Forumul EMMA

de **Inette** pe 4 Iun 2009, ora 09:00

Buna tuturor,

Povestea ingerasului meu este din pacate foarte scurta. M-am casatorit de acum 7 luni si dupa numai 3 saptamani am ramas in sarcinata asta se intampla in luna decembire 2008 insa in a 2-a saptamana din ianuarie 2009 sarcina s-a oprit din evolutie dupa numai 6 saptamani. "Este doar o sarcina pierduta, va veni altul" mi-au spus apropiatii si familia insa nu cred ca durerea mea a fost mai mica pentru ca ingerasul a fost cu mine doar o luna. Este prima sarcina pe care avut-o vreodata desi am 32 de ani si imi doresc un copil decand ma stiu.
Imi este foarte greu ca nu stiu daca a fost baiat sau fetita am avut o singura ecografie a sarcinii la 4 saptamani si nu am pastrat-o pentru ca imi era foarte greu si ma tot intreb de atunci daca asta m-a ajutat sau nu.
Am absolvit de curand cursurile de formare ca psihoterapeut, meserie care imi este foarte draga si doar interactiunea cu colegii meu m-au tinut pe linia de plutire. Acum sunt impacata cu acest lucru si am aflat prin intermediul vostru ca am si eu un ingeras acolo sus in ceruri si simt copilul din nou cu mine.

Cu drag,
Inette

de **Bianca_C** pe 4 Iun 2009, ora 09:48

Draga mea Inette >:D<

Imi pare rau pentru pierderea ta :-s

.....
Citesc o alta poveste trista a unei mamici si a unui ingeras plecat spre Ceruri.....chiar daca povestea e scurta, e la fel de trista ca celelalte si durerea e aceiasi......cand vorbim de pierderea unui bebelus, chiar daca il purtam o luna in pantece sau 9 luni...... :-<

Cu siguranta Dumnezeu se va uita la tine.....si curand iti va face cel mai frumos cadou....un BEBE :')

, sunt sigura de asta, trebuie doar sa crezi si sa-ti doresti din suflet.
Meseria pe care o ai ti-a fost de mare ajutor, crede-ma, si incetul cu incetul ai invatat sa accepti mai usor pierderea lui Inutz, ai invatat sa-ti respecti durerea si gandurile catre ingeras.....si asta e bine, e cel mai bine pentru o mamica de ingeras.
Toata viata iti vei aminti de aceasta prima sarcina, de ce ai simtit in acele saptamani, dar amintirea trebuie sa fie de dor, chiar daca pare greu, insa eu sunt convinsa ca vei sti ce ai de facut pentru a merge mai departe, cu demnitate.
Poate reusesti sa mergi astazi la intalnirea mamicilor de ingeri, poate tu, in calitate de psihoterapeut le vei ajuta si pe ele, le vei explica cat de important este sa accepti aceasta pierdere, pentru ca din pacate, nu avem putere sa schimbam nimic........ =((

Ma bucur ca esti langa noi si ca ai avut curaj sa ne povestesti ce ti s-a intamplat, si crede-ma, aici vei avea exemple foarte bune care te vor ajuta in cariera.....poate vei "creste" treptat ca psihoterapeut, citind povestile celorlalte mamici.....
Aici ma vei gasi daca ai nevoie de mine >:D<

"Bun venit" in marea familie E.M.M.A, te primim cu bratele deschise si cu cuvintele la noi, atat cat putem si cum putem, eu una ( si stiu ca si restul mamicilor ) iti vor intelege durerea pe care o porti in suflet, ne-am adunat toate aici sa ne oferim sprijin reciproc si sa incercam sa schimbam ceva, in ceea ce ii priveste pe cei care nu VOR sa inteleaga.
Iti doresc o zi minunata

All my love

Bia

de **cristina neamtu** pe 4 Iun 2009, ora 10:25

Draga Inette,iti spun si eu "Bine ai venit!"printre noi!
E f trista si povestea ta chiar daca spui tu ca este scurta,finalul este acelasi...pierderea unui copil. Stiu ce inseamna sa-ti doresti f mult un copil...Inainte de a fi insarcinata cu Daria am trait si eu o poveste la fel de scurta dar f trista ca si a ta.Era prima sarcina,ne-o doream enorm,dar bucuria nu a durat decat pana in saptaman 9 fiindca se oprise in evolutie.Doar eu impreuna cu sotul meu am simtit durerea pierderii bebelusului fiindca cei din jur imi tot spuneau"lasa,mai bine ca s-a intamplat acum decat mai tarziu" "nu mai plange,o sa faci altul", dar ce stiau ei? pentru ei era doar o sarcina, pentru noi era copilul nostru f dorit si mult asteptat. Durerea a fost imensa cand am aflat ca si sfarsitul Dariei a fost acelasi,dar in luna 7 de sarcina.E greu si acum fiindca eram convisa ca la a 2a sarcina totul va fi bine...dar speranta nu a murit si lupt in continoare pentru ca dorinta de a fi mamica este imensa chiar daca intervina frica de a nu pati acelasi lucru.Trebuie sa speri ca ingerasul tau iti va trimite un bebe si ca va veghea asupra voastra pentru ca totul sa fie bine.
Iti doresc numai bine!

Cristina,mamica ingerasului Daria-Andreea

de **veronicamincu** pe 4 Iun 2009, ora 13:52

buna Inette
Scumpa mea oricat de mic ar fi bebe ,ca are el o luna in burtica sau 2 zile durerea pierderii bebelusului mult dorit este o durere pe care cei ce nu au trecut prin asa ceva nu o pot intelege niciodata.niciodata nu vor sti cum sa spuna ceva parintilor indurerati fara sa ii raneasca si mai tare...
recunosc faptul ca si eu cunosteam o persoana de fapt cunosc o mamica care nu putea tine sarcina mai mult de 2 luni

dureros si ma durea si pe mine durerea ei dar nu puteam intelege acea durere ...nu ma gandeam niciodata ca voi afla aceasta durere iar atunci cand am aflat o am inteles toate persoanele pe care le cunosteam si stiam ca au pierdut un ingeras
eu nu doresc la nimeni sa simta aceasta durere insa imi doresc din tot sufletul ca ei sa incerce sa spuna doar un simplu imi pare rau si sa asculte si atat....
ingerasul tau micut este acum intr o lume mai buna unde se joaca frumos printre stelutele cerului si te vegheaza si iti este alaturi la orice pas
multe @};-

si

peentru Inutz
iar pentru tine mamica scumpa de ingeras multi pupici si o imbratisare calda

sunt aici daca vei avea nevoie sa vb cu cineva

de **alinasimona** pe 4 Iun 2009, ora 14:14

draga Innete, te inteleg perfect si povestea ingerasului meu este la fel de scurta (a trait in burtica mea doar 9 saptamani), dar durearea este la fel de mare si pentru noi ca si pentru celelalte mamici care au pierdut o sarcina mai avansata sau chiar un bebe pe care au reusit sa il tina in brate, aici durerea nu se masoara in cate saptamani avea sarcina sau cat timp avea bebele care a devenit ingeras prea devreme, aici durerea este la fel pentru toti. Chiar daca nu imi place sa fac asta iti spun si eu "bine ai venit" printre noi, aici vei putea plange fara ca ninemi sa te condamne, aici iti vei putea comemora bebelusul de cate ori simti nevoia sa o faci, si aici vei gasi intelegerea de care ai atata nevoie. Te >:D<

cu drag si imi pare bine ca ai avut curajul sa iti spui povestea aici, te vei simtii mai bine cu siguranta. Iti doresc ca DD sa iti dea repede un cadou frumos asa cum meriti, un bebe frumos si sanatos. multe @};-

si

pentru bebe mic si sa stii ca eu zic mereu ca am acolo un inger pazitor pentru mine si familia mea, eu asa imi consider ingerasul. E bine sa te gandesti la el si sa il consideri ingerul tau pazitor care va avea grija de tine si iti va trimite repede, repede un fratior sau o surioara de care sa te bucuri asa cum ai fi facut-o cu el. Alina Simona mamica unui ingeras la DD si un sufletel Mihai Alexandru aici langa mine

de **Inette** pe 4 Iun 2009, ora 14:49

Dragi mamici,

Va multumesc din suflet pentru caldura cu care m-ati primit, mi-a fost atat bine citind gandurile de la voi. Ma bucur ca sunt in aceasta familie chiar daca o durere asa mare m-a determinat sa ajung aici. Vreau sa cred ca ingeraul meu inutz si-a luat deja rolul in serios si m-a indrumat catre voi. >:D<

Vreau sa va transimt tuturor @};-

si

pentru ingerasii vostrii.

Cu drag,
Inette

P.S. Bia poti sa-mi dai mai multe detalii despre intalnire?

de **Bianca_C** pe 4 Iun 2009, ora 14:57

Draguta mea...... >:D<

Nu stiu la care Bia te referi ( eu sunt Bia mica....Bianca C )....dar daca ma intrebi pe mine si nu pe Bia mare - Brad ( care momentan nu e pe forum ), iti spun ca intalnirea va avea loc astazi....( daca vrei mai multe detalii intra pe forum la "EVENIMENTE"....si acolo vei gasi "Intalnirea mamelor de pe 4 iunie", locatie, ora...tot ce ai nevoie pentru a sti unde sa ajungi.
M-as bucura tare mult sa ajungi, din pacate eu nu voi fi prezenta pentru ca nu-s in tara, insa vor fi alte mamici dragi acolo si Bianca ( Brad )....asa vei avea ocazie sa le cunosti pe toate.....
Sper sa poti ajunge astazi si astept sa imi povestesti cum a fost

Pup dulce si multe imbratisari

Bia ( mica )

de **jidoi gabriela** pe 4 Iun 2009, ora 17:30

Buna draga mamica de ingeras Inutz,sunt cu tot sufletul alaturi de tine si la fel ca si celelalte mamici care ti-au scris sunt alaturi de tine si-ti ofer umarul meu pe care sa-ti plangi dorul de cate ori ai nevoie.Nu are importanta cat au stat ingerasii nostri cu noi :1zi ,1 luna ,1 an au fost ai nostri, ,i-am dorit,si nu putem sa ne prefacem ca nu au existat, multumita doamnei Bianca avem un loc unde suntem intelese si unde putem sa ne plangem dorul de cate ori simtim nevoia.Te pup si te imbratisez draga mamica ,ingerasului tau o [-o<

si

de **Liliana** pe 4 Iun 2009, ora 19:04

Inette, te intampin acum si aici, pe Forum, dupa primul mesaj de intampinare trimis prin mesaj privat. Ma bucur ca te-au ajutat instructiunile pe care ti le-am dat ca sa poti posta aici si povestea ta trista.
Este bina ca ai scris. Pentru ca vorbind despre experienta aceasta trista iti va fi un pic mai usor de la o zi la alta.
Aici vei fi inconjurata mereu cu caldura. Fiecare poveste este incarcata de durere, iar aceasta nu poate fi masurata dupa zilele, saptamanile sau lunile pe care le avea ingerasul plecat in ceruri. Durerea este o stare pe care nimeni nu o poate cuantifica si nici judeca.
Indiferent care sunt motivele care au declansat-o, indiferent cum este ea perceputa de cei din jur. Omul indurerat si, mai cu seama, o mama care isi pierde pruncul, este un suflet ranit caruia i se schimba orizontul intr-un mod cu totul de neinteles pentru restul oamenilor.
Asa incat sa stii ca aici vei fi inteleasa si imbratisata cu drag si cu caldura.

Pentru a aduce un pic de mangaiere mamicilor am pregatit pentru fiecare ingeras cate o pagina personala care gazduieste povestea lui si un balonas alb care ii poarta numele. In cazul ingerasilor care au plecat atat de devreme incat mamicile lor nu au stiu daca sunt fetite sau baietei am pregatit balonase cu cate o inimioara care aminteste de dorul nascut din plecarea lor in ceruri.

Noi vom pregati si pentru ingerasul tau un balonas cu inimioara si te rugam, daca vrei, spune-ne data plecarii sale printre ingerasi pentru a o putea alatura balonasului ca si informatie de identificare a sa. Pagina ingerasului tau va fi alaturata in albumul EMMA din zona "Ingerasii nostri".

As vrea sa inchei cu raspunsul tau la mesajul meu de "Bun venit" - sper sa nu te superi - pentru ca evidentiaza o situatie reala pe care inca nu toti parintii care au pierdut un copil o constientizeaza : nevoia de a vorbi despre copilul pierdut exista in adancul subconstientului si le consuma sufletele cumplit de mult :

"Iti multumesc pentru mesajul trimis, sunt mai multe motive pentru care simt nevoia sa-ti multumesc. In primul rand pentru ca mesaju tau mi-a aratat ca am nevoie sa vorbesc despre acest lucru, in al doilea rand m-ai ajuta sa-mi dezvalui durerea si astfel am putut sa descarc ce mai era acolo in sufletul meu si in al treilea rand ca sunteti aici voi cei care faceti cu drag ce stiti voi mai bine ca noi sa putem trece mai usor peste aceste pierderi. "

Te imbratisez cu caldura,
Liliana

de **Liliana** pe 4 Iun 2009, ora 21:24

Asa cum iti spuneam, am pregatit pagina ingerasului tau aici http://www.organizatiaemma.ro/node/481, si, pentru a completa calendarul EMMA cu ziua in care puiul tau a plecat printre ingerasi, te rugam sa ne spui, daca vrei, care este ziua exacta http://www.organizatiaemma.ro/node/409

Cu drag,
Liliana

de **Bianca** pe 8 Iun 2009, ora 18:07

Draga Inette, de obicei pe noile mamici de ingeri care, din pacate, ni se alatura, le intampin aici, pe Forum si eventual, le si intalnesc, in cadrul grupurilor de suport! Dar iata ca pe tine, am apucat sa te cunosc deja, inainte de a-ti citi mesajul postat aici!
Imi pare rau ca ni te-ai alaturat/imi pare bine ca ni te-ai alaturat! :-o

Da! Stiu ca e o contradictie dar asta e realitatea si cred ca intelegi bine ce vreau sa spun! :-??

Ma bucur ca esti impacata cu pierderea ingerasului tau, Inutz....Sunt convinsa ca pregatirea ta si atitudinea colegilor tai, au jucat un rol important! ...Esti exemplul viu, a ceea ce incerc sa explic celor care nu au trecut prin experiente asemanatoare cu ale noastre, mamele de ingeri: cat de important este si cat de mult ajuta, sa ai parte de consiliere psihologica, in astfel de situatii!....

Iti doresc sa fii puternica si sa nu-ti pierzi speranta.....Noi suntem aici, unde vei gasi intotdeauna sprijin si alinare....Iar ingerasul tau, Inutz, va fi mereu cu tine si va avea grija sa-ti fie bine, oriunde vei afla!

O >:D<

calda pentru tine si un brat de @};-

, pentru Inutz...

de **Marinela** pe 9 Iun 2009, ora 20:41

Draga Inette, sa iti spun cateva lucruri. Povestea ta nu e cu nimic mai lipsita de insemnatate comparativ cu ale celorlalte mamici. Ca parca am sesizat asa... o oarecare indoiala ca te poti numi mama de ingeras, poate niste lacrimi retinute tot asa, din motive de tarie de "naturel' ori de act de vointa.. Nu stiu, dar sa nu te indoiesti ca cineva pune sub semnul intrebarii masura durerii tale.
Stii, uneori si eu ma simt depasita, gandesc, oare sunt mama de ingerasi, oare durerea mea poate fi cuantificata cu aceeasi masura cu ale celorlate mamici care au pierdut copilasi deja mari, la nastere sau si mai tarziu?... In fond sarcinile mele erau toate in luna a cincea, dar... DAR
a fost si una mai micuta, a doua, avea abia putin peste doua luni. Si stii ceva? cand pomenesc cuiva, chiar si doctorilor, de sarcinile pe care le-am pierdut, parca pe aceea o trec asa, mai in zbor, mai cu "usurinta", ca si cand nu ar avea aceeasi insemnatate ca si celelalte.
Si nu e asa!!! Iti spun cu mana pe inima ca nu conteaza varsta, ca de la inceput, chiar inainte sa stii oficial ca esti insarcinata, esti mama si dezvolti sentimente profunde pt puiul tau si, poate, cu cat mai mic, cu atat mai neajutorat si cu atat mai de neinteles e pierderea si mai dureroasa. Dar asta simti si tu, cu siguranta .
Cam dezlanata argumentatia mea, dar voiam sa iti spun, asa, ca sa stii...
Asa sa faci, stapaneste-ti viata sau macar ghideaza-o!
Sper sa fiu in preajma ta, sa ma bucur pentru tine,
Marinela, cu mult drag

de **Bianca_C** pe 9 Iun 2009, ora 23:44

Inette

Durerea ta e egala cu a mea.....chiar daca eu mi-am nascut pruncul si l-am tinut in brate si de manuta si i-am cantat noaptea si l-am vegheat de dimineata pana seara timp de 8 zile....sunt mamica de inger ca si tine, ca voi toate de aici, nu conteaza in ce perioada a gestatie ai pierdut bebele....daca s-a nascut sau nu [-x

....ESTI MAMA si asta conteaza cel mai mult....
Si-s convinsa ca atunci, cand bebele tau crestea in pantecele tale, sentimentul mater s-a nascut si el, si au inceput alte trairi, pe care doar tu le cunosti si de care doar tu te poti bucura de ele....
Asa, ca te rog, sa nu pui la indoiala ca durerea ta e mai mica decat a mea....sau a noastra...durerea e aceiasi pentru noi toate, nimeni nu-i mai prejos sau mai presus, toti suntem egali aici, chiar cred acest lucru.....sa nu te gandesti ca esti neinderptatita

Daca nu ai cu cine sa iti imparti durerea....fa-o aici, te ascultam, incercam sa te ghidam, cumva, daca se poate, te intelegem si iti dorim tot binele din lume...... >:D<

Aici sunt pentru tine....oricand vei avea nevoie de mine....
Sleep with the angles

Bia

de **nicoleta** pe 13 Iun 2009, ora 09:11

Buna, Inette, draga!
Scumpa mea, la fel ca si celelalte mamici de ingerasi, observ ca si tu ai un suflet frumos.
Putine femei din Romania regreta o pierdere de prunc la asa varsta micuta, dar cu siguranta cine are inima dulce sufera dupa bebelusi indiferent la ce varsta pleaca spre Cer.
Te imbratisez si iti doresc sa ai parte de oameni veseli in jurul tau, iar daca ei vor lipsi, deschide usa familiei E.M.M.A. caci aici vei gasi mereu un cuvant cald, un zambet sincer si multa intelegere.
Da-mi voie, scumpa mea, sa te investesc si pe tine cu titlul de zana de ciocolata, datorita sufletului frumos care imbratiseaza fiinta ta.
Milioane de @};-

pentru mamica iubitoare din tine, si sa nu uiti niciodata ca bebelusul tau va ramane copilul tau mereu, chiar daca nu locuiti la aceeasi adresa.

Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi, ai mare grija de tine.
Numai bine, Dumnezeu sa te ocroteasca.
Cu mare drag, Nicoleta.

de **Marinela** pe 16 Iun 2009, ora 23:42

Draga Inette, sa stii ca mie mi-ai lipsit aseara... Cred ca ar fi putut sa iti aduca un strop de alinare.
Dar, in afara de asta, sper ca gandurile la Inutz au ramas la fel de duioase si tu la fel de curajoasa.
As vrea sa regasesti fagasul obisnuit al lucrurilor, cand intrebarile se vor estompa si vei trece de la "de ce?" la "Cum?"
te imbratisez, cu drag

de **Inette** pe 17 Iun 2009, ora 10:22

Buna dragele mele,

As vrea sa va multumesc fiecareia dintre voi. Mai intai Lilianei pentru pagina ingerasului meu. Bianca-i pentru gadurile bune. Marinela si mie mi-ati lipsit!
Imi pare are rau ca nu am putut ajunge luni dar.... urgente la sericiu. Chiar daca nu am ajuns as vrea totusi sa pun si eu umarul la treaba si daca mi-ati spune ce s-a discutat si cu as putea sa ajut si eu?

Va pup
Inette

de **nicoleta** pe 17 Iun 2009, ora 15:30

Buna, Inette draga!
Nu-ti fa probleme ca nu ai ajuns, pentru ca noi toti stim ca sufletele noastre sunt impreuna mereu.
Stim ca in fiecare zi ganduri de bine se intersecteaza dintr-o directie in alta, de la o inima la alta, de la o zona la alta si astfel, unite prin sentimente comune, vom fi mereu un tot unitar: E.M.M.A.
Scumpa mea Inette, la fel ca si tine si eu regret ca nu pot ajunge la intalnirile cu fetele, dar distanta este mare si cere mult timp, iar serviciul meu este dificil si nu imi permite sa imi iau libere cand doresc.
Dar ma gandesc mereu la emotiile si zambetele voastre, chiar daca nu sunt alaturi de voi cu fizicul. Mintea mea zboara spre voi si pupicii mei pupaciosi aduc mereu zambete pe obrajorii vostrii.
Numai bine, Nicoleta!