mamikG scrie:Da,e groaznic.Nici acum nu pot sa cred prin ce am trecut;si noi am facut toate pomenile,e dureros,in loc de petrecere de botez am facut altceva.Si toate lucrurile lui le-am dat.Si acum imi e dor de patutul in care nu a stat niciodata si care era in camera langa mine.Cateodata inchid ochii si imi imaginez ca nu s-a intamplat nimic,ca urmeaza sa nasc,dar apoi imi dau seama ca nu mai am nimic-nici hainute,jucarii,patutul,cadita,cosuletul,biberoanele,nimic nu a mai ramas,doar ingerasul meu care incearca sa ma linisteasca,sa imi dea putere,trebuie sa il las sa isi indeplineasca misiunile,sa nu mai fie mereu suparat din cauza mea.
Cand ma gandesc ca vor veni sarbatorile,de Craciun,de sf Stefan,trebuia sa ii aniversam pt prima data ziua de nume,dar noi vom face pomenire.