, n am putut sa fiu atat de egoista sa mi las puiul sa se chinuie, se chinuia destul la mine in burtica sa supravietuiasca. Doare atat de tare, e o durere neexplicabila, as fi vrut sa plec si eu odata cu ea . A fost un copilas atat de dorit, insa Dumnezeu a considerat ca are nevoie de ea acolo sus. Imi da putere faptul ca de atunci ma intalnesc cu ea in vise, unde e fericita:(. Cand a plecat a luat si sufletul meu cu ea. As da orice pe lumea asta macar o secunda sa o pot tine la piept. Sunt impacata cu mine ca mi am vazut puiul, iar imaginea ei o sa fie la mine in suflet . As fi vrut ca Dumnezeu sa nu fie asa crud.