

Dragi mamicute-furnicute-albinute, va imbratisez si va pup pe TOATE, cu maaaaaaare drag

Si acum...inapoi la treaba ca sunt muuuuuultede facut

O zi frumoasa va doresc, pe toate planurile

Paaaaaaa!

...Te rog sa ma ierti daca ce vreau sa spun poate este prost exprimat, sper sa nu sune ingrozitor de aberant, dar e ceva ce eu cred cu tot sufletul si simt ca daca nu iti spun ar fi ca si cum as trece pe langa tine indiferenta, in timp ce pe tine cineva te tortureaza salbatic.
Bianca, eu nu vreau aici sa incerc sa te fac sa te simti mai bine, stiu ca asta nu e in puterea mea de om, dar simt ca trebuie sa spun ceea ce simt si gandesc.
Eu cred cu tarie ca omul are un suflet in el din prima secunda a conceptiei, nu imi pot imagina ca unei fiinte in plin proces de creatie cum este un fat ii lipseste ceea ce este esential,adica sufletul.
Fetita ta a avut un suflet, asa cum a avut un trupusor iar sufletul ei a fost creat inaintea trupului si incredintat acelui trup. Si chiar daca trupusorul in care a fost sadit acel suflet nu a fost suficient de rezistent ca sa poata ajunge la lumina zilei in lumea noastra efemera stiu ca acel suflet a vazut Lumina Eterna din care a fost creat. Din acea Lumina s-a desprins sufletul care era menit sa fie in grija ta.
Numai Bunul Dumnezeu stie de ce s-a intors atat de repede in Lumina Adevarului unde suntem toti doriti si asteptati. Eu cred, nevrednica de mine, ca fiecare dintre noi se naste de atatea ori de cate ori e nevoie ca sa poata sa ajunga la nivelul de Adevar si Lumina divina din care a fost desprins. Pentru ca fiind doar o scanteie din sufletul divin ii sunt necesare foarte multe experiente care sa il ajute sa inteleaga natura, firea Creatorului din care a fost desprins - gandeste-te cat timp ne-ar fi necesar sa adunam omniscienta Creatorului ca sa putem sa-l intelegem deplin si sa ne putem face iarasi una cu Dumnezeu.
Poate ca fiica ta nu mai avea nevoie de toti pasii pe care ii are de facut un om intr-o viata intreaga, poate ca drumul ei pana la Dumnezeu era atat de scurt incat tot ceea ce i lipsea acestui Suflet era implinirea dorintei de a se cuibari langa inima ta fierbinte si iubitoare, poate doar atat ii era de ajuns ca sa fie pe deplin intregit. Si nu degeaba te-a ales pe tine care nu ti ai pierdut credinta in Dumnezeu. Sufletul acesta puternic a cautat un suflet la fel de puternic, care sa poata trece prin iad si sa iasa la Lumina cu inima plina de iubire de Dumnezeu.
Botezat sau nu copilul are un suflet dinainte sa aiba un trup si nu cred ca ar trebui noi oamenii sa avem trufia sa ne imaginam ca la Dumnezeu ajung doar sufletele pe care I le incredintam noi.
Cred ca Dumnezeu stie foarte bine ce este al Lui si Isi ia Singur ce este al Lui chiar daca noi catadicsim sau nu sa Ii incredintam. Si poate ca acestui suflet care ti a fost incredintat pentru un timp nu ii era menit sa bea din cupa durerii unei vieti pamantesti iar Domnul a indepartat aceasta cupa de la buzele sale si l-a chemat la Sine, inainte de a simti cea mai mica durere.
Unii oameni cred ca atunci cand suferim este pentru ca Dumnezeu si-a intors fata de la noi dar cine a suferit cu adevarat, a simtit prezenta Lui langa el si a simtit cat de purificat este dupa ce a trait o durere fierbinte cat un iad intreg.
Nu Dumnezeu ne da durerea ci structura noastra imperfecta, insa cred cu tarie ca Dumnezeu este Cel care o indeparteaza cand stie ca aceasta durere nu este pentru cresterea sufletului nostru. Sufletul Copilei tale era cu mult mai frumos si mai luminat decat sufletele noastre, ale celor care traim acum in trupuri muritoare; atat de frumos si de pur incat nici un strop de durere nu ii mai era harazit din inclestarea dintre binele si raul care se lupta intr un om; atat de frumos cat poate sa fie un suflet din care a disparut si cea mai mica umbra de rau...atat de frumos incat eu cred ca Dumnezeu si a intins mana si a indepartat cupa durerii de pe buzele sale.
Nu sunt deloc de acord cu sintagma nefericita NASCUT FARA VIATA mi se pare absurd, fals, limitat, incomplet, poate fara viata efemera de om dar ce este aceasta pe langa Viata vesnica, cea pentru care s a nascut un suflet, vesnica tocmai pentru ca un suflet este o scanteie de divinitate. Il rog pe Bunul Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc si de tine ma rog daca poti sa ma ierti daca fara sa vreau ti am pricinuit durere sau suparare.
Iarta-ma, Bianca, si sa stii ca si eu in ciuda acestor credinte poate cam ciudate pentru un un crestin ortodox, cred in Isus Cristos din toata inima mea, nu sunt o scelerata si nu frecventez nici un fel de grupuri oculte sau mai stiu eu ce ar putea crede cineva circumspect fata de credintele mele, sunt un om banal caruia suferinta ta i-a umplut inima de nevoia de a spune ce simte. De cand eram copil m-am impotrivit ideii ca Dumnezeu ii lasa pe oameni sa sufere ca sa ii pedepseasca, orice mi s ar fi spus ma gandeam ca nu asa merg lucrurile, ca Dumnezeu este iubire si nu suferinta dar ca atunci cand suferim ne inaltam si ne purificam tocmai pentru ca Dumnezeu se apropie mai tare de noi stiind ca atunci mai mult decat oricand avem nevoie de ajutor.
Poate sunt doar o mare idioata si nu inteleg nimic, dar gandeste-te ca si din asta iti poti da seama de Iubirea si mila nesfarsita a Domnului, care permite chiar si idiotilor sa isi exprime parerea fara sa le bata obrazul macar. Imi cer iertare daca ti am gresit, asa cum ma rog si Domnului sa ma ierte ca mi am permis sa am o parere despre actiunile Sale, eu, o minte aproape complet intunecata de cate limite ma despart, in imensa mea prostie, de Adevarul cel Luminat. Dumnezeu sa te binecuvanteze, Bianca! Si sus inima! Lena!