Darius-Andrei un ingeras senin al cerului

[camy_p]

..am citit atatea povesti frumoase pe multe forumuri si abia asteptam sa vina si randul meu,sa povestesc si eu experienta frumoasa a nasterii... Acum 2 ani si cateva zile ramaneam insarcinata pentru prima data, am simtit ca am ramas insarcinata, am stiut, eram fericita iar testul dupa 2 saptamani mi-a confirmat. Eram atat de incantata, nu-mi venea sa cred ca eu, tocmai eu voi avea un copil. De atunci totul trebuia sa fie perfect, TREBUIA, dar nu a fost asa. Au inceput problemele, de sanatate, cu firma, financiare, sociale si familiale. Nu am crezut ca cineva poate suferi asa de mult, in fiecare seara ma intrebam "maine ce se va mai intampla????" Fara sa exagerez asa a fost toata sarcina, plina de probleme. Am fost si internata, am avut si sangerari, am avut si contractii, m-au vazut mai multi medici, am facut morfofetala, totul parea sa fie perfect. Urma sa vina pe lume o fetita pe care hotarasem sa o cheme Timeea Cristina. Cand am crezut ca vad o luminita la capatul tunelului,cand lucrurile pareau ca se vor indrepta, la ultimul control aflu ca de fapt fetita Timeea va fi un baietel...am plans asa mult atunci, iar azi regret atat de mult gestul de atunci, am simtit ca si cum as fi pierdut o fetita, totul era cumparat roz....nu stiam nimic despre baieti, ma simteam derutata...
A venit ziua nasterii, 15 iulie 2008, afara ploua...eram programata la cezariana la o clinica privata din Brasov...in ziua aceea ploua cu galeata..am plecat de acasa si stiu ca am zis in gand "parca si cerul plange"...apoi mi-am indepartat repede-repede acest gand, trebuia ca acea zi sa fie perfecta. Am intarat in operatie cu emotii mari...urma sa-mi conosc minunea...puteam sa-i vad ochisorii pe care ii visasem si asteptam sa aud cel mai frumos glascior din toata lumea asta...nu l-am auzit...parca..parca se auzea ceva...am intrebat daca l-au scos, mi-au spus ca da...si ca a luat nota 10, e baietel. M-am bucurat...apoi mi l-au adus si prima mea reactie si intrebare a fost " de ce este mov?????" mi-au spus ca asa sunt copii la nastere, o sa-si revina. Era mov...foarte mov!
Eram asa de fericita...si am mai fost fericita si a doua zi...si atat.. a treia zi am aflat ca are "TRANSPOZITIE DE VASE MARI..stiam de la tv ce inseamna, am fost transferati de urgenta la amternitate...l-am dus in brate...era atat de cuminte..si atat de frumos!!!dar cuvintele medicului din maternitate nu le voi uita niciodata, pentru ca ma asteptam sa fie ceva grav, dupa privirile lor stiam asta, dar nu ma gandeam ca totusi asa grav . Mi-a spus asa "Mai aveti copii??"..am spus cu cea mai pierduta voce ca nu, nu mai am...apoi ea a urmat " imi pare foarte rau, copilul o sa moara, malformatia este foarte grava, dar daca vreti sa mai faceti ceva pentru el si daca aveti pile, incercati sa aungeti la Tg Mures." Si am ajuns acolo a doua zi. Si vestile erau atat de proaste, facuse deja 2 stopuri cardiace se pare ca si din cauza transportului cu elicopterul.Micutul meu Darius Andrei, facuse si un atac cerebral, nu se stia daca va trai pana dimineta urmatoare. A trait, l-am botezat. Eram eu si preotul...nu stiu cine i-a fost nasa...eu??????? nu stiu..stiu ca plangeam...nu ma mai puteam tine pe picuioare...dar speram...speram ca va trai!
A urmat o luna de zile cumplit de grea, in care am sperat din inima ca voi pleca cu el acasa, era asa frumusel, avea ochisorii asa vii, asa cum azi ii are fratiorul lui Flavius Cristian (la 7 luni de la nasterea lui darius am ramas din nou insarcinata si azi am un baietel sanatos). Si ma strangea de haine cand il luam in brate si sufeream asa tare cand il vedeam ca el sufera. Il tineam in brate si ii cantam si plangeam cu sughituri in acelasi timp si ma rugam sa traiasca. A facut o operatie..si-a revenit, urma si a doua, dar cu 2 zile inainte de operatie a inceput sa se simta foarte rau si in fata mea a intart in coma, imi aduc aminte ultimul lui tipat si ma condamn ca nu am mai suportat durerea lui si am iesit afara din salon,am iesit si am cazut.... nu am rezistat langa el sa-l tin de mana...sa stie ca sunt acolo, cu el. L-am vazut cum il transportau la Institut, stiam ca o sa intre in operatie in acea zi..si ma bucuram ..credeam ca o sa scapam de chin, ca o sa se faca bine. M-au chemat sa semnez pentru el si mi-au spus ca intra in operatie cu sanse minime, sa-mi chem sotul ca nu iese viu din operatie.
Mi-au spus ca pot sa-l vad, sa-mi iau la revedere de la Darius..dar cum poate o mama sa faca asta?????? Odata am vazut un film cu un ostatic condamnat la moarte prin electrocutare. Stia ca mergea spre moarte si mergea greu si impleticit..asa mergeam eu atunci, sustinuta de medici pentru ca nu mai stiam sa mai merg, mergeam si tipam..nu credeam ca e adevarat...ca eu traiesc cosmarul asta...
Era deja anesteziat, era asa frumos, parea ca nimic nu-l mai doare, era linistit..plangeam in hohote si eu si medicii si asistentele si toata lumea..il pupam peste tot si-l rugam sa nu plece...dar a plecat in acea zi de 16 august 2008. Atunci am cunoscut cea mai grea durere, durere care nici azi nu trece, care nu va trece niciodata. Cand au iesit sa ne spuna ca " ne pare rau, dar de azi aveti un ingeras la propriu" am sarit pe ei,am dat in ei, credeam ca ma mint...disperarea era prea mare...mintea mea nu putea accepta ca eu nu mai am copil...
Ce a urmat e atat de greu de descris...caci l-am vazut mort pe copilul meu, la morga ni l-au dat dezbracat...era taiat de sus pana jos...avea capul despicat si cusut ca un sac...curgea din el sange...ne-au spus ca il putem imbraca...sotului i s-a facut rau instantaneu...eu m-am apropiat pentru ca era roz...cum nu mai fusese niciodata...am crezut ca traieste...dar nu...nu mai traia..era mort...
Cineva de la pompe funebre care venise intre timp ni l-au imbracat si l-au pus in sicriu sa-l aducem acasa la Brasov.. Sufletul meu era acolo intr-un sicriu prea mic, prea alb si in acelasi timp prea urat...
A luat cu el in pamant o parte din sufletul meu si nu am crezut ca voi mai zambi vreodata...gandul de a mai avea un copil imi dadea tarcoale, bratele mele erau atat de goale, prietena mea a nascut la 4 zile dupa mine...mergeam la ea sa-i tin copilul in brate... durerea era asa mare, casa prea goala....pleca sotul dimineata la servici...si eu ma intindeam pe jos si ma tavaleam...nu mai avea loc durerea in mine...........
La pomana de 6 saptamani a fost ziua mea...cea mai ingrozitoare aniversare avuta vreodata....am vrut sa ma sinucid...gandurile negre se asternusera in mintea mea...am incercat sa ma arunc de la balcon...m-a prins sotul...
In acea noapte l-am visat pe Darius...altcumva...era el...pentru ca il cunosteam...doar era copilul meu...era inalt..parca ar fi avut 17 - 18 ani...avea pe el ceva alb cu bleu si mi-a aratat locurile unde fusese operat si pe unde ii bagase cateterul. mi-a pus ca nu putea sa traiasca, ca era foarte bolnav...a venit si mi-a mangaiat obrazul si mi-a luat mainele mele in mainile lui...mi-a spus sa nu fac vreo nebunie, ca mai am de trait..si ca o sa mai am un copil...eu atunci am zis ca o fetita..dar nu... a fost tot baietel.
Facusem cezariana si stiam ca trebuie sa astept..plus ca voiam copil si in acelasi timp nu voiam..imi era frica.
Nu stiu cand am ramas insarcinata cu Flavius, nu-mi aduc aminte, stiu doar ca nu a fost nimic planificat, ca ne-a luat total prin surprindere. Era martie si trebuia sa-mi vina ciclul, am vazut ca intarzie dar nu-mi faceam griji, erau doar 7 luni de la nastere...si noi nu ne aducem aminte nici azi cand l-am conceput...credeam ca este o dereglare de la nasterea lui Darius..
Am cumparat un test de sarcina...ma gandeam "uite pe ce arunc eu banii " si l-am facut cand am ajuns la servici..dar am uitat de el intr-un sertar pentru o ora, o ora si ceva..
Apoi deschizand sertarul l-am vazut, m-am uitat..2 liniute...mi-a stat inima...nu avea cum sa fie adevarat...era imposibil. Il sun pe Cristi, sotul meu si-i zic..." am in mana un test de sarcina pozitiv" el "ha-ha-ha...pai cum?"..."nu stiu ",zic
Mi-am sunat prietena si i-am spus...nimeni nu se astepta la asta..mi-a adus ea la servici un test de sarcina..l-am facut...parca..parca se vedea si a doua liniuta, mult mai slaba...il sun pe Pustache, sotul meu, si-i spun sa-mi cumpere si el un test...
A doua zi mai fac unul...pozitiv...eram fericiti amandoi, dar am decis sa nu spunem nimanui..stiam noi doi si fetele de pe un alt forum.

Si a urmat o perioada plina de framantari, griji dar si multa spernta in inima, ganduri frumoase spuse in soapta nu cumva sa ne auda careva si sa se intample iar vreo nenorocire.
Am luat hotararea sa merg sa nasc la Tg Mures la medicul meu de acolo, cel care mi-a salvat viata pe cand eram in spital cu Darius, pentru ca atunci in urma operatiei facute la o clinica particulara din Brasov am facut complicatii care mi-au pus viata in pericol.
Am ajuns la dl dr. Usurelu Sergiu un frumos si jumatate, cam smecheras el asa, dar un super profesionist! Nota 10!
Stia si el de Darius si nu voi uita ca la prima ecografie cand am vazut "Flavius-punctuletul" ne zambea mie si lui Cristi si ne spunea ca abia asteapta sa ni-l puna pe bebe in brate, sanatos.
Mult m-am mai gandit la momentul nasterii si tare frica mi-a mai fost, plangeam si ma framantam. Mi-am dorit sa fie baietel si a fost.
De data aceasta nu am mai riscat nimic, am intrat la 3 luni si jumatate in risc maternal, de atunci stau acasa, de atatea ori m-am plictisit, de atatea ori mi-am facut fel si fel de ganduri...dar speram...speram ca de data asta va fi bine..
Nu am stiut ca poate fi si atat de bine, pentru ca a venit 30 octombrie, cand eram programata la cezariana. Doamne ce frica imi era...si lui Cristi ii era, azi recunoaste asta, atunci nu voia, desi se vedea ca se teme.
Am ajuns acolo, la spitalul de unde l-am scos pe Draius mort....si repede s-a desfasurat totul, m-au internat la 9 fara ceva iar la 11:05 i-am auzit glasul lui Flavius...urla destul de tare ca l-au auzit de afara Cristi, sotul.
Operatia a decurs perfect, de fapt cred ca mai mult decat perfect, am ras mult in timpul operatiei cu toata echipa de acolo.
Nu-mi venea sa cred ca e sanatos, ca urla, ca este roz , ca este al meu si ca-l voi lua acasa.
Si l-am luat acasa...si ne bucuram de el, de minunea ce ne-a trimis-o Darius.
Flavius este minunea noastra, am plans mult cand l-am pus in patut, acasa..si eu si Cristi...Doamne...ce pierdusem...atunci parca a fost si mai greu...atunci am simtit si mai tare pierderea lui Darius....pentru ca si el a avut atat de multe lucrusoare pregatite..de care s-au bucurat alti copilasi.
Asa cred ca va fi mereu, ma voi bucura ca-l am langa mine pe Flavius si voi plange ca l-am pierdut pe Darius.
Cred ca pe lumea asta cel mai de pret lucru si cel mai maret si glorios este un copil.
L-am dus pe Flavius la cimitir la fratele lui...si a dormit...asa de linistit..era asa greu, unul dormea linistit in scoica...altul....de fapt, era acolo un mormant atat de mic...
De multe ori ma gandesc ca ei se cunosc, poate mult mai bine decat imi pot imagina eu.

Acum Flavius doarme, este linistit, este sanatos si e langa mine, ma gandesc ca si Darius e langa mine, altcumva, dar este aici, se roaga poate la Bunul Dumnezeu pentru noi. El este ingerasul meu iubit.
Ei amandoi sunt baietii mei, amandoi atat de speciali, ii iubesc enorm si ma rog pentru amandoi.

Aceasta este povestea noastra, sper ca de acum povestea sa continue frumoas, in liniste, sa am o fasmilie unita si sanatoasa.

[steladanes]

Am citit povestea ta si am retrait fiecare secunda petrecuta cu puiul meu LUCA,la spital. Ma bucur ca ai avut taria si ai intrat pe forum ca sa ne impartasesti povestea ta trista cu final fericit.Ma bucur mult sa aud ca soarele mai si rasare dupa cumplita furtuna.Eu sincer momentan ,oricat de mult m-asi stradui (si crede-ma ca o fac din rasputeri) nu reusesc sa vad macar o raza cat de mica.Orice asi face ma gandesc la iepurasul meu si-mi este atat de dor....Te imbratisez draga mea si-ti doresc tot binele din lume

[camy_p]

asa spuneam si eu....si asa era...
Mi-am dat seama ca am inceput sa vad soarele de foarte putin timp...si ma ajuta puiul meu sa-l vad.
Un alt copil nu ne face sa uitam tragedia...sau sa ne uitam celalat copil...nu...
Ne ajuta sa ne ridicam si sa traim.....cu gandul ca intr-o zi il voi revedea...cu gandul ca el stie ca are o mamica care il iubeste mult...
Eu simt ca sunt mamica lui...si el chiar daca nu mai este aici, este fiul meu. Asa va fi mereu..pana in ziua in care ne vom revede! Si sunt convinsa ca il voi revedea!

[patricia_dodu]

Cami, povestea ta seamana atat de mult cu a mea...numai ca eu mi-am inmormantat baietelul de 2 saptamani.....am plans cand am citit, pentru ca sunt nu numai aceleasi dureri si suferinte cumplite, ci sunt si aceleasi cuvinte. Cuvinte pe care inca nu le+am asternut, ci zac in mine. Inca nu pot sa-i scriu povestea baietelului meu, pentru ca durerea ma face sa ma prabusesc, sa ma zvarcolesc la propriu pe podea. Cand spui ca sufletul ti-a ramas atunci in sicriu.....eu simt ca sunt acolo langa el. Si eu astept un semn de la Stefic al meu...as vrea sa stie cat il iubesc, sa stie ca este totul pentru mine. Nu am alti copii, el e singurul meu pui, e sufletul meu si nu pot fara el....simt ca nu pot trai mai departe. De sinucidere? Nici macar nu ar fi un act efectiv. E de ajuns sa ma intind pe jos si sa spun gata...si as muri in clipa aia. Cred cu tarie in asta. Si totusi, am si eu un sot Cristi pentru care trebuie sa continui sa traiesc. Sa ma gandesc la alt copil? Nu pot...simt ca il tradez pe Stefic. Ma plimb prin casa cu poza lui stransa la piept, dorm cu ea langa perna si il am continuu in minte si inima. Ultimile lui clipe...la fel ca si la tine..l-am vazut cum moare...l-am tinut de manutza pentru ultima oara, i-am zis: mama te iubeste, i-am facut o cruce pe incubator si am iesit......stiam ca moare, desi doctorii au fost surprinsi si au spus ca a fost o eroare medicala, ca nu trebuia sa moara. Eu am stiut. Nu pot sa-mi scot din minte ochisorii lui, ultimile clipe, apoi cum mi l-am iubit mort, cum l-am strans in brate cu adevarat abia mort, cum l-am sarutat cu adevarat doar mort. Il tinusem pentru prima oara in brate cu o zi inainte, doar 2 ore...cu frica, sa nu-i fac ceva rau. Cata speranta fusese in ziua aceea...Cami, draga de tine, ma bucur pentru copilasul tau, ma bucur ca exista speranta. Eu as fi la o a treia cezariana, avand o operatie de fibrom si nasterea lui Stefic....si sincer am incetat sa mai sper. Acum traiesc visand la Stefic, visand ca daca mor voi fi alaturi de el si langa el. Cripta lui are un loc si pentru mine.
Iti doresc tot binele din lume si putere.
Patricia, mama lui Stefic.

[CORINA SILVIA]

Camy ..
Puternica mamica ,ai un spirit la fel de puternic langa tine ,ingerasul tau Darius ,care te-a ajutat ,ai vazut ,foarte mult cand ai simtit ca nu mai poti suporta ...ca doreai sa mori ..
vezi ei nu vor sa murim ..nu sunt de acord cu asta ,ei si-au acceptat soarta ,dar ne ajuta si pe noi sa ne ducem viata mai departe ,sa invatam sa traim ,sa ne implinim menirea pentru care am venit pe pamant !
Darius a fcut acelasi gest ca Matei ,ingerul meu .Agonizam si il intrebam la un moment dat pe Matei "Spune-mi puiule ,chiar nu ai fi putut trai ?!"Si el la fel ca scumpul tau a venit in vis is mi-a aratat ca nu !Am inteles ca asta era menirea lui atat a fost viata lui !Ca a venit pentru mine in special !
Si eu l-am visat pe ingerul meu mare tot cam in jurul anilor 18-20 ,se spune ca daca ii visam asa ei sunt deja spirite mari si intelepte ,si foarte evoluate acolo .Si eu mi-am pierdut puiul la fel de mic si nu-mi puteam explica de ce il visez deja un barbat atat de mare ,frumos ..cand nici macar nu am apucat sa-l vad prea bine mic!
Draga mea ai un DAR ,acela de ati simti puiul foarte bine de dincolo !
O parte din sufletul tau nu este in sicriu ,este dincolo in lumea spiritelor ,cu el ,cu Darius al tau ,cu ingerul tau mare si intelept!Si prin acea particica asufletului tau puteti comunica ,il poti simti ,il poti imbratisa !
Te imbratisez si eu cu dragoste si iti doresc ani luuuuungi si fericiti lanag frumoasa ta familie pamanteana ,si cea din ceruri !
Iar intr-o zi cand zilele tale se vor sfarsi aici ,ai sa-ti poti strange in brate si celalat pui -inger care te va astepta in prag sa te duca ACASA !


Pentru Darius un spirit intelept si pur ,mii de flori si il rog sa-ti mai dea astfel de semne minunate si sa -i simti dragostea cu care te inconjoara in fiecare clipa !

[camy_p]

Patricia...eu am dormit cu tricoul lui Darius...pana nu demult...
Era tricoul care l-am primit de la Institutul de boli cardiovasculare si transplant din Tg Mures unde a murit Darius...
Cu tricoul lui mergeam peste tot...si-l miroseam......

[camy_p]

Corina...sunt convinsa ca intr-o zi, il voi revedea pe ingerasul meu...
El este un inger al lui Doamne doamne...care a trebuit sa ajunga acolo...dar care pe mine m-a lasat cu o durere enorma..care nu trece...
Acum plang....desi in camera lui Darius..acum se joaca Flavius....

[adina]

Draga mea offf ce rau imi pare pentru pierderea ta , stiu cum este si eu am avut tot asa un baietel cu Transpozitie de vase mari , Doamne stiu ce ai simtit stiu ce simti , iti doresc numai bine , multa putere pentru copilasul de langa tine , numai bine scumpa mamica de ingeras Darius , tie pui mic zbor lin si mii de

[cassyan]

Vezi Cami cu ce baieti deosebiti am fost binecuvantate? Ei de fapt ne/au schimbat viata, ne/au dat putere, curaj si speranta de a merge mai departe. Intotdeauna, cu ei, langa noi. Iti doresc sa fiti sanatosi, sa va bucurati de Flavius, ca de acolo, de Sus, sunteti mereu protejati si iubiti, cu acea Iubire pe care noi nu o cunoastem, doar o banuim.
Sunt sigura ca Darius a avut grija de Cristian al meu.
Multe rugaciuni si doar Iubire pentru Darius.

[MiRo]

Am plans citind povestea ta dar a incoltit speranta in sufletul meu ca intr-o zi daca o sa vrea DD o sa fiu si eu mamica , am 4 luni de cand am pierdut-o pe ingerasa mea Miruna , inca nu am curaj sa fiu insarcinata din nou, am avut o sarcina atat de usoara si frumoasa nimic nu a prevestit raul ce urma...esti o norocoasa ca il ai pe Flavius dper intr-o zi sa fiu si eu ca tine , te imbratisez si va doresc sanatate iar ingerasului tau Darius sa se joace cu Mirunica mea

[camy_p]

offffffffffff...ca greu este...
si nu trece cu nimic...
dar va spun, ca un nou copilas face mult bine...simti ca ai pentru ce sa traiesti...
Imi doresc pentru voi toate sa aveti puterea sa mai faceti un copil...pt mine asta a fost salvarea. Este adevarat ca eu nu am vrut sa raman insarcinata acum.,..cu Flavius...ma bucur ca a hotarat Dumnezeu cand sa vina el pe lume...dar a fost si este o mangaiere pentru sufletele noastre (al meu si al sotului)

[patricia_dodu]

Cami, ma bucur nespus pentru copilasul tau si pentru ca ai reusit sa invingi o teama cumplita. Mi+e frica si sa ma gandesc la o noua sarcina, desi am voie abia peste un an. Spuneai de tricoul lui pe care l-ai purtat...eu i-am furat doua unghiute atunci cand i le-au taiat...am cautat in tot incubatorul...si am o caciulita pe care a purtat-o, pe care nu pot inca sa o scot din punguta. Dar unghiutele vreau sa le pun intr-un medalion, care va fi singura mea podoaba pe care o voi purta de acum inainte...sa fie la pieptul meu, mereu. Cami, imi este atat de dor de puiul meu...atat de dor....
Patricia, mamica lui Stefic

[tuchi]

Draga Camy,
Bun venit in familia noastra.
Tot ce ai scris aici e atat de adevarat!
Si e adevarat si faptul ca rana aceea din suflet e permanenta. Doar invatam probabil in timp sa traim cu ea. Cateodata parca ma satur sa fac fata la toate problemele zilnice, ma satur sa ma prefac ca totul e bine si normal cand as vrea sa plang atunci cand trebuie sa zambesc sau chiar sa rad...pentru ca ii sunt datoare asta copilului meu de aici. El e bucuria mea de acum. Copilul meu de Acolo si de Atunci... a fost nevoit sa plece...si acum ne vegheaza. Esti o mamica curajoasa. Mie mi se intampla cand imi vad copilul jucandu-se prin casa sa am in minte o imagine cu doi copii care ar trebui sa se joace, desi ei n-au apucat fizic sa se joace niciodata impreuna. Privesc un copil si-i "vad" cumva pe amandoi. Cred ca micutii nostri de aici comunica foarte mult cu micutii lor fratiori de dincolo, din lumea aceea atat de departe de noi si totusi atat de aproape.
E bine ca ai gasit puterea sa scrii aici. Mereu vei fi inteleasa. Oricum ai pune frazele, cred ca durerea razbate fara efort din ele. Durerea aceea care sufoca, care ustura profunzimea sufletului, care stii ca nu trece, care razbeste din adancuri mereu si mereu. Mi-am pus problema oare cum am sa pot trai toata viata mea cu durerea asta....si inca mi-o mai pun...mai ales ca puiutul meu s-a nascut de ziua mea. Si intr-adevar, daca n-ar fi celalalt copilas al meu probabil ca demult mi-as fi pierdut ratiunea de a trai. Asa e adevarat ca am pentru ce sa traiesc insa imi dau seama ca si zece copii de-as avea...niciunul n-ar inlocui fetita mea. Pe toti i-as iubi, dar locusorul ei in inima mea tot al ei ar ramane. Si e valabil pentru toate mamicile cu care am vorbit pana acum si care mai au un copil, sau doi sau...
Am mai spus si cu alte ocazii ca Dumnezeu ne-a ales, pentru ca a stiut ca putem sa facem fata cu demnitate. In mod sigur ne sunt iertate momentele de ratacire, firesti, omenesti. Important acum e sa fim alaturi de cei care au nevoie de noi si sunt atat de dependenti de noi: copii, soti...si poate, in unele cazuri viitori copii- acestia avand nevoie de un mediu echilibrat in care sa apara ca sa poata fi fericiti.
Te imbratisez cu drag,

Mihaela, mama Ingerasului Alexandra-Maria

[camy_p]

asa este, oricati copilasi am avea, nimeni nu-i va putea lua locul lui Darius...
El este primul meu copil, imi aduc aminte cand ii faceam masaj la piciorus...ii placea...si mereu cand ma simtea langa el ridica piciorusul sa-i fac masaj..sa-l manai..sa ma simta ca sunt acolo langa el.

Mi-e atat de dor si mie de ingerasul meu.
Asta vom simti toata viata noastra...vom trai cu dorul acesta care nu se va stinge niciodata in sufletele noastre.
ii duc dorul puiului meu, mi-e dor de mirosul lui si de ochisorii aceia atat d efrumosi!

Dar el stie asta!

[IOANA-RALUCA]

Camy,

azi am poposit si eu la povestioara lui Darius....Draga mea, cu drag.
Imi pare atat de tare pentru durerea voastra.....m-am regasit in cuvintele tale referitoare la suferinta care-ti cuprinde inima....atatea planuri,vise spulberate...DAR ma bucur enorm pentru baietelul vostru Flavius.Te admir foarte mult ca ai reusit sa-ti recapeti curajul....si astazi sa-l ai alaturi pe Flavius.Nu stiu cum este atunci cand un ochi iti rade si altul iti plange...eu nu mai alti copii ....Dar sunt convinsa ca nici un alt copil nu -ti umple golul din suflet...
Tot binele din lume pentru Flavius,pentru Darius multe iar pentru tine mamica iubitoare multe .
Cu drag,

Raluca,mamica Matei Alexandru

[Ioana D]

Cami, noi ne cuoastem povestile deja, si inca o data iti spun cat de norocoasa esti ca il ai pe Flavius acum langa tine, desi stiu si am vorbit despre faptul ca durerea noastra nu se va stinge niciodata. Sper si eu ca va veni o zi cand voi strange la piept un bebe sanatos, si mai stiu ca nu va trece moment sa nu ma intreb cum era sa fie si Alex cu noi, sa il strang si pe el la piept si sa ii ofer toata dragostea mea. Si o sa continui sa inalt dragostea mea pt Alex spre cer, in fiecare zi a vietii mele.
Te pup Cami, si il pupacesc si pe Flavius

[camy_p]

si eu ma intreb cum ar fi fost ca azi sa am 2 copii...frumos...minunat..nu????
Cand merg pe la prietena mea care are baietelul cu 4 zile mai mic devat Darius....plang mereu. Flavius al meu si Filip al ei zici ca se iubesc dintotdeauna...ca se cunosc nu stiu de unde...si de cand.
Nu l-am vazut pe Flavius niciodata sa planga dupa vreun copil, sau sa incerce sa se dea jos din carut atunci cand nu-l mai poate vedea pe Filip...iar Filip (copilul prietenei) il pupa mereu pe Flavius al meu, il mangaie...se poarta ca un fratior mai mare..

Inevitabil sa nu ma gandesc la el...la Darius...la cum ar fi aratat el azi...la ce nazbatii ar fi facut acum...


Si asa eram si eu, credeam ca nu mai apuc ziua cand voi fi si eu nu doar mamica d eingeras ci si de un copilas sanatos.
Era pentru mine un vis imposibil...dar uite ca timpul a trecut si Flavius a aparut...

Sa nu va pierdeti speranta niciodata...

[inaB]

Cami draga,

esti cu adevarat puternica.
eu...eu nici nu am nimic care sa fie de la Ella. am perintita de la Bianca, am tablouasul primide cu portretul ei facut dupa o poza de a ei. am tinut pe mina doua luni bratara aia din maternitate pe care scria numele ei si kg la nastere si ora. a inceput sa se rupa asa ca a trebuit sa o scot. in rest...degeaba am cumaprat un medalion cu initiala numelui ei. nu am nimic de la ea.


e taaare greu. eu am deja o fetita. si sa stii ca ea afost singurul motiv in primele saptamini dupa moartea Ellei, sa mai traiesc. acum sunt mai calma. trista. foarte trista si.... vad de la tine ca asa voi fi mereu. dar viata mea trebuie sa o traiesc si sa fac ceva frumos in amintirea Ellei mele dragi.

sa te bucuri de Flavius muuulti ani si sa ramii la fel de tare. esti o puternica si ...te pomenesc in rugaciuni. ai o familie frumoasa.

[camy_p]

nu...nu sunt puternica...doar ca din pacate...sau din fericire...nu stiu, am avut o viata foarte grea...am suferit enorm de mult toata viata..bineanteles ca nimic pe lumea asta , nici o suferinta nu se compara cu cea a pierderii lui Darius...
Tocmai ca am suferit si sufar atat...in clipele cand sunt cu sotul meu si Flavius incerc sa uit de restul...le las pe "mai tarziu" iar Darius...el este vesnic prezent in casa noastra. Noi vorbim foarte des despre Darius...zilnic, altfel nu se poate...vorbim ca si cum ar fi langa noi..cumva este...nu????
Doar cand plangem..rar plang impreuna cu sotul meu...nu stiu de ce....
Il vad pe el ca tot timpul inghite in sec...si are ochii in lacrimi...dar nu vrea sa-mi spuna cat de des se gandeste la el...cat de dor ii este...
Mi-a spus sotul doar ca el il simte pe Darius...il simte ca ne ajuta!

De trecut durerea...nu...nu trece....inca mai sunt momente cand plang in hohote..pentru ca mi-e dor de el...si dorul nu trece...traiesc cu el..si-l port peste tot.

este greu, pentru ca in orice loc merg...ma gandesc ca Darius nu e cu noi...si ma doare...tare..prea tare...
Sunt constienta ca ma asteapta multe momente dureroase in viata...gandindu-ma la Darius...


De exemplu..de cand a murit Darius...nu suport sa aud cantandu-se La Multi Ani cuiva...nu conteaza in ce imprejurare...la nunta...la botez...nu suport...
Neincetat ma gandesc ca lui Darius nu ii voi putea canta niciodata...


Nu l-am mai visat de mult timp...si imi e tare dor de el