"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Inainte de a spune povestea mea, povestea lui, povestea noastra de fapt, da-ti voie sa ma prezint. Sunt mama ingerasului David care a urcat la cer pe 20 Aprilie 2013 la varsta de doar 3 ani si 2 luni. Finalul povestii este trist, ca al tuturor povestilor de aici, dar pe parcursul povestii am trait 3 ani la maxim, 3 ani in care am trait cele mai frumoase experiente, 3 ani in care copilul meu a fost tot un zambet. Imi pare rau ca trebuie sa existe un asa forum pentru ca asta inseamna ca suntem ceva mame de ingerasi dar imi pare si foarte bine ca v-am gasit, ca existati, ca nu sunt singura si ca voi nimeni nu ma poate intelege. De abia acum mi-am facut curaj sa intru pe site si sa scriu, sa imi scriu durerea care dupa 9 luni e tot acolo, si tot la fel de mare. Cateodata parca chiar mai mare. In mai 2009 am ramas insarcinata, dupa aproape 3 ani de lupta cu infertilitatea si de mers pe la doctori. Toate bune si frumoase pana in saptamana 32, cu o zi inainte de Craciun cand s-au vazut niste probleme la inimioara. Evident ca a cazut cerul pe mine si au inceput sa curga intrebarile de ce eu, de ce copilul…de ce…de ce….de ce. Au urmat vizite la trei ecografisti renumiti in Bucuresti si 3 diagnostice diferite care mai de care mai inspaimantatoare. Toate aceste vizite intamplandu-se pe 23 si 24 decembrie cand toata lumea era ocupata cu pregatirile de Craciun, doar ca pentru noi lumea a stat in loc si nu a mai fost loc de sarbatori fericite. Pentru ca ginecologul meu stia pe cineva la o clinica din Londra care este renumita pe diagnosticare intrauterina, imediat dupa sarbatorile de iarna am luat avionul si am ajuns la Londra unde ni s-a confirmat unul din cele 3 diagnostice si anume Arc Aortic Intrerupt. Vestea buna era ca malformatia nu este incompatibila cu viata cum ni s-a spus in Romania dar, pentru ca intotdeauna exista un dar in cele mai multe cazuri aceasta malformatie este asociata si cu sindromul DiGeorge, un sindrom tare pacatos. A urmat pe loc o amniocenteza si niste analize suplimentare ca dupa o saptamana sa primim vestea buna ca bebelusul nostru nu are sindrom DiGeorge. De aici a inceput nebunia. Am luat legatura cu Dr Suciu de la Tg Mures pentru a discuta care sunt sansele bebelusului nostru dupa nastere si ce trebuie sa facem. Dansul auzind diagnosticul, a fost foarte sincer si ne-a spus ca el nu are experienta pe asa ceva si ne recomanda sa mergem in Germania la Dr Sandica Eugen. Atat am retinut, un nume. In acea seara deja scriam pe google numele Dr Sandica, ca apoi sa ajung sa ii scriu si un email. Nu am sa uit niciodata. Era intr-o sambata seara, aveam deja 34 de saptamani si i-am scris Dr Sandica un email lung, la care am atasat ecografii. A doua zi dimineata aveam deja raspuns de la Dansul cu confirmarea ca ne primeste acolo pentru operatie cu amendamentul ca va trebui sa si nasca acolo. Tin minte ca in acel momnet imi venea sa iau avionul sa merg sa il pup. Deja stiam ca suntem pe maini bune. A urmat o perioada de 3 saptamani foarte stresanta pentru ca am umblat dupa formularul E112, complicat rau dar am avut noroc sa intalnesc numai oameni inimosi care ne-au ajutat astfel incat la 37 de sapt si 4 zile aterizam in Bad Oeynhausen Germania. De acolo incolo m-am relaxat pentru ca stiam ca sunt pe maini bune. La 41 de saptamani mi s-a provocat nasterea. Am nascut natural in 4 ore de la pierderea lichidului. David a avut 2200 gr si 44 cm. Mic si slab, dar nu conta, era cel mai frumos pentru mine. La doua zile de la nastere si la o greutate de 1700gr a fost supus primei interventii chirurgicale care a durat 7 ore…infinit de mult dar totul a fost OK. Bucuria noastra insa nu a durat foarte mult. Pe langa arcul aortic intrerupt mai avea si alte probleme la inima, probleme care momentan nu ii puneau viata in pericol, dar trebuiau efectuate controale dese si alte interventii. Al doilea soc a venit la cateva zile de la operatie cand bilirubina o lua la vale si nu vroia sa scada. I s-a facut un dosar si eu fost contactate doua clinici din Hamburg si Hanovra. La 6 saptamani de viata deja eram in drum cu salvare aspre clinica din Hamburg cu suspiciunea de transplant de ficat. Si de data asta am dat de niste oameni de nota 10 si am reusit sa ajungem acolo tot pe baza formularului E112. Ajunsi acolo, au inceput alte si alte investigatii ca intr-un final, la 4 saptamani de can dam ajuns acolo sa primim o veste buna ca bilirubina a inceput sa scada si in urma biopsiei s-a constat ca ficatul nu a facut fata atator medicamente si perfuzii (la un moment dat David avea 23 de perfuzii pe el cu tot felul de medicatii) dupa operatie. Ni s-a spus ca in maxim 2 saptamani putem pleca acasa DAR, intotdeauna exista un dar acum problema principala este alta. El de la nastere primea insulina pentru ca avea problema cu glicemia. La inceput acestui lucru nu i s-a dat o importanta foarte mare, toata lumea concentrandu-se pe problema la inimioara. Asa ca un alt soc a venit in momentul in care ni s-a spus ca in urma altor investigatii s-a constatat ca David s-a nascut fara pancreas si fara vezica biliara si ca va fi insulino dependent o viata intreaga. Dupa ce a trecut socul sincera sa fiu in momentul ala am zis bine ca am scapat doar cu asta, ca o sa-i facem noi fata cumva. Dupa alte 6 saptamani de spitalizare la Hamburg in sfarsit a venit momentul sa ne intoarcem in tara, deja fiind plecati de 3 luni. Nu va inchipuiti ca am mers acasa, nu, am luat avionul impreuna cu o doctorita si o asistenta de la terapie intensiva si ne-am mai oprit pentru inca 4 saptamani la Spitalul Budimex din Bucuresti pentru a fi internati la sectia de diabet. Acolo am invatat cum sa-i iau glicemia puisorului meu, cum sa-i fac injectia. Am trait multe prin cele 3 spitale, am avut multe peripetii legate de birocratie, de toata situatia prin care treceam, dar am fost puternici si pentru davi dam fi facut orice. Urmatorii ani au decurs cu controale regulate in germania o data la 6 luni, cu cate un cateterism pe an, pana in aprilie anul trecut cand ni s-a spus ca problema s-a agravat in asa hal incat trebuie o noua operatie pe inima pentru ca cateterismul nu mai e de folos. Din pacate deja inimioara lui David era slabita. Ni s-a spus inainte de operatie ca situatia este mult mai grava decat s-ar fi asteptat, ca sunt sanse mari sa il piarda si ca ar fi mai bine sa ne luam ramas bun de la el. A fost o noapte cumplita, la-m strans in brate cum am putut printre firele alea, am facut un filmulet de adio (pe care nu cred ca voi avea taria vreodata sa-l vad). Operatia a decurs bine, nici doctorirlor nu le venea sa creada ca a iesit viu din operatie. Evident ca pericolul nu trecuse. Eu eram atata de increzatoare ca va fi bine pana la urma. Din pacate la 10 ore de la operatie inimioara lui nu a mai rezistat si a cedat. Atunci s-a scurs si din mine viata, o data cu el. Nu cred ca trebuie sa va descriu ce am simtit, pentru ca stim cu toatele dintre noi ce simte o mama can isi pierde copilul. A fost mai dificil ca totul s-a intamplat vineri/sambata, eram intr-o tara straina. Ingrozitor, dar totusi iar am avut parte de oameni cu suflet si cei de la spital s-au ocupat si platit tot ce a insemnat aducerea in tara. Noi doar am ales materialul si culorea casutei lui de veci. Drumul inapoi spre casa a fost sfasietor. Era sa pierdem avionul din cauza unui accident pe autostrada dar iar am avut noroc cu cei de la spital care au sunat la aeroport, au explicat problema si au tinut avionul pentru noi. David era in alt avion si nu ne venea sa credem ca nu vom ajunge in tara avand in vedere ca urmatorul avion era peste 2 zile cand era programata si inmormantarea. A urmat o perioada grea, foarte grea in care rememoram ultimele clipe din viata lui David. Sa te uiti la copilul tau cum moare incet incet, sa tot sper ca cifrele alea de aparat se vor schimba in bine, este ingrozitor. Acum dupa 9 luni de la plecarea lui tot nu suntem oameni intregi si niciodata nu vom mai fi. Singurul lucru care ne tine in viata este speranta unui fratior sau a unei surioare pentru david. Din pacate cum nici cu David nu am ramas usor se pare ca nici acum nu obtin o sarcina usor, dar incercam sa mergem mai departe. Incercam sa invatam sa traim fara el, desi este al naibii de greu. Nici acum nu reusesc sa intru la el in camera. Camera arata la fel, doar ca acum este mult mai prafuita. Stiu ca m-am intins cam mult, este prima data cand scriu povestea lui David, povestea noastra, si as mai fi avut de scris despre multele intamplari prin care am trecut, dar si asa am scris destul.
Imi pare extrem de rau! Tot cu o malformatie cardiaca s-a nascut si micutul meu.A fost operat de 2 ori la Tg Mures,dar dupa numai 3 saptamani,l-am adus acasa intr-un scriu mic si alb.Am suferit cumplit,macinata de boala lui,cu zeci de perfuzi care ii erau bagate in trupul lui firav,nu stiu ce a fost in sufletul tau timp de 3 ani.
Te astept sa scri aici de fiecare data cand simti ca nu mai poti,sa iti eliberezi durerea pe care multi nu o inteleg!
ce luptator a fost ingerasul tau David,a luptat pentru fiecare secunda in care a stat alaturi de voi... imi pare rau ca esti mamica de ingeras,durerea e cumplita, dorul de copil e imens si dureros...nici nu poate fi descris in cuvinte. David e acolo sus in cer si va vegheaza,are grija de voi, si poate in curand va trimite in dar o mica minune,un fratior. iti trimit o calda imbratisare virtuala si un umar pe care sa plangi ori de cate ori iti va fi dor de David. sa intri aici in casuta ingerasului tau si sa scrii despre el,despre orice...noi vom fi aici si vom incerca sa te sprijinim. mii de stelute colorate pentru ingerasul David
"te voi iubi mereu ingerul meu frumos Cristian" . inger nascut fara viata in 13.08.2013
Imi pare foarte rau mami. Prin ce ati trecut..nu imi pot imagina. Zbor lin ingerasului vostru, sa va vegheze si sa va aline durerea. SI sa va ajute DUmezeu, sa va daruiasca un copilas cat mai curand. Sper sa te incurajez, noi pe Mariuca am asteptat-o 2 ani de zile, credeam ca nu mai raman insarcinata niciodata, cu atat mai grea a fost pierderea, dupa 2 ani de infertilitate, analize, controale, tratamente. Dupa ce am nascut-o fara viata, am incercat din nou peste 2 luni si jumatate si am ramas insarcinata din prima incercare, cred ca a fost o minune de la Dumnezeu.
SPer sa iti regasesti linistea sufleteasca si sa ne auzim de bine! Te imbratisez.
viewtopic.php?f=12&t=2113&p=99142#p99142 Zbor lin puiuta noastra Maria si fratiorul/surioara ei. Pe 1 Aprilie 2014 a venit pe lume baietelul nostru iubit, cel ce mi-a adus pace in suflet dupa pierderea Mariucai
Draga mea, stiu ca ar trebui ca primul mesaj care ti-l scriu, sa fie in calitate de moderator al acestui Forum de suflet. Dar, imi cer mii de scuze, acum, simt nevoia sa iti scriu mesajul mamicii Ingerasului Serban, plecat la Ingerasi dupa a 2-a interventie chirurgicala, la inimioara. Serban avea Tetralogie Fallot, iar dl dr. Suciu a zis ca are experienta necesara ca sa ni-l salveze Dar...inimioara puiului meu iubit a cedat la 2 zile jumate dupa a 2-a operatie...avea 1 an, 5 luni si 12 zile Imi pare atat de rau ca l-ati pierdut pe David Sufletul meu plange, alaturi de sufletul tau...am retrait sentimentele...sentimente care nu le voi uita niciodata, si sincer, nici nu vreau sa le uit...sunt sentimentele pline de durere, de dor, dar, (intotdeauana este acel dar) si sentimentele de iubire, amintirile cu copiii nostri in brate, care parca sunt mai puternice decat orice pe acest pamant...
Draga mea Laura, sa nu iti ceri niciodata scuze ca ai scris prea mult, sau prea putin! Aici, e casuta Ingerasului tau iubit! Aici, e locul unde iti poti deschide sufletul, poti sa scrii gandurile tale. Aici suntem noi, parintii de Ingeri si sustinatorii nostri, acei oameni care nu judeca gandurile nimanui, acei oameni care vor sa aline durerea sufleteasca, vor sa pastreze vesnic vie amintirea Ingerasilor lor si, care vor sa invete sa traiasca mai departe, cu Ingerasul lor in suflet, iar sufletul sa fie plin de Iubire neconditionata...asa cum spun mereu...acum, dupa plecarea lor, noi, cei ramasi in urma lor, putem alege...avem 2 variante: sa traim in durerea, deznadejde si deriva, sau, sa incercam sa ne incarcam cu Iubire, speranta si credinta, cu Ingerasii prezenti mereu in sufletul nostru... Daca Ingerasii nostri ne vad, de sus, de pe norisori, oare Ei cum ar vrea sa-si vada parintii?
Te cu caldura sufletului meu si ma rog pentru linistea ta sufleteasca. Iti multumesc ca ne-ai spus povestea Ingerasului David Suntem aici, si te asteptam cu bratele si sufletele deschise
Of,cate durere...te imbratisez si sper din tot sufletul ca durerea sa vi se mai aline,chiar daca stiu cat este de greu...sigur Dumnezeu are grija de ingerasii nostril iubiti si ca lor le este bine acolo sus...gandul acesta pe mine ma alina putin,ca stiu ca puiului meu ii este bine.Gandeste-te ca David vrea s-o vada pe mamica lui zambind,fii tare pentru el!Doamne ajuta ca in curand sa devii mamica din nou,iar de data aceasta sa fie totul bine!
Vei fi mereu parte din mine,puiul meu drag!...Te voi iubi mereu...te saruta mama si te imbratiseaza! 17.05.2013...cea mai trista zi din viata mea...
draga mamik de ingeras frumos, iti intind o mana, o mana a sperantei care sa te ajute sa te ridici cand cazi, sa te mangaie cand ti-e dor, sa-ti aline durerea cand doare de nu mai poti, sa-ti aduca zambet pe buze cand te gandesti la ingerasul David.....suferinta pierderii puiului este de nedescris, cat doare si cate lacrimi curg in nestire brazdand obraji candva voiosi, cate tipete si urlete de durere se aud dinlauntrul nostru, dar....din pacate, odata intamplate lucrurile nu se mai pot schimba.... trista poveste, dar si fericita.....te-ai bucurat de un inger pe pamant si care firav si-a luat zborul catre nemurire, ..el este vesnic cu voi, va ajuta sa intelegeti de ce, va calauzeste drumul spre un alt fel de trairi....si sigur va ajuta la plamadirea unui sambure de viata in pantecul tau.....
AMALIA, mama ingerasei SOFIA IOANA....plecata mult prea devreme .... ...Ma prefac puternica, ma imbarbatez cand mi-e greu si ma fac ca ma tin singura in brate, si-mi sterg lacrimile sa redevin puternica....
Te imbrazisez cu drag si iti doresc sa fii puternica pentru tine,pentru sotul tau ,pentru David si pentru bebele ce iti doresti sa vina....si iti doresc sa ti se implineasca cat mai repede dorinta.....mai mult nu pot sa iti zic......nu am cuvinte in fata unei asemenea suferinte.....
Si pe baietelul meu tot David il chema... m-a darmat povestea ta... E atat de dureros sa pierzi si sa trebuiasca sa traiesti fara bucatica ta de om... Stiu, stim toate atat de bine! Au trecut 9 luni... dar eu iti spun ca vor trece si 9 ani si la fel de tare va durea! Poate caderile nu vor mai fi atat de dese insa durerea va fi la fel si-mi pare rau ca nu-ti pot spune altceva, ca nu te pot incuraja, ca nu te pot amagi cu timpul... timpul doar mai vindeca din rani si ne invata sa traim cu sufletele schiopatand, ne invata sa acceptam, ne invata sa nu mai punem intrebari la care doar Dumnezeu are raspuns... dar nu poate sterge morminte... nimeni nu poate sterge mormintele copiilor nostri pentru ca noi, macar sa ne putem minti ca ei nu au existat, ca totul a fost doar un vis frumos!!!!
Te imbratisez draga mea si iti doresc sa-ti gasesti puterea de a trai si de a da viata din nou... un pui de om te poate salva si viata voastra va avea din nou sens!
Zbor lin Davidut si sa vii la mami in vis..........
Va multumesc din suflet pentru mesajele voastre. Inseamna foarte mult pentru mine. Stiu ca voi ma intelegeti cel mai bine, ca voi nimeni nu stie cum e sa treci prin tot calvarul asta.
Chiar ieri ma intreba sotul meu ca pe cine pacalim noi ca mergem mai departe...i-am spus ca nu pacalim pe nimeni, ci doar incercam sa traim viata asa cum este ea, ca incercam sa luam ceva bun din ea si sa speram ca vor veni si vremuri mai bune. Chiar imi doresc sa vina si acele vremuri.
La inceput de an mi-am facut o promisiune sa incerc sa gandesc pozitiv. Mi-am pus intr-un borcanel, 8 dorinte mari si late pe care le-as vrea indeplinite pe anul 2014. Pe langa acel borcanel mai am unul pe care l-am denumit ''Coockies''. E un borcabel mai mare pe care vrea sa il umplu numai cu biletele pe care sa trec toate lucrurile frumoase care mi se vor intampla pe anul 2014, pentru ca trebuie sa se intample si ceva bun anul acesta. 2013 a fost un an foarte trist pentru mine si plin de evenimente neplacute. Fetita prietenei mele a murit exact cu 1 luna si jumatate inainte de david, tot pentru o problema la inimioara. Eu cu prietena mea ne-am cunoscut pe cand eram gravide amandoua, copiii nostri nascandu-se la o diferenta de 2 saptamani unii de altii. Fiind ambii copii cu probleme la inimioara, acest lucru ne-a apropiat foarte mult. De aceea in noaptea in care m-a sunat prietena mea si mi-a spus de fetita ei ca s-a dus la cer am simtit ca o parte din David a plecat deja, am simtit ca ne vine randul. Tin minte ca l-am si sunat pe cardiologul din Romania care il supraveghea pe David si l-am intrebat daca David va muri si mi-a spus ca nu poate sa nege ca nu sunt probleme dar sigur Dr din Germania ii va gasi rezolvarea. Abia apoi mi-a spus ca si-a dat si el seama ca e ceva grav, dar sepra totusi ca Dr din germania va face o minune si nu a vrut sa imi spuna acest lucru pentru ca noi tocmai urmam sa plecam in Germania. Stiu ca in perioada aceea i-am tot zis prietenei mele sa ''vorbeasca'' cu Maria, fetita ei, sa nu mi-l ia pe David cu ea, ei fiind tare apropiati dar uite ca la 1 luna si jumatate de la plecarea Mariei, a plecat si David. Erau doi copii total diferiti ca spirit dar care se completau foarte bine. Acum prietena mea mai are o saptamana si naste un baietel. O alta tragedie care m-a marcat a fost faptul ca cu 3 saptamani inainte sa plecam in Germania, a murit cumantul meu la nici 44 de ani. 2 decese a unor oameni atat de apropiati mie intr-o singura luna, a fost cumplit si nu suficient se pare pentru ca in urmatoarea luna sa primesc lovitura vietii mele. A fost crunt si este in continuare, dar precum am spus incercam sa ne ridicam si sa mergem mai departe. Inca sper ca voi ramane insarcinata natural si nu va trebui sa apelez la FIV sau IA desi voi face tot ce imi sta in puterile mele sa raman insarcinata.
Acum am ramas doar cu amintirile, amintiri care sunt tare dureroase in momentul de fata. Desi stiam ca David are probleme grave la inimioara, niciodata nu m-am gandit ca el va muri chiar din aceasta cauza. Intotdeauna mi-am zis ca lipsa pancreasului il va duce la complicatii, deoarece aceasta malformatie este fff rara in lume, fiindu-se inregistrate cam 40 de cazuri de copii in intreaga lume. In visele mele il vedeam pe David pana la varsta de 17 ani, de ce pana acolo, habar n-am. Niciodata nu am putut sa vizualizez un david la maturitate pentru ca in cartile de medicina (din ceea ce mi-au spsu cei de la o clinica din germania) singurul caz era al unui baietel care ajunsese ;a varsta de 12 ani, dar mai mult de atat nu stiau. probabil ca si de aceea nu il vedeam eu in visiele mele pe David sa ajunga la batranete pentru ca aceasta combinatie de probleme la inima cu lipsa pancreasului, nu prea fac casa buna. Ma consolez ca in acesti 3 ani am incercat sa-i fac viata cat mai frumoasa, si zecile de poze, filmulete imi vor sta martore ca David a fost un copil fericit, care a ras si zambit tare mult in scurta lui viata. a fost un copil prietenos si un suflet frumos.
Povesteste-ne de David.... de sufletul lui frumos.... Mi/e greu sa/ti spun cuvinte.... pot doar sa plang, sa ma rog pentru voi... dar si sa zambesc cu gandul la zambetul si rasul lui David.... un David erou... Copiii nostri s-au nascut ingeri pe pamant, ca doar ingerii pot face fata, cu zambetul pe buze, atator suferinte fizice... Sunt copii speciali care ne-au oferit o altfel de Iubire si au oferit-o si celor din jur... si ei au fost iubiti de toate persoanele care i-au cunoscut.. Zbor lin Inger Mare David... acolo in Ceata Ingerasilor, langa prietena ta Maria
Azi sunt tare trista si imi e un dor nebun de el. Am incercat sa frunzaresc prin pozele lui dar nu am rezistat mult pentru ca simteam ca imi plezneste inima de durere si muream dupa o imbratisare. Cu cat se apropie ziua lui de nastere, pe 21 februarie. cu atat imi este mai greu. Nu stiu cum ati reusit sa treceti peste prima aniversare a ingerasilor vostri. Imi este tare groaza de ziua aia, mai pica si in week-end. In fiecare an de ziua lui era o sarbatoare la noi in casa. Era o zi de o mare incarcatura emotionala, plangeam de fericre si eram bucuroasa ca am mai invins un an.
Atasez o poza cu David al meu, poza de la ultima aniversare a lui cand era tare , tare fericit si noi la fel.
Te îmbrățișeaz dragă mămică de ingeras David, este greu, cumplit de greu sa reziști fara o parte din tine, din sufletul tau. Nu pot decât să i-ti spun ca D zeu ne întărește și ingerasîi nostri ne dau putere. La noi mai este puțin și se împlinesc 5 luni de cand puiul nostru a plecat la îngeri, dorul este cumplit, sfasietor pot sa zic, numai cine trece prin așa o trăire poate înțelege, de aceea nu ezita să scrii aici unde i ti poți descărca sufletul. Multa putere i-ti doresc iar - pentru ingerasul tau luptător mii de .
Zbor lin ingeras gingaș!
''Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt Nu ai vorbit, dar te aud Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Camelia mama unei fetite pe pamant Andreea si a unui ingeras in cer Eva-Maria
Multumesc mult pentru mesajele voastre. le citesc si recitesc de fiecare data cand imi e greu. Incerc sa ma pregatesc sufleteste pentru ziua de maine cand David al meu ar fi implinit 4 ani. Sunt 10 luni pustii de cand a plecat si chiar nu stiu cum voi trece de ziua de maine. Prima lui aniversare fara noi, singur singurel acolo unde e....Doamne ajuta-ne sa trecem si peste ziua de maine.
te imbratisez strans strans , simti???? sa mai incerc odata si eu ma intreb de multe ori oare ingerasul meu este acolo singur? oare are cineva grija de el?? pentru ingerasul tau mii de stelute colorate
"te voi iubi mereu ingerul meu frumos Cristian" . inger nascut fara viata in 13.08.2013
Suntem cu tot sufletul alaturi de tine! Nu esti singura, asa cum nici Ingerasul tau gingas nu este singur! Tu simti gandurile noastre, nu-i asa? Ca o arma de aparare, inchideam ochii si imi imaginam cu Ingerasii nostri stau pe norisori, se joaca, ne urmaresc, sunt linistiti si fericiti Stiu ca nu sunt asa cum ii vedem noi in desenele si pozele postate pe net...dar, ca sa imi fie mai usor, asa mi-i imaginam... pe mine m-a ajutat... ma ajuta sa cred cu tarie ca Ei sunt bine si fericiti acolo, Sus, decat sa imi imaginez ceva negativ Te cu caldura sufletului meu si nu uita! Suntem aici si ne rugam pentru linistea ta sufleteasca! Zbor lin si Lumina vesnica, Ingeras gingas, David!