Ne lumineaza viata in fiecare zi. Chiar e o minune de copil si este al nostru! Sotul meu o iubeste la nebunie. Mi-e asa drag de ei cand se joaca!
Cu actele mai avem de asteptat. Va mai dura un pic, dar sper sa se finalizeze pana in noiembrie.
Zilele astea am vorbit cu un prieten si mi-a spus ca sunt din ce in ce mai multi copii abandonati. Mi-a trecut prin minte sa mai adoptam un baielel un pic mai mare (1, 2 anisori) dar nu stiu daca se mai poate, acum ca sunt in Germania. O sa ne mai gandim la asta si, cine stie, poate ne trimite DD un semn sa facem ce trebuie. Cand ma gandesc in ce conditii cresc imi vine sa plang.
Eu va incurajez pe toate cele care doriti sa adoptati sa faceti pasul acesta. Copiii sunt niste minuni iar Sara este pentru noi fetita noastra, minunea noastra scumpa.
Peste o luna o sa incercam din nou sa facem un bebe si sper sa ne ajute DD sa vina repede. Nu mi-e teama acum, dar sunt tare curioasa cum voi fi pe parcursul sarcinii...Oricum, cred ca voi fi in culmea fericirii. Si de cate ori vorbesc despre bebe, vorbesc despre el nu despre ea. Nu stiu de ce simt ca va fi tot baietel. Imi imaginez un sufletel acolo sus care nu mai are rabdare sa vina si ma tot zoreste sa fac analize, tratamente cat mai repede. Parca ne-a ales deja
abia astept
Va pupic muuult si va
strans. Multi pupici de la Sara pentru voi, scumpe mamici si pentru ingerasii nostri care ne-au ajutat ataaat de mult!




