Doctorul a confirmat sarcina, i-a spus mamicii ca bebe are 8 saptamani. Dar insa, pt ca mamica a luat pastile nu stie ce sa-i zica asa ca dr recomanda avortul. Mamica a plecat plangand de acolo, nu vroia sa-si omoare fluturasul care crestea in burtica ei. Era bebelusul trimis de Dumnezeu ei, nu avea ea nici un drept sa-l omoare. Ce facem taticule? Hai sa mergem si la alti doctori sa intrebam, sa mai aflam pareri. Si au mers ei, au cautat, pana au gasit pe cineva care le-a vorbit frumos si care le-a zis ca va avea grija de mamica si de bebelusul ei, ca el nu promite ca va fi totul in regula dar ca va face ce se va putea. Luminita sperantei a patruns atunci in sufletele lor si au decis ca bebe va trai. Mamica l-a ascultat pe doctor si a facut analizele, iar la 13 saptamani a urmat prima ecografie de morfologie fetala a lui bebe. Bebe avea ochisori, avea manute si picioruse, ba chiar nasuc si gurita, avea tot ce-i trebuie si zburda prin burtica. Era bine si era sanatos bebe. Analizele lui mami erau bune. Mami se ruga la Doamne, Doamne sa fie bine bebe. A trecut timpul si burtica a crescut, bebelusul la fel, si la 22 de saptamani mami a facut o alta morfologie. A aflat ca bebe era fetita
Mamica era bine si fetita ei la fel. Bebe tot crestea si burtica lui mami la fel. Doctorul zicea ca totul este bine. Intr-o zi lui mami i-a fost rau, a durut-o burtica in partea dreapta. S-a speriat si desi era ora 3 dimineata a decis sa mearga la spital pentru ca i s-a parut ca nu e ceva bun. A mers acolo, doctorii i-au ascultat inimioara fluturasului, au consultat-o pe mamica si au zis ca mamica e bine. Dl doctor a zis ca nu mai face ecografie pt ca probabil pe mamica a durut-o burtica din cauza uterului care creste. Si a trimis-o acasa. Mamica a plecat linistita, bebe era bine, asa zisese dl doctor, nu? Zilele urmatoare pe mamica o durea spatele destul de tare si facea drumuri mai dese la toaleta, dar se gandea ca bebe e bine. Vorbea cu fluturasul ei, ii punea muzica. In a treia zi de la vizita de la spital mami s-a speriat ca a vazut urme de sange. L-a zunat pe dr, iar acesta i-a dat un tratament minune si i-a zis sa stea in pat. A doua zi mamica si cu taticul au fost la spital la nenea dr. Acesta a consultat-o pe mamica si i-a recomandat sa ia tratament si sa nu se miste din pat. Dar bebe? Nu facem ecografie? intreba mamica. Nu! a zis nenea dr, il agitam!. Du-te acasa mamico si stai in pat, bebe are 34 de saptamani, mai trebuie sa stea in burtica cel putin 2 saptamani. Mamica si taticul au ascultat sfatul lui nenea dr si au plecat acasa. In seara aceea mamica i-a spus povesti lui bebe, i-a pus muzica si a adormit gandidu-se la minunea din burtica. A doua zi mamica a inceput sa se simta rau, o durea burtica si se facea tare, tare, auzise ea de la dr ca astea sunt contractiile. Suna-l tu taticule pe dr sa vedem ce facem. Dr a raspuns si a zis sa fac injectii. Bun, dar cine sa le faca? Mamico hai, nu mai stam, mergem la spital. Te doare burtica nu? Off, ajungem acum. Mamica a patruns in lumea doctorilor, acolo unde vin bebelusii pe lume. Stia camera aceea camai fusese acum cateva zile acolo, si bebe era bine. Fluturasul ei zburda prin burtica atunci. Curaj mamico, e bine si acum! A venit o tanti care i-a pus mamicii un aparat minune pe burtica. Sa-i auda bataile inimii fluturasului. S-a chinuit tanti, ce s-a chinuit si nimic. Fluturasul nu se auzea. Repede, sa faca cineva o ecografie! Mamica nu intelegea ce se intampla. Precis statea fluturasul intr-o pozitie urata si nu i se auzea inimioara. Uite a venit domnul doctor. Uitel pe fluturas pe monitor, a crescut si s-a mutat nazdravana, e cu capul in sus. Doctorul e suparat, mai cheama pe cineva. Ce se intampla? De ce nu se mai vede batand inimioara fluturasului? Bebe e bine? Ce e cu bebe?...Domnule doctor, copilul asta e mort de ceva vreme…se aude o voce… Ce? A murit fluturasul? Cum ? De ce? Nu e adevarat. Poate se inseala ei, fluturasa mea e bine si sanatoasa. Mamica isi spunea in gand tatal nostru si spera sa nu fie adevarat, nu avea cum. A simtit cum iese bebe, se astepta sa o auda plangand. Nu a vrut sa i-oarate nimeni. Nici plansetul nu s-a auzit. Au infasurat-o pe bebe intr-un cearsaf si au pus-o intr-o cutie mica de injectii. Au pus cutia undeva jos, langa masa pe care era mamica. Mamica incerca sa-si vada fluturasul sa distinga printre acele urme de sange o manuta sau un piciorus pe care le-a vazut cum au crescutin lunile astea. Au luat-o. Au luat fluturasul. Fluturasul nu mai e. Lasa mamico, ca esti tanara si faci altul zise o asistenta, asa zise si domnul doctor… Stati ptin, cum ramane cu fluturasul? Mamica a ramas singura…burtica nu mai e si nici fluturasul.
Au trecut 2 luni si 13 zile de atunci, mamica si taticul se intalnesc azi sa inalte un balonas, sa rosteasca o rugaciune si sa aparinda o lumanare pentru ingerasa. Este ziua mamelor de ingeri!
Somn usor, pui mic!
PS. Am scris aceasta povestioara la incurajarile Cristinei. Vreau sa-i multumesc ei in special si tuturor mamicilor care si-au scris povestea si mi-au dat curaj sa merg mai departe. Cand m-am intors de la spital, sfaturile pentru mame au fost primele pe care le-am citit. Sa va dea Dumnezeu sanate tuturor!
Credeam ca Doamne, Doamne imi va face cel mai mare cadou din viata mea anul asta. Dar se pare ca El a vrut-o inapoi la El. Ma rog in ficare zi la Doamne, Doamne si la Maicuta cea Sfanta sa aiba grija de puiul meu si sa-i transmita ca mami o iubeste 
....fiecare poveste este atat de trista...atat de incarcate de durere, de dor, de vise curmate, de intrebari.... stiu ca iti cauti vina...toate facem asta..." de ce a trebuit sa fie asa? de ce tie? de ce fetita ta? ce ar fi fost daca....?", sunt intrebari care te vor bantui multa vreme, dar sper din tot sufletul sa-ti dea Dumnezeu puterea de a accepta ceea ce nu poti schimba....