce nu plateste cu libertatea ei? Daca era bb in grija mamei si se intampla ceva rau era arestata pt neglijenta si i se luau toate drepturile parentale. Ma rog ca acel bebelus sa fie salvat, ma rog ca parintii sa aibe putere sa accepte si sa lupte pt puiul lor. Trebuie sa face ceva dar oare ce ? Suntem atat de mici.

[Bianca_C]

Offf, nu am stiut de acest caz, cum nu sunt in tara, nu sunt chiar la zi cu tot ce se intampla, si inca odata, la aflarea unei vesti ca aceasta ma ingrozesc, ma infricosez, ma simt atat de neputincioasa.....un bebe uitat in incubator???? este o rusine atat de mare, de simt cum mi-e incepe sa imi fie greata de neglijenta acestor oameni.....
Nu poate sa fie adevarat, nu poate sa se intample asa ceva in zilele noastre, in anul 2009, pretindem ca suntem europeni, ca suntem civilizati, ca suntem educati, ca avem drepturi...si de fapt nu avem nimic si nu sunt deloc asa cum credem ca suntem....atata nerusinare in jurul nostru, atat de multa ignoranta si dispret.....
Nu stiu ce juramant au facut cadrele medicale atunci cand au absolvit medicina si cand si-au luat locurile in imprimire.....insa stiu ca sunt unii medici responsabili care isi iubesc meseria si altii sunt medici doar pe ecuson ( dr. ) atat si din pacate, parca noi dam numai peste cei cu dr.......si atat.
Ma rog ca acest bebelus sa aiba zile, sa fie sanatos, pentru ca merita o viata buna si pentru parintii lui sa aiba putere sa nu urasca, ci doar sa isi ajute pruncul sa creasca frumos.....
Bia, din suflet...

[draga988]

Buna,
Eu sunt noua pe acest forum,nu sunt mamica de ingeras,nici macar mamica nu sunt de fapt,insa sunt alaturi de voi si ma doare nespus ca a trebuit sa treceti prin aceasta experienta.
Astazi si pe mine ma doare neputinta....Ma doare ca nu am puterea necesara de a lua atitudine si de a face ceea ce este drept.Sa va spun si de ce.O cunostinta,o femeie de nota 10,o mama iubitoare si cu frica de dumnezeu,a avut binecuvantarea lui Dumnezeu si la 38 de ani a aflat ca este insarcinata cu al 6-lea copil.Multe femei ar fi renuntat la sarcina-ii era deja greu cu ceilalti 5,dar ea a primit aceasta minune cu bratele deschise si cu toata dragostea pe care o mama o are pentru puiul ei.Pe toata perioada sarcinii a mers luna de luna la control,a "contribuit"considerabil la bunastarea doctoritei,a urmat toate sfaturile care i s-au dat si de parca presimtea ceva,i-a fost mereu frica de momentul nasterii.
Au trecut 9 luni,in care i s-a spus ca are un copil perfect sanatos,ca sarcina decurge bine si a venit momentul sa aduca pe lume mult asteptatul puiut.Dupa 10 ore de travalui,in care femeia a cerut cu disperare operatia de cezariana,pentru ca nu mai avea putere sa nasca normal,desi avea contractii foarte dureroase din 5 in 5 minute,doctorita i-a facut operatia de cezarina.Ce a urmat...O fetita de 4 kg 800 g cu sindromul Down.Nu va puteti imagina frustrarea care m-a cuprins cand am aflat.Adica acesta doctorita nu a observat luna de luna la control ca ceva nu este in regula?Au fost facute oare toate analizele necesare in cazul unei gravide de peste 35 ani?Se stie ca incidenta cazurilor de copii cu sindromul Down este mult mai mare dupa aceasta varsta.Nu stiu daca o sa fie depusa o plangere impotriva ei si nici nu stiu daca se simte cumva vinovata.Acum intrebarile sunt in zadar...partea cea mai grea e ca inca nu are nimeni curaj sa ii spuna si mamicii ca puiutul ei e bolnavior.

[Loredana M]

Nici nu stiu cum sa incep,
nu am mai scris de mult dar am citit mereu povestile triste ale voastre dragi mamici si tatici de ingerasi,si am fost cu gandul si rugaciune la voi toti cei indurerati.
Astazi am primit un telefon de la o mamica de ingeras tare necajita si indurerata si am ramas cu un gust amar si o senzatie ciudata ca nu am putut sa o ajut prea mult .( nu o cunosc personal si mi-a gasit nr. de telefon aici pe forum)
Sper din tot sufletul ca Cristina sa isi faca curaj si sa se inscrie pe forum si sa ne spuna povestea ingerasului ei,si acolo adica aici in marea familie EMMA sa poata gasi un strop de alinare .
va sarut si va pe toate
Lily -bunica ingerasului DAVID

[Cora]

Buna, dragele mele!
Buna, Addina, am ales sa scriu aici pentru ca ceea ce vreau azi sa va spun se refera la durerea neputintei.
Am rezolvat ieri un caz in care efectiv m-a durut neputinta, dar cum m-a durut..., tare de tooot!
Nu am sa va incarc negativ sufletele atat de frumoase, pentru ca si voi aveti destule probleme, insa vreau sa va spun ca majoritatea mamelor de ingerasi, pe langa durerea pirderii unui prunc, se confrunta si cu alte multe probleme.
Ieri am reusit sa fac rost de un acoperis asupra capetelor unei familii amarate, dar curate si decente. Adica reusisem mai de mult timp insa ieri s-au mutat.
M-a fermecat cu cata decenta traiesc, in curatenie, cu dragoste, isi ingrijesc copiii ceva de neimaginat la conditiile pe care le aveau.
Traiau intr-o spalatorie de bloc, dar aveau acolo o curatenie luna, copii educati, si un calm iestit din comun.
M-a surprins faptul ca in toate liopsurile lor, nu uitau sa zambeasca si sa isi mangaie pruncii, care merg si la scoala si sunt premianti, care sunt educati si politicosi, vecinii sunt indragsotiti de aceasta familie care poate da exemplu tuturor celor saraci care din neavut, aleg o viata murdara atat la propriu cat si al figurat.
Acum, au o casa a lor, era parasita, fusese nationalizata si... daca nu intrau ei oricum se darama, un patron ce vrea sa isi pastreze anonimatul, a tencuit-o, a zugravit-o, a schimbat ramele geamurilor si usile, a schimbat faianta si gresia, a cumparat mobila si electrocasnice, iar casa a devenit una ca noua.
Azi, s-au trezit pentru prima oara in casa lor, o casa curata si frumoasa cu bucatarie si baie super, o casa a carei curte, de azi, va dansa pe muzica vocilor acestor 2 copilasi saraci dar minunati!
Am cautat mult pana am gasit pe cel care mostenea casa, dar l-am gasit si a fost de acord sa le cedeze lor actul de proprietate, iar un mare om, a aranjat-o aratand ca un apartament pus la punct de la bloc.
As vrea, dragelor sa putem ajuta mai multe astfel de familii, insa neputina in fata unor oficialitati ai oraselor, doare-rau.
Va pupacesc si aveti grija de voi.
Am in fata imaginea pe care am surprins-o ieri cand cei 4 au vazut casa, si au auzit ca e a lor, apoi, cand au vazut ca li se da un contract pe casa, a fost ceva de vis, pacat ca cei 2 oameni de bine nu au vrut sa fie aflati, cel acre e mostenitor si patronul unei firme, era frumos sa vada primarii oraselor din Romania, sau aomenii cu bani, oricum, barbatul a plans, m-a imbratisat si a inceput sa planga in hohote strangandu-ma tare-tare. Mama, isi strangea langa ea cei doi copilasi, si avea ochii umeziti, dar nu plangea ca sa nu sperie copiii, sotul, nu mai plansese in fata familiei niciodata, acum, era singura data cand cineva il alinta pe el, il mangaia cu siguranta zilei de maine.
Nu mai scriu, ca imi vine sa plang de bucurie.
Va doresc sa aveti parte doar de oameni veseli in jur.
O zi buna-tuturor.

[camelia]

Draga988, te salut cu respect pentru ca te inclini cu compasiune asupra problemelor celor din jurul tau.
Nu sunt nici eu mamica de ingeras, dar mamica de copil cu sindrom down da. Am o fetita de 7 ani care s-a nascut cu sd. Tot asteptata, tot sarcina urmarita, al doilea copil... si eu avind 29 ani...
Mama va fi socata, oricind va afla. Imi pare rau si imi pare bine... Sa stii ca viata cu un copil cu sd nu e mult mai grea decit viata cu orice alt copil......e doar diferita. Asta e clar. Asteptarile sunt altele, munca e inzecita dar si rasplata e pe masura. Dragostea se intoarce fara masura. Daca pot ajuta cu ceva, oricind. O vorba buna si o experienta prind bine oricui.
Cu respect,
Camelia Oprea

[tuchi]

Da, neputinta doare!
Cand eram langa sicriul fetitei mele, in biserica, inainte de slujba de inmormantare, a venit o d-na dr. la mine (dr. ginecolog! - nu m-a urmarit in timpul sarcinii), d-na care este veche cunostinta de familie (ma cunoaste pe mine de vreo 30 de ani) si foarte curioasa m-a intrebat: "-Ti-ai legat trompele sau mai poti face altul?"
ALTUL ce? Obiect, copil, extraterestru? Ce fel de intrebare e asta in biserica langa ingerul meu? Pentru mine a fost o insulta! Nu stiu nici macar de ce m-a intrebat: a fost prostie, lipsa de bun simt sau rautate?Copiii nu se inlocuiesc unul pe altul! Dragostea parinteasca nu se imparte.Ea se multiplica si fiecare copilas in inima mamei lui are locusorul lui. Daca el pleaca la ingeri, locusorul ramane GOL si o parte din inima mamei il insoteste acolo in nefiinta.
De ce am scris aici, la "capitolul" neputinta?
Pentru ca sufar de NEPUTINTA de a-i intelege pe acesti oameni. Si sufar de Neputinta de a lasa uitarii acest episod atat de ... (va las pe voi sa completati aici...).
Mihaela, mama ingerasului Alexandra-Maria

[nicoleta]

DA....SI PE MINE MA DOARE NEPUTINTA....
Simt cum intreaga fiinta imi este stransa ca intr-o menghina, ...simt cum dorinta mea de a aduce binele ar putea muta muntii din loc, ...si cand fac primul pas, ghiara indiferentei din jur imi smulge puterea.
E trist ca in aceasta tara omul ucide omul. De aceea nu am ajuns la un nivel de trai ridicat.
Privesc spre canadienii care fiind putini la numar pentru suprafata mare de teren, s-au respectat, s-au ajutat si si-au infrumusetat mereu viata unii altora.
De ce ei pot fi zambareti si calmi?...de ce ei sunt dragalasi si binevoitori?...de ce ei au asa un sistem social sanatos?...PENTRU CA NU SI-AU FACUT RAU INTRE EI, PENTRU CA AU FACUT MULT BINE SI FRUMOS.
Un arab venit intr-o delegatie in Romania a declarat ca nu poate intelege de ce exista asa oameni saraci intr-o asa tara bogata....
Pai tocmai pentru ca indiferenta si egoismul nu pleaca din tara noastra. Va invit dragi oameni, mici si mari, batrani si tineri, barbati si copii sa intrati in lupta impotriva nepasarii, astfel vom simti si noi linistea si decenta.
O zi buna tuturor.

[CORINA SILVIA]

Draga Adina imi pare rau ca un suflet minunat si sensibil ca tine nu a mai intrat de atunci de la primul tau mesaj pe aici !
Soer totusi ca , macar acelei mamici , atunci ai gasit puterea sa-i spui cateva cuvinte de consolare !!
Oricum te imbratisez si iti mulrumesc pentru ca macar iti pasa !
De vina nu esti tu asa ca nu ai avea de ce sa te simti vinovata !!