hmmm, mi-aduc aminte si acum cu drag si dor.Era cald, se intampla in toamna anului 1992, intr-o zi frumoasa.
Si m-am trezit dimineata atat de emotionata si de nerabdatoare sa imi vad noii colegi, invatatoare si culoarele scolii.....si m-am imbracat in uniforma, apretata bine de parca nici nu puteam sa ma misc, cu un ghiozdan in spate in care aveam un pix si un caiet dictando si bunica si bunicul de mana si in pas de armata catre scoala ( din pacate parintii mei erau plecati peste ocean in acea perioada si nu mi-au putut fii alaturi in aceasta zi )....
Dar eu ma simteam minunat, cu bunicii alaturi, eram atat de mandra ca ei tin loc de parinti...
Si am pasit destul de speriata in curtea scolii si am vazut multi, mult prea multi copii si parinti cu flori in mana si toata lumea zambea si era fericita.
Si paseam incet nedumerita nestiind unde trebuie sa stau in ce grup de copii sa intru, cine imi e invatatoare sau in ce clasa voi fii.
Si a inceput festivitatea de deschidere, si directorii scoli au inceput sa numeasca invatatorii....prima strigata a fost a mea...si apoi elevii care vor face parte din clasa I A....si m-am strecurat printre ei, eu, o fetita micuta si slabuta, cu niste ochi mari albastrii si cu parul blond si cret ( pampoane nu am avut...de asta am scapat )....si ne-au ghidat catre clasa si cum am intrat am sarit in prima banca de la geam langa un baietel la fel de micut ca mine, blondut pe nume Ionut.....
Si eram atat de fericita de simteam cum imi pocneste inima in piept.....
Si asa au inceput anii de scolarizare din viata mea, cei mai frumosi ani pe care i-am trait, cu colegi minunati cu care pastrez legatura si astazi....timp de 12 ani de scoala, am avut acelasi loc in banca intai de la geam cu acelasi coleg...si la scoala generala si in liceu ( ulterior intalnindu-ne si la facultate
).....Mi-aduc aminte cu drag si de multe ori as vrea sa dau timpul inapoi sa mai fiu odata copil, la scoala, sa am teme de facut si sa imbrac uniforma, mama sa imi puna cheia casei de gat pentru a nu o pierde si batistuta in buzunarul drept al sortului, sa vin fericita acasa spunand ca am luat nota 10....
Ce vremuri, ce copilarie, ce copil am fost...si ma gandesc acum ca mai aveam nevoie de un singur an pentru a trait aceasta bucurie in calitate de parinte ( micutul meu Patrick ar fii trebuit ca in toamna anului 2010 sa intre clasa intai )....insa voi rata aceasta ocazie, stiu ca deja si-a inceput "scoala" alaturi de Dumnezeu
Bia
) si ca trebuia sa mananc si sa dorm acolo la pranz intr-un dormitor cu vreo 25 de paturi, langa copii care inca mai aveau "accidente" in pat- ceea ce pentru mine era ceva de neconceput- ma imbolnavea. Pur si simplu cand a inceput scoala pentru mine a fost o eliberare.
