Pentru toate Mamele de Ingeri....

[Pircalabelu Diana]

Offf îngerașul meu tare greu este fără tine... Îți simt lipsa enorm de mult cât de mult îmi doresc sa te țin în brate sa te ating, sa iti simt mirosul . Sa nu uiți niciodată ca te vom iubi mereu și te rog din suflet sa vorbești cu Doamne Doamne sa te trimită înapoi la noi sa ne luminezi viata din nou, eu îl rog mereu și sper ca într-o buna zi sa te țin din nou la pieptul meu și sa te sărut și sa iti spun cât de mult te iubesc. Măriuca minunea mea frumoasa!

[Alexandrapop]

Diana, scumpa mamica,
Din pacate, oricat ne-am dori si oricat ne-ar durea, ingerasii nostri nu se mai pot intoarce....ii vom putea tine la piept daca, atunci cand vom parasi si noi aceasta lume vom fi vrednice de imparatia Domnului. Stiu, e greu, dar indiferent cu cati copilasi ne va mai binecuvanta Dumnezeu, pe ei nu ii vom mai naste o data. Ei sunt unici, iar puiutii ce vor urma vor fi fratiorii/surioarele de care, cu infinita dragoste, vor avea grija.
Stiu ca nu e tocmai o incurajare....
Iti trimit o îmbrățișare din suflet!

[Pircalabelu Diana]

Draga Alexandra știu , dar sper macar o trăsătură a ei sa aibă frățiorul sau surioara ei sa îmi alin puțin dorul de ea. Astazi am văzut mămici cu copii lor și ma durea sufletul ca nu o aveam și eu pe Maria sa ma bucur de ea. Întrebarea asta DE CE EA? o sa o am toată viata în în gând. În fiecare seara și zi vorbesc cu ea și o rog măcar în vis sa îmi vina sa o mai vad și eu. Este foarte grea durerea asta și greu de dus. Ii mulțumesc ca a ales sa fiu mama ei și sper ca acolo sus Dumnezeu are grija de ea și ii oferă toată dragostea Lui. Am rămas goala, ma simt ca o piatra fără viata. Fetita mea avea zile de trăit dacă medicii își dădeau interesul sa o salveze, dar viata ei pentru ei nu a contat. Sper ca Dumnezeu sa aibă grija de ei și sa plătească fiecare asa cum merita. . Îți mulțumesc că ești alături de mine și sper ca într-o buna zi sa zâmbim din nou fără masca pe care o purtam acum cu zâmbete false

[Chibi]

Draga Diana,
Imi pare rau ca te-ai alaturat familiei de mamici care isi poarta copii in suflet nu in brate, dar sper ca ai gasit aici putin alinare si intelegere.
Nu exista nici o reteta care sa faca durerea asta sa treaca, cazi si te ridici mereu... primele dati pare imposibil sa te ridici si nu reusesti sa vezi in jurul tau decat intuneric, dar viata nu prea iti ofera alte variante decat sa pasesti inainte purtandu-ti copilul in inima. Nu devine mai usor cu timpul, dar inveti tu sa iti tii capul drept indiferent de durerea pe care o duci pe umeri. Sunt alaturi de tine in intunericul durerii si iti promit ca desi nu pare acum durerea va deveni mai usor de purtat cu timpul. Nu sunt rani de care uiti ci rani pe care le vei purta mereu deschise, dar vei invata sa le porti cu mandrie si dragoste pentru cea care va fi mereu iubita ta fetita Mariuca
Te imbratisez cu drag,
Andrea.

[Pircalabelu Diana]

Multumesc mult draga Andrea, este o durere din ce in ce mai greu de suportat si de dus.Intrebarea DE CE copilul meu am sa o pun mereu, ea a fost o minune mult asteptata si dorita, dar nu am apucat deloc sa ma bucur pe deplin de ea decat trei saptamani. M am transformat intr o piatra nu stiu ce mai simt am un gol in suflet ,in inima, in casa....imi apar numai mame cu copii lor mici, mari care se pupa, rad impreuna vad multe etape pe care puteam sa le am si eu cu ea. Ma simt vinovata ca nu am putut sa fac nimic pentru ea si sper sa nu fie suparata pe mn. Multumesc mult pentru ca sunteti alaturi de mine si sper sa aveti putere sa treceti toate mamicile peste aceasta durere extraordinar de mare.

[Chibi]

Draga Diana,
Tot ceea ce simti e absolut normal, revolta pe sistemul medical, gelozia (poate chiar invidia) pe mamele care au oportunitatea sa se bucure de cei mici, indiferenta cu privire la ce are viata sa iti ofere (sentimentul acela ca te-ai transformat in piatra)... sunt toate absolut normale.
Vaznd atatea mame care au trecut prin aceasta experienta eu cred ca cel mai bine este sa ii permiti sufletului tau sa simta toate aceste lucruri, sa nu te invinovatesti si sa nu le reprimi pentru ca exista sanse mari sa revina mai tarziu cu furie si mai mare. Eu am spus mereu ca nu vreau sa trec peste durere ci sa trec prin ea, sa strabat intunericul asa cum imi este dat singura sau cu cineva alaturi si sa ies la capatul celalat cu o liniste in suflet care sa imi permita sa imi traiesc viata in acest nou "normal".
Nu e usor, nu va fi niciodata usor, dar viata nu iti prea ofera alternative ci te impinge in fata chiar daca tu ai dori sa traiesti mereu in acele 3 saptamani in care ai avut-o langa tine.
Dupa perioada in care am auzit mai mereu "esti tanara, o sa mai vina altii", "poate a fost mai bine asa" si multe alte idiotenii am trecut la perioada "eu nu cred ca as fi putut suporta asa ceva" ... raspunsul meu a fost mereu acelasi "nici pe mine nu m-a intrebat nimeni daca suport, daca nu e prea greu de dus durerea asta. Viata nu mi-a dat nici o alternativa de iesire desi mi-as fi dorit sa mor cu fetita mea in brate"
Nimeni nu o va putea inlocui pe minunea ta, dar iti promit ca atunci cand va veni timpul inima ta va creste inzecit si vei avea la fel de multa dragoste de oferit si unui fratior sau unei surioare.
Te imbratisez cu drag,
Andrea

[Pircalabelu Diana]

Mulțumesc mult Andrea. Astfel de vorbe le aud mai mereu ca sunt tânără, ca voi face alt copil ca încet încet voi trece și nu va mai fi asa greu. Pentru mine este greu și va fi greu pana în ziua când voi părăsi acest pământ câteodată ma întreb pentru ce mai trăiesc pentru ca acest copil pentru mine a fost viata toată. Mereu ma gândesc la ea și vorbesc cu ea și închid ochii și ma gândesc la momenele când o aveam în brate, când ii făceam băita,la zâmbetele ei când o mangaia în timp ce ii dădeam sa mănânce la toate momentele. Pentru ea voi merge mai departe și voi încerca să mă ridic și sa fiu puternica. Simt ca nu sunt înțeleasă de persoanele din jurul meu, parca ma simt forțată sa trec peste asta. Ma rog la Dumnezeu în fiecare zi sa aibă grija de ea pana voi ajunge eu și știu ca ea este un îngeraș pentru ca am visat-o ca o țineam în brate și era toată îmbrăcată în alb și avea aripioare albe ca zăpadă. Poate ma crede nebuna lumea dar eu ma rog la Dumnezeu sa îmi dea tot fetita atunci când vrea el,dar sa aibă măcar ceva de la ea sa îmi mai alin dorul. Știu ca sufletul meu va fi alinat puțin atunci când voi avea alt copilaș și știu ca fetita mea va avea grija de noi. O iubesc și o voi iubi mereu, în inima mea ea va trai pentru totdeauna.

[Pircalabelu Diana]

Mulțumesc mult Andrea. Astfel de vorbe le aud mai mereu ca sunt tânără, ca voi face alt copil ca încet încet voi trece și nu va mai fi asa greu. Pentru mine este greu și va fi greu pana în ziua când voi părăsi acest pământ câteodată ma întreb pentru ce mai trăiesc pentru ca acest copil pentru mine a fost viata toată. Mereu ma gândesc la ea și vorbesc cu ea și închid ochii și ma gândesc la momenele când o aveam în brate, când ii făceam băita,la zâmbetele ei când o mangaia în timp ce ii dădeam sa mănânce la toate momentele. Pentru ea voi merge mai departe și voi încerca să mă ridic și sa fiu puternica. Simt ca nu sunt înțeleasă de persoanele din jurul meu, parca ma simt forțată sa trec peste asta. Ma rog la Dumnezeu în fiecare zi sa aibă grija de ea pana voi ajunge eu și știu ca ea este un îngeraș pentru ca am visat-o ca o țineam în brate și era toată îmbrăcată în alb și avea aripioare albe ca zăpadă. Poate ma crede nebuna lumea dar eu ma rog la Dumnezeu sa îmi dea tot fetita atunci când vrea el,dar sa aibă măcar ceva de la ea sa îmi mai alin dorul. Știu ca sufletul meu va fi alinat puțin atunci când voi avea alt copilaș și știu ca fetita mea va avea grija de noi. O iubesc și o voi iubi mereu, în inima mea ea va trai pentru totdeauna te îmbrățișez cu drag Andrea

[Pircalabelu Diana]

Oare de ce toată lumea îmi spune ca mai bine ca a fost acum când era mica si ca nu era mare.... Doamne oare acești oameni se gândesc înainte sa vorbească. Îmi arde sufletul mai tare când aud vorbele astea ești tânără faci altul, dar copilul asta ce a fost? Din plastic?

[Alexandrapop]

Offf Diana,
Cred ca nu e mamica de inger care sa nu fi auzit astfel de cuvinte. Mie mi-a spus cineva " bine ca nu ai apucat sa te atasezi" ... Nu m-am putut abtine si i-am raspuns. I-am zis ca el e tata si ma asteptam sa inteleaga si sa stie ca iubirea nu creste proportional cu varsta si ca ma-ndoiesc ca isi iubeste copiii mai mult acum decat in prima secunda de viata. A plecat capul si a tacut apoi.
Am invatat sa ignor astfel de vorbe, iar daca insista sau ma prind intr-o faza proasta le raspund, chiar daca se simt prost apoi.
Tatal meu mi-a spus, dupa 2 luni, cand m-a sunat si a constatat ca plang ca " inca mai plangi? Nu ti-a trecet inca?" Atunci m-am enervat si i-am dat o replica taioasa, apoi mi-am dat seama ca nu a vrut sa ma raneasca. Sunt fetita lui, il doare ca sufar.
Din acest motiv am ales sa imi ascund sentimentele fata de cei din jur, ma descarc doar cu sotul sau cu alte mamici de ingeri. Noi intelegem...
Din pacate, oricati copii vom avea de acum, pe ingerasii nostri nu ii vom mai naste o data...pe ei i-am pierdut pt todeauna, cel putin in lumea asta. Eu inca vreau sa cred ca Dumnezeu nu ramane dator si incerc sa am rabdare.
Imi repet mereu ca nu suntem blestemate ca i-am pierdut, ci binecuvantate ca i-am avut.
Te imbratisez

[Pircalabelu Diana]

Asa este draga Alexandra, au fost o binecuvântare extraordinar de mare de la Dumnezeu, eu o rog pe fetita mea sa ne dea putere sa mergem mai departe și lui Dumnezeu sa ne aline durerea. Niciodată nu ii vom uita . Este dorul acesta mare care nu știu cum sa îl controlez, sunt atâtea întrebări la care nu am răspuns, dar știu ca într o zi voi fi din nou cu ea și ma voi bucura din nou de ea. Te îmbrățișez cu drag. Ma bucur ca am găsit persoane care ma înțeleg aici și știu prin ce trec și prin ce voi trece în continuare, dar asa a fost sa fie destinul nostru sa trecem prin asa durere mare care nu cred ca mai exista pe pământ. Îmi este tare dor de ea enorm de mult, se fac trei luni de când nu o mai am alături de mine de când nu ma mai bucur de absolut nimic simt ca nu mai știu cum este sa fi fericit.

[Chibi]

Draga Diana,
pare imposibil sa gasesti vreun motiv pentru care sa zambesti sau o clipa de fericire in intunericul acesta, dar iti promit ca in timp vor veni si acestea.
Pe mine m-a ajutat foarte mult sa scriu despre ea, despre dragostea noastra si despre durerea mea. La cateva saptamani dupa ce a murit am descoperit cartile de colorat pentru adulti si de acolo a inceput vindecarea mea. Luni de zile am colora pentru ca era singurul lucru care ma ajuta sa nu ma gandesc la ceea ce simteam.
Mai tarziu am descoperit pictura, eram deja la faza in care imi intelegeam foarte bine durerea si culorile m-au ajutat sa o exprim.
Un alt pas important in drumul meu spre lumina a fost si faptul ca am scris despre ea intr-o carte care a fost publicata international. M-a facut sa ma simt de parca amintirea ei va ramane mereu aici pe pamant... aici unde ar fi fost locul ei.
Te imbratisez cu drag, iar micutei tale ii trimit un cer plin de stele!

[Pircalabelu Diana]

Astazi trebuia sa ne bucuram de tine ingerasul meu, sa sarbatorim ziua numelui tau Maria.Imi pare rau ca nu am apucat sa iti povestesc de ce am ales acest nume. Doar Ei m-am rugat si lui Dumnezeu sa mi te dea, cand ma rugam sa mi te dea tu erai deja in pantecul meu, dar nu stiam de tin,erai asa micuta cand te am vazut prima data un punctulet plin de viata.Astazi am fost la tine cu inima franta sa iti spun la Multi Ani si cu multe intrebari in suflet DE CE? Mami si tati te iubesc enorm de mult sa nu uiti asta niciodata pana in clipa cand vom fii din nou impreuna .Sa ai o zi frumoasa alaturi de toti ingerasii mami, suntem alaturi de tine cu inima si sufletul.Te imbratisam cu mare drag si multa iubire draga mea fetita. Minunea din viata noastra!

[Pircalabelu Diana]

Draga mea fetita , astazi am venit de la mormantul tau cu sufletul trist acasa. Ma gandeam pe drum la atatea planuri care vroiam sa le fac cu tine impreuna,dar din pacate nu voi putea face nimic.de unde sa mai am atata putere sa merg mai departe cand tu erai puterea mea? Oare DE CE nu imi raspunde Dumnezeu la atatea intrebari. Nu mai pot merge mai departe,am obosit . Am inceput sa ma umplu cu ura pe alte persoane care sunt fericite nu mai suport sa aud ca cineva are copil si este fericit si binecuvantat. Astazi am aflat ca tatal medicului care trebuia sa aiba grija de tine a murit,dar nu sunt multumita doar cu atat. Nu stiu daca fac bine dar l am rugat pe Dumnezeu sa nu se opreasca aici, tot nu simte durerea pe care o am in suflet. Imi este dor de tine sufletul meu frumos si pur.
.

[Alexandrapop]

Draga Diana,
Ma doare sufletul cand iti citesc cuvintele, le inteleg atat de bine, dar nu pot fi întrutotul de-acord cu tine. A dori raul cuiva este total împotriva lui Dumnezeu, iar invidia in cazul nostru,desi este normala, nu trebuie sa ne acapareze viata. Ingerasii nostri ne privesc de acolo de sus, tot timpul. Si trebuie sa ii facem mandrii de noi, la fel cum si noi am fost si suntem mandre de ei, de faptul ca sunt ingerasii nostri, de faptul ca suntem mamicile lor.
Un duhovnic bun te-ar putea ajuta. Pt mine a avut si are un rol important in incercarea mea de a merge mai departe.
Din pacate, raspunsurile la zecile de intrebari ce ne framanta nu le vom primi in aceasta lume. Dar eu cred ca Dumnezeu nu ramane dator.
Iti doresc ca Dumnezeu sa iti dea puterea si intelepciunea de care ai nevoie, iar apoi o samanta de speranta, care sa infloreasca din dragostea pe care stiu ca esti capabila sa o imparti intre ingerasa ta si fratiorii/surorile ei.
Te imbratisez

[Pircalabelu Diana]

Știu ca nu este bine Alexandra dar mi au lut tot ce aveam mai scump . Ei m au transformat în ceea ce sunt azi. Pentru mine nu mai exista nimic. Ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa numai gândesc asa dar numai pot. Copilul meu a plătit cu viata din cauza lor, sunt un om nenorocit pe viata, nici nu mai vreau sa trăiesc, vreau doar sa fiu lângă ea ca numai pot de dorul ei. Nu știu cum sa merg mai departe. Știu ca ma voi întâlni cu ea într o zi dar e prea mult pana atunci. Îmi este frica sa mai rămân însărcinată dacă voi păți la fel dacă voi trece prin ce am trecut cu fetita, sunt gânduri care ma zapacesc de cap. Când ma duc la mormântul ei îmi vine sa o scot de acolo încă nu accept gândul asta ca ea este sub pământ și eu sunt în viata și trăiesc. Off Doamne cum sa fac sa ma obișnuiesc cu gândul asta?

[Nela]

Diana, m-ai rascolit cu ultimul tau mesaj. Iti doresc putere, sa te poti mentine la suprafata si speranta. Te imbratisez strans si mult.

[Pircalabelu Diana]

Multumesc draga Nela, de cate ori simt ca numai pot intru aici si spun tot ce am pe suflet si imii spun durerea pe care o voi purta in suflet toata viata, cum si alte mame fac la fel. Ca mama niciodata nu voi mai fi intreaga sufleteste.. o parte este in rai si o parte ramane aici sa se lupte pentru urmatorii copii

[Pircalabelu Diana]

Astăzi trebuia sa fie cea mai frumoasa zi din viata noastră fetita mea draga, botezul tău, cununia noastră în fata lui Dumnezeu și ziua ta de nume,dar din păcate nu este decât o zi trista plina de durere, amintiri și lacrimi. Părinții astăzi își săruta copii de ziua lor, eu nu am putut decât sa sărut o poza cu tine. Îmi este greu fără tine minunea mea, dar știu ca acolo sus ești iubita și numai suferi. Mami îți trimite multe . Sa nu uiți ca te voi iubi pana în momentul când inima mea se va oprii pentru totdeauna. La mulți ani îngerașul meu, mami este alături de tine cu gândul și sufletul. Te iubesc!