"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Azi sunt 2 ani de cand duc aceasta povara si retraiesc zilnic cosmarul acesta(cei apropiati stiu lucrul acesta).In 23 iulie 2006 mi-am pierdut copilul in maternitatea din Oradea.In loc de numele ce i l-am pregatit sa i-l dau, a primit numele''Avorton'', iar eu am primit o noua identitate''mama de inger''. Cetele de ingerasi l-au chemat prea repede la ele. Odata cu pirderea lui, am pierdut visele mele, vitorul meu.Nu l-am tinut in brate niciodata, nu i-am sorbit respiratia de bebelus,dar atat mi-e de dor de el.... Are un fratior pe pamant, dar gandul meu zboara mereu la el. Fara el sunt goala si stearsa.Este o durere cu care traiesc, de fapt am invatat sa traiesc.Nu va trece nicicand. Sunt alaturi de voi cu sufletul , mamelor de ingeri! va imbratisez
Draga Laura....imi este foarte greu sa-ti spun bine ai venit printre noi.....Sa sti ca aici vei fi inteleasa si noi toate vom incerca sa-ti luam putin din durerea care te copleseste.Te imbratisez cu drag,Cristina,mamica ingerasului Razvan...
Imi pare nespus de rau pentru pierderea suferita.Cineva zicea ca noi mamele de ingeri suntem privilegiati si iubiti de Dumnezeu pentru ca avem pe cineva pur cine se roaga pentru noi. Dumnezeu sa aline suferinta tuturor. Te imbratisez cu drag Andrea.
Scumpa mamica de inger,nu stiu cum este mai potrivt sa spun...bun venit....imi pare rau....dar sper ca alaturi de noi vei gasii curajul de a merge mai departe...vei gasii forta de a invata sa traiesti fara puiul tau.... Ingerasul tau este in rai,se joaca cu ingerasii nostrii,alearga ,rad si sunt fericiti,sunt departe de rautatile acestei lumi.Ei sunt atat de puri si curati si sunt langa DD,El are grija de ei,si l-e este bine langa EL.Te cu caldura.Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
..NU ESTE USOR SA TRECI PRIN ASA CEVA...DAR TREBUIE SA TE GANDESTI CA MAI AI UN COPIL PE ACEST PAMANT...PE CAND NOI SUNTEM MULTE CARE NU AVEM PE NIMENI...EU MI-AM PIERDUT SINGURUL COPIL...SI NU MAI AM PE NUMENI...DAR TRAIESC PTR CEILALTI COPII DIN JURUL MEU...SUNT PROFESOARA LA UN LICEU DIN BOTOSANI SI TRAIESC PTR ELEVII MEI...NU ESTE USOR..DAR ASA A VRUT CEL DE SUS!!!!!!!!!!!!!TE PUP...DUMNEZEU SA-TI DEA PUTEREA NECESARA ..SA-TI DUCI VIATA MAI DEPARTE IN LINISTE!!!!!!!!!!
Multumesc, dragele mele tuturor! Multumesc, mamelor de ingeri care mi-ati scris azi Voi ma intelegeti cel mai bine; e ceva ce nu trece niciodata.Durerea m-a intarit.Pentru multi sunt de gheata, dar voi stiti despre ce vorbesc.Sunt reactii de multe ori involuntare, izvorate din aceeasi durere. Si eu sunt profesoara...si sunt zilnic printre copii....si mai am inca un copil...Dar cu toate astea niciunul nu umple golul ingerasului meu. Poate pt. unii par paranoica, dar stiu ca sunt binecuvantata.El este ingerul meu care sta langa mine mereu.Simt cele 2 manute care ma vegheaza si nu ma lasa sa cad. Va imbratisez pe toate D-zeu sa va dea puterea de a merge mai departe
Buna, Laura draga. Familia E.M.M.A. va fi mereu alaturi de tine, asa cum este alaturi de toate mamicile de ingeri. Iti multumim pentru ca ai asternut aici povestea ta, trista, din pacate, dar, speram ca in curand va fi urmata de o poveste vesela, ce iti va umple sufletul cu bucurii. Sper, draga mea, sa ne scri cat de curand ca esti mamica unui prichindel, sau a unei strengarite, sper sa sfidezi tristetea care s-a abatut in viata ta. Vreau sa crezi si tu, la fel ca si mine, ca viata are si evenimente frumoase, chiar minunate, pentru care merita sa incerci sa fi optimista si vesela. Sigur, nu vom uita niciodata, dar putem aseza tristetea in cel mai indepartat colt al sufletului nostru, pentru a aduce in fata, la loc de cinste, speranta si visele. Te imbratisez cu drag si te pup pupaceste cu pupici pupaciosi, ai mare grija de tine. Sa ai o seara frumoasa!
Draga Laura , imi amintesc de mesajul tau si ma bucur ca ai revenit cu un mesaj, desi nu am apucat sa-ti raspund personal ( lucru pentru care imi cer scuze, dar sper sa intelegi ca timpul nu mi-a permis...). De aceea am creat insa, Organizatia si respectiv, sit-ul EMMA, astfel incat, desi eu nu am timp sa raspund personal tuturor, fiecare mama indurerata, sa gaseasca alinarea de care are nevoie, aici, pe Forum, intr-o comunitate plina de compasiune, formata din persoanele care pot intelege cel mai bine durerea pierderii unui copil: mamele de ingeri!
Imi pare tare rau ca si tu esti mama de inger si daca as fi langa tine, te-as imbratisa cu multa caldura..... Sper insa, ca gandurile mele, alaturi de ale celorlalte mamici de aici, sa te ajunga, si sa-ti dea putere sa treci peste aceasta zi atat de trista pentru tine... Asa cum sper sa te ajute sa-ti gasesti linistea sufleteasca, pas cu pas, zi dupa zi.....
Cu tristete, iti spun si tie: Bun venit, mamica de inger! dar in acelasi timp, o spun cu gandul ca "venirea" ta aici, iti va fi benefica....
O pentru Luca-Cristian si o , pentru tine.... Ai grija de sufletelul tau....
Draga Laura, un sicer "imi pare rau", o pentru tine si o pentru sufletelul puiului tau drag... Pentru mine au trecut doar 6 luni si jumatate de dor imens....6 luni si jumatate de cand Calin al meu a venit pe lume la materniatea din Timisoara...a stat doar 6 ore si 45 de minute cu noi, apoi s-a dus la Doamne Doamne ...care "il va repara si il va trimite inapoi la Angela in burtica "- cum a spus un baietel de 4 ani si jumatate cand a aflat ceea ce ni s-a intamplat.... Iti doresc multa sanatate, putere si sa te bucuri de puiul tau drag de aici de pe Pamant. Si inca ceva...de curand am vazut cazul unei mamici tot din Salonta care a deveni mama de inger din neatentia medicilor...a fost difuzat pe Pro Tv. In cazul in care vrei sa iei legatura cu acea mamica iti pot da numar de telefon. Angela, mamica de ingeras jucaus Calin Gabriel
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei
Draga Laura ,imi pare atat de rau pentru pierderea suferita, te inteleg bine , pentru ca si eu mi-am pierdut fiica acum 1 an, povestea ei am scris-o azi noapte ,,Alina a plecat in lumea ingerilor " , ma simt si eu pustiita sufleteste desi mai am un baiat, lucrez ca asistenta intr-o scoala, sunt inconjurata de copii, incerc sa -i ajut cat pot de mult , desi pentru fiica mea nu am putut face nimic s-o salvez. A murit sub ochii mei intr-un spital renumit din Bucuresti, a murit suparata , cerandu-mi ajutor, iar eu nu am putut face nimic pentru ea. Nimeni nu a mai putut s-o ajute, era prea tarziu, a fost 2 zile in coma , doar aparatele au mentinut-o in viata pana cand inima ei buna a incetat sa mai bata. A murit ,nestiind ca moare, am dus-o la spital pe picioare intr-o zi de luni, iar in cealalta luni am dus-o acasa in sicriu. S-a presupus ca a facut o reactie adversa la ceva, nu am sa stiu niciodata adevarul ,fiindca am fost lamurita sa nu-i mai faca autopsia,iar eu in acea stare de soc am acceptat , am stiut ca nu voi afla ce s-a intamplat .Dar ce mai conta ...Draga si iubita mea copila era moarta si nimic de atunci nu a mai fost la fel. Atunci o parte din mine a murit odata cu ea, incerc sa mai traiesc pentru baiatul meu ,stiu ca are nevoie de mine, atat el cat si sotul meu , dar in casa si familia noastra a ramas un loc pustiu. Draga Laura , te rog sa citesti si povestea mea , vei intelege ca mai presus de vointa noastra exista Vointa Divina, poate ca exista un destin pentru fiecare.Fiica mea a trait la nastere ,desi 3 saptamani nu i s-a facut certificat de nastere , mi se spunea tot timpul ca nu va trai, in caz ca murea era declarata ca avort, dar D-zeu a vrut altfel. Mi-a daruit-o 22 de ani,a fost bucuria vietii mele, am iubit-o atat de mult , a fost extraordinar de buna, desteapta, a fost o raza de lumina si fericire pentru toti cei din jur.Si cand ma asteptam mai putin mi-a luat-o inapoi.In durerea mea imensa mi-am dorit sa fi murit la nastere, ma gandeam ca poate nu as fi suferit atat.. Dar acum stiu ca Dumnezeu mi-a oferit un dar pretios de care m-am bucurat atatia ani, ii multumesc pentru ca am avut-o langa mine si atunci cand simt ca dorul si durerea ma copleseste cad in genunchi si ma rog fierbinte ca noi sa ne gasim alinare in amintirile ramase. Si aproape in fiecare saptamana o visez, vorbim, apoi pleaca.De aceea , cred ca singura speranta ne ramane in Cel de Sus si in oamenii buni de pe acest pamant. Sunt sigura ca tot D-zeu a vrut sa va descopar, sa incercam sa ne ajutam, sa ne mangaiem una pe cealalta, desi este atat de greu. Te imbratisez si Doamne- Ajuta.
Laura draga,as vrea sa-ti iau putin din durere si sa o arunc ...undeva departe de tine..... Aici ...alaturi de noi ...sper ca vei gasii,puterea si curajul de a merge mai departe......de a cinstii memoria ingerasului tau...... O si o pt ingerasul tau si multe si pt tinede la Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
multumesc tuturor, vouă mame de îngeri Nu sunteţi singure nicio clipă.Personal sunt cu sufletul alături de voi, aşa cum voi sunteţi alături de mine. Prin EMMA, avem dovada supremă că ei sunt vii în inima noastră
Iti multumesc din suflet , draga Laura , ca esti alaturi de mine. Sa ne ajute Dumnezeu pe toate sa putem razbi cu durerea asta imensa ce ne macina si ne mananca zilnic pana la sfarsitul zilelor noastre. Este intradevar o binecuvantare ca il avem pe Rici ,dar totusi durerea asta nu ti-o poate lua nimeni. Te imbratisez cu drag, Andrea.
Scumpa mea mamica ,Bunul D-zeu sa te intareasca , sa-ti dea putere si mangaiere in clipele cand simtim cum ne apasa dorul si disperarea dupa ingerasii nostri... si sa putem trai pentru cei ramasi langa noi, care nu stiu cat este de greu si cat de impovarat ramane sufletul dupa asemenea lovitura sfasietoare...numai in credinta ca Dumnezeu a stiut de ce s-a intamplat asa , ne putem gasi linistea si alinarea...si in speranta ca ei sunt intr-o lume mai buna, mai frumoasa si fericita...Te imbratisez din tot sufletul.
Laura ,scumpa,sper ca ziua de azi sa te gaseasca mai vesela si mai optimista.Sper ca azi vei zambii mai mult pt ingerasul tau,pt noi...... Iti doresc sa ai parte ,de acum inainte ,numai de lucruri bune si frumoase,sa ai puterea si curajul de a merge mai departe.....Ma la DD sa-ti dea un motiv sa poti fii din nou fericita,acela de a fii mama. Te cu drag.Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Buna, Laura. E vara, iar norii parca danseaza , pasarile parca zambesc, iar florile, uita-te cat sunt de frumoase! Priveste, scumpo, spre tot ce este frumos langa tine, zambeste rudelor, care te iubesc, amicilor care te cauta, obiectelor frumoase din vitrinele magazinelor, la tot ce e minunat. Atunci, dupa zambete multe, vei simti un plus de liniste, o putere frumoasa care te va ajuta sa mergi mai departe, spre realizarea unor vise mari. Te imbratisez si ai mare grija de tine. Pupici dulci, nicoleta.
Mulţumesc, draga mea Nicoleta! Îmi doeresc să am optimismul tău şi să mă bucur de tot ce e în jurul meu! E dimineaţă şi sunt cu gândul la îngeraşul meu.Mulţumesc că exişti EMMA! Eşti familia care ne ascultă pe fiecare mamă. îmi pare bine că eşti şi tu, Nicoleta(ar fi mai bine să nu fii, dar nu e cum vrem noi). Suntem multe, dar faptul că ne sprijinim una pe alta, ne ajută şi e o dovadă că aşa cum noi suntem unite în marea noastră familie adoptivă, şi micuţii noştri sunt uniţi lângă Doamne-Doamne. te îmbrăţişez
Laura draga , cuvintele si gandurile mele de mangaiere sa te insoteasca mereu, Domnul sa te ajute in momentele cand simti ca durerea ta este coplesitoare, si sa ai parte de bucuria de a fi mama din nou, iar pentru ingerasul tau din cer , lumina si pace. Desi este greu , trebuie sa traim pentru copiii pe care fiecare ii avem pe pamant, sa-i ajutam si sa-i crestem cum am fi facut-o si cu cei pe care Dumnezeu ni i-a luat la El...cu aceste ganduri incerc sa rezist si eu.
Fetelor, aveţi raspunsul la întrebarea daca si ei taţii suferă la fel ca noi.Am avut calculatorul de la birou, pe care îl conectam mai des virusat.Abia azi am primit mail, prin care am dovada ca tatal copilului meu e alături de mine, atunci cand e vorba de îngeraşul nostru.Am să va citez: ,,Nici nu prea am cuvinte.......faptul k nu esti si trebuia să fii....mă doare, pentru că odată cu venirea ta pe lume totul trebuia să fie altfel, mult mai frumos şi mult mai bine!!!Dacă viaţa mi-ar putea oferi încă o dată şansa de a regăsi clipele ce au fost şi s-au risipit şi tot ceea ce eu şi mama ta am clădit....eşti îngeraşul nostru care ne vegheaza , de acolo de sus!!!vei rămâne în gândul meu la bine şi lagreu iar tot ceea ce tu trebuia să fii ne va lega împreună! Erai un suflet nevinovat şi îngerii din cer ni te-au luat.Dumnezeu sa fie cu tine, Îngeraşul nostru !!!,,