Intalnirea a avut loc in Club Rudolf, la sfarsitul saptamanii trecute iar eu am incercat sa reprezint cat mai bine Organizatia E.M.M.A. Desi nu sunt Mama de Inger, cred ca m-am descurcat onorabil.
A fost o intalnire informala intre ONG-uri pentru ca acestea sa se cunoasca mai bine si sa-si gaseasca puncte si obiective comune. Dat fiind ca la ora 11.00 trebuia sa merg in alta parte si intalnirea a inceput dupa ora 10.00, am rugat colegii sa imi dea voie sa tin eu prima prezentarea.
Ce sa va spun? A fost emotionant... De fapt, daca va veti uita atenti la poze, veti vedea cat de intens am trait momentul.
Imi face foarte, foarte mare placere sa vorbesc despre E.M.M.A. in orice loc si cu orice ocazie. Am ajuns sa le povestesc despre E.M.M.A. chiar si soferilor de taxi.
Am inceput cu o scurta prezentare a Organizatiei, apoi am expus pe scurt povestea Biancai si modul in care a fost ea tratata in Germania, apoi modul in care sunteti/ati fost tratate voi in maternitatile din Romania, punand accent pe faptul ca voi nu v-ati tinut copiii in brate desi v-ati dorit acest lucru, ca multe dintre voi nu i-ati putut vedea sau ca bebelusii vostri au fost aruncati la gunoi sau arsi.
Am subliniat faptul ca Romania se afla pe primul loc in Europa la rata mortalitatii infantile si al mortanatalitatii.Am incercat sa le explic celor prezenti cat de dureroasa este indiferenta celor din jur, atunci cand un parinte isi pierde un copil, i-am sfatuit sa nu-i ignore, sa nu-i marginalizeze pe acesti parinti, din dorinta de a-i menaja, fiindca este o mare greseala. Mai bine sa-i intrebe daca simt nevoia sa vorbeasca, sau daca nu, macar sa le ofere un umar pe care sa planga. Conteaza mult in momentele de disperare.
Am adus in atentia celor prezenti, nevoia acuta de fonduri de care avem nevoie pentru a ne atinge obiectivele (de a dota maternitatile cu aparatura de monitorizare fetala si de aspiratie, de organizarea unor cursuri speciale cu personalul medical, de informare a opiniei publice).
In mare, cred ca am atins aproape toate punctele cu care pornisem in minte de acasa. La sfarsit, am pus filmuletul realizat de Malvina la Ziua Mamelor de Ingeri de anul trecut cu Imnul E.M.M.A. ca fond muzical.
Rezultatul? La sfarsit am fost aplaudata cu lacrimi in ochi
!Ceea ce m-a surprins in mod placut a fost faptul ca barbatii prezenti au stat cu gura cascata si ca pareau vizibili atinsi/sensibilizati de subiect.
Vor ei sa faca pe durii, dar uneori cred ca sunt mai sensibili decat noi!
Una peste alta a fost o intalnire reusita din punctul meu de vedere. Am incercat sa nu plictisesc si cred eu, ca am reusit. Mi-ar fi placut sa fi fost cu mine si o Mama de Inger, insa fetele pe care eu le stiam erau prinse in alt proiect pentru E.M.M.A. si totul a fost foarte, foarte pe scurt.
Oricum, sper sa aveti incredere in faptul ca nu voi actiona niciodata, decat spre beneficiul E.M.M.A. si al Parintilor de Ingeri. Voi sunteti totul pentru mine si o sa incerc, indiferent unde merg sa va reprezint cat mai bine!
Va
cu sufletul si cu gandul!Mereu alaturi de voi, in orice clipa,
Suchardine. (Ana)
dulcica noastra.
Sincer mi s-ar parea imposibil sa nu castigam la cat de multe mamici suntem (din pacate). Oricum, fara ajutorul vostru, al prietenelor noastre, nu am reusi mare lucru (vai ce obosita sunt... sper ca am fost cat de cat coerenta)...