Bună
Nici nu știu cum sa încep acest mesaj... Azi se împlinesc 5 zile de când sunt mămica unui ingeras superb Matei Nectarie.
Totul a început în luna iunie a anului trecut când am aflat ca sunt din nou însărcinata, după o perioada de încercări fără rezultat. Mai avem un baietel David Catalin, tot universul nostru, care are acum 2 ani și 5 luni.
Sarcina a decurs normal , fără probleme, fără grețuri și cu analize și controale perfecte. De fiecare dată toate erau ok. Toate aștea pina în săptămâna 28, când în urma unei ecografii, doctorul mi-a recomandat un consult la un medic din Cluj, pentru o a doua părere. Mi-a spus ca a scăzut lichidul amintit și ca rinichii sunt mai mari decât normal. A fost începutul unei perioade de ecografii peste ecografii, și diagnosticul medicului din Cluj: displazie multichistica bilaterala. Ne-au informat ca bebelușul nu are nici o șansă, ca sarcina poate nici sa nu ajungă la termen. Toată bucuria unui nou bebe, toate visele și speranțele ne-au fost spulberate în 2 secunde.
După o săptămână de la diagnostic, a urmat un alt control în care parcă părerea medicului se schimba, pare ca bebele ar avea ceva șanse, dar nu primeam niciodată foarte multe detalii, doar ca situația e la fel de fiecare data.
Au fost 2 luni, din 6 decembrie pina in 29 ianuarie, cu gânduri, iluzii, speranțe, așteptări, lacrimi.
În urma unui travaliu de aproximativ 40 de ore, s-a încercat o naștere naturala după o cezariana,s-au hotărât la.ora 23.00 în data de 29.01.2016, sa- mi facă cezariana.
Și atunci a fost începutul sirului de întrebări: de ce ? Și lacrimi peste lacrimi.
La ora 23.45 am născut un băiețel, mare și foarte frumos după părerea anestezistei, dar care nu a reacționat, nu a plins, doar un mic scâncet, pe care nu am reușit sa- l văd deoarece m-au adormit imediat.
Am aflat abia dimineață la ora 8, ca pe parcursul nopții a făcut 4 stopuri cardiorespiratirii, ca dimensiunile mari ale rinichilor i-au afectat plămânii și ca la ora 7.05 în data de 30.01.2016 a plecat la doamne doamne.
A lăsat un gol imens în viața noastră .
De atunci încerc sa fiu tare pentru puiul meu David, dar jumate din mine plange continuu...
Mă rog la Doamne Doamne sa îmi dea putere și poate dacă considera un nou bebe când va vrea el.
Te iubește mami mult Matei.