"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Ingerasul meu se numeste LIVIA NICOLETA. S-a stins pe data de 17 decembrie 1992. Este prima data , dupa aceasta mare durere, chiar daca au trecut atatia ani, cand pot VORBI despre copilul meu trecut in nefiinta, la o luna ... Nu am stiut nici atunci de ce a pierit si poate nu voi sti niciodata. Stiu doar ca am asteptat acel pui cu toata dragostea, chiar daca mai aveam unul, care acum are 20 de ani. Era sa mor in timpul operatiei de cezariana...mi-am revenit din anestezia totala si am simtit durerea aceea crunta de trup sfartecat, eram pe masa de operatie si am auzit medicul strigand la medicul anestezist. Medicul anestezist, o buna amica de-a mamei mele striga la mine :,,Maria, respira, o sa mori! ''. Cum sa mor? Eram pe maini de medici, cum sa mor cand am de adus o viata pe lume? Apoi i-am auzit pe toti foind pe langa prunc... M-au carat ca pe un gunoi, m-au aruncat intr-un pat, la terapie intensiva...mama, pe hol plangea , incerca sa dea bani asistentelor ca sa aiba grija de mine,dar nu au lasat-o sa ramana aproape, sa ma vegheze, era si ea un suflet ingrijorat de mama , biata mea mama, cu ani in urma trecuse exact prin ce trecusem si eu. Si a trecut o zi...intrebam si eu:,,unde e fetita mea?De ce nu mi-o aduceti?'' Ma dureau sanii ca aveam furia laptelui...si nu intelegeam ce se intampla. Simteam nevoia salegan, sa-mi strang copilul la piept. A venit medicul obstetrician, care a incercat sa imi spuna ca voi pleca acasa, dar fara copilul meu, am fost socata si am intrebat :,,De ce? De ce?''. Mi-a raspuns : ,,Si daca ma dai in judecata, copil intreg nu vei avea. " Am cerut sa-mi vad copilul, intreband disperata ce are copilul meu. Am plecat innebunita pe holurile spitalului, sa-mi caut minunea mea cu ochii verzi... ca in acceptul meu, minunea avea sa aiba ochii verzi, ca ai fratelui si ca ai tatalui sau.Nu aveam, cum avusesem la celalalt copil , siretel cu tablita numerica, la mana si fetita mea nu aparea pe nici o lista. A venit mama si am implorat-o sa ma duca sa o vad si sa-mi spuna ce se intampla. Ezita... Intr-un final mi-a explicat ca inainte de a fi asezata pe masa de operatie, nasterea se declansase si copilul era pregatit sa vina pe lume. Medicul i-a incizat coloana vertebrala cand a taiat cu bisturiul... Copila mea nu mai misca piciorusele, pentru ca pierdea lichid cefalo-rahidian...DOAMNE! DOAMNE! Si am vazut-o...in incubator, alba, mica si frumoasa, semana cu fratiorul ei, care avea pe atunci, 4 anisori. Dadea din manute, plangea...aveam lapte, nu m-au lasat sa o alaptez....nu intelegeam nimic, nimic si niciodata nu voi sti adevarul, pentru ca nimeni nu mi-l spune. A murit dupa o luna...pe 17 decembrie...afara ningea, noi , la morga, luptam sa luam copilul , sa il ingropam, cumparasem hainute si cosciugel. In loc sa vina MOS CRACIUN, am luat cosciugel!! DOAMNE ! Cat doare! Ce tare doare, timpul nu stinge acest amar, e la fel, e la fel! Parca ar fi acum...Iarta-ma , copilita mea, ca te-am nascut , ca sa te ingrop. Am acelasi dor nestins . Stiti ce mi-a spus sotia medicului care ma operase, care era si ea medic obstetrician : ,, Draga, daca mai plangi si iti mai freci mainile asa, te duc la nebuni! Ce , esti tanara, faci altu'! Las-o sa moara , ce vrei o hamdicapata pe viata?'' Nu-mi mai gasesc cuvintele toate ca sa povestesc , ca au fost prea multe si prea grele...asistentele veneau in salon, unde eram 4 paciente operate si in loc sa aiba grija de noi, mancau savarine si radeau..dar spaga o incasau de la rudele noastre, Dumnezeu sa le ierte ! Ma ridicam atat de greu si cerseam o plosca , imi strigau : ,,Fa pe tine! '' ca se uitau la televizor. Si un animal il tratezi mai cu mila, ca e suflet nevinovat si el! Un cosmar...omniprezent ! Fiica mea s-a numit LIVIA NICOLETA si ingerasul meu se numeste tot LIVIA NICOLETA; am apucat sa o botezam, in spital, era un preot, care slujea cu har si mila acolo unde era chemat , miluia cu rabdare suflete . Mi-am gestionat sentimentele, da...nimic nu ma mai doare la fel si nu ma mai bucura la fel, de atunci, a fost piatra de incercare maxima a vietii mele, fereste-ma , Doamne si apara-ma si apara-ne pe toti! Da, sunt mamica de ingeras...SUNT... Am un flacau student VLAD si pe minunea DIANA , de 15 ani, eleva de liceu. Dar SUNT si mamica de ingeras...si va rog, inscriptionati - mi un balon...sa il trimit LIVIEI mele, sa vada ca nu am uitat-o. Si va multumesc, ca m-ati citit , ca aveti rabdare pentru noi toate mamicile de ingerasi . Sa ne uneasca puterea de ramane noi insine si forta de a merge zambind mai departe , sa avem intelegere si iubire pentru semenii nostri, sa fim sanatoase , ca sa ne putem duce menirea la bun sfarsit.
Bună, Maria, Am citit povestea ta şi nu pot să înţeleg de ce un om (oare îi putem numi oameni?) care ar trebui să fie un salvator este de fapt cineva fără suflet care nu are niciun simţ de răspundere şi mai ales suflet. La mine nu au trecut decât 7 luni şi durerea este foarte mare.............te înţeleg şi cred că nici un cuvânt din lume nu poate să îţi aline un pic din cumplita suferinţă. Te îmbrăţişez, îţi trimit numai gânduri bune şi o rază de lumină care să-ţi lumineze calea. Mihaela, mămica lui ANDREI.
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
Buna Maria. Imi pare nespus de rau pentru ingerasul tau si te felicit ca ai avut curajul sa ne impartasesti povestea ta dureroasa.Este greu chiar daca au trecut atatia ani .Sunt alaturi de tine si poate ne intalnim pe 2 octombrie.Te imbratisez cu drag Daniela G.
Draga Maria, imi pare nespus de rau pentru ingerasa ta LIVIA NICOLETA, sa-i dea bunul Dumnezeu liniste si pace sufletelului ei si sa aiba un zbor lin intre stele. Imi pare rau ca si ingerasa ta a trebuit sa plece inainte de vreme dintre noi din cauza unora care se numesc medici asa cum si Larisa mea a trebuit sa plece din cauza ca a fost infectata in spital si a facut septicemie. Mi se strange stomacul cand vad in ce lume traim, nu am cuvinte. Aici vei gasi alinare si foarte multa dragoste. Te imbratisez cu drag, Andrea
Buna, Maria ! Regret enorm ca si povestea vietii tale este umbrita de acest aspect trist a pierderii unui prunc! Ca si celelalte mamici, te inteleg perfect, poate tocmai ca povestea mea seamana foarte bine cu povestea ta. Insa, noi, ca mame, putem doar sa ne iubim pruncii din cer exact asa cum ii iubim si pe cei de pe pamant, putem sa ne rugam pentru odihna si lumina lor, putem sa speram ca alte mamici nu vor mai trece prin ce am trecut noi. Chiar daca soarta ne-a daruit in timp alti copilasi, sigur ca locul celui pierdut nu il va putea lua nimeni, niciodata! Insa, mamici constiente ce suntem, intr-u binele celor dragi noua care au mare nevoie de noi, sa ne adunam fortele si sa luptam cu dorul ce doare imens pentru a reusi sa traim frumos si demn pana la intalnirea cu rudele dintre astre. Te imbratisez scumpo, iti doresc o viata cu multe bucurii si sa ai parte doar de oameni veseli in jur. Primeste in dar de la mine, pupicii mei pupaciosi, cu drag...Nicoleta! Pentru Nicoleta ta,
Draga Maria, un sincer "Imi pare rau" pentru pierderea ta...ai pierdut un copilas...ai dobandit un ingeras.. Fetita ta Livia Nicoleta este acolo unde nu exista durere,boli si suferinta! Dar dorul de copilasii nostrii nu il poate alina nimeni si nimic... Iti doresc sanatate si sa te bucuri de o viata frumoasa alaturi de copilasii tai de aici de pe Pamant! Te Angela, mami de ingeras jucaus Calin Gabriel
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei
Draga mea , nu am cuvinte prin care sa exprim ceea ce simt , imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin cea mai cumplita incercare care ii este data unui parinte... iti doresc multa putere , alinare prin copiii tai... iar ingerasa ta este acum intr-o lume plina de lumina si pace... te imbratisez cu drag , mama Alinei.
Buna, Maria draga! Te imbratisez si iti recomand sa prinzi repede o portie de pupici pupaciosi de la mine. Sa ai o zi frumoasa, un sfarsit de saptamana cat mai placut! Pa, iubita...si ai mare grija de tine, pa, pa, numai bine! Pentru sufletul tau frumos, Pupici, ...tot eu, paa!!!
of draga mea...parca se inaspreste lumea asta...stii...daca m-as intalni vreodata cu cineva de pe alta planeta mi-ar fi rusine sa spun ce fel sunt oamenii..UNII oameni...mi-ar fi rusine cu lumea in care traiesc...in loc sa evoluam,noi coboram si mai mult si mai mult...cum pot exista oameni care sa faca niste greseli atat de mari?Este de neconceput...Nu mai vreau sa vina mamici de ingerasi pe site...pentru ca nu vreau sa mai existe mamici de ingerasi...doar de ingerasi pe pamant.din pacate de indiferenta medicilor ne lovim la fiecare pas,este dureros ce se intampla cu vietile noastre...am ajuns sa imi fie frica sa merg la doctor,stand cu teama ca mi-ar putea face rau...sau oricui altcuiva,nu neaparat mie.de ce nu lasi numele doctorului si al sotiei sale pe site sa stim de cine ssa ne ferim si sa stim pe cine sa judecam...pentru ca desi nu ar trebui sa ii judecam noi...suntem oameni...si unii dintre noi nu putem trece nepasatori...te imbratisez cu drag si crede-ma din suflet ca imi pare rau ca esti si tu o mamica de ingeras in rai...si imi doresc ca toate persoanele care intra sa intre din orice alt motiv pe acest site...sa ne dea sfaturi,sa ne compatimeasca,orice insa sa nu fie parinti de ingeras....parca ma sting cu fiecare poveste pe care o citesc...desi sunt mai mica decat baiatul tau(eu am 18 jumate) sunt si eu o mamica de ingeras...si simt ca nu o vom putea scoate vreodata la capat in lupta cu lumea asta rea....
Cel mai frumos lucru care ti se poate intampla este sa iti zambeasca un copilas.Si mai frumos este ca acel copilas sa fie al tau!Cristina- mami de ingeras dulce ANDREEA ELENA
Zile bune sa aveti ,sanatate,putere si numai bucurii,liniste sufleteasca ! Multumesc si imbratisez mamicile si sper ca voi fi alaturi de voi,pe 2 octombrie. Rog,daca se poate sa fiu anuntata ora si locatia stabilite pentru intalnire, pe id-ul meu de mess ,care este mariadia1. Multumesc si va doresc toate cele bune. MARIA
Buna, Maria draga! Iti multumesc pentru mesajul sincer, ai dreptate, insa cu legea in mana ne cam neindreptatesc. Asta e, se va schimba legislatia si la noi, asa speram, ...si calitatea oamenilor. Te imbratisez cu mare drag si ai grija de tine, Prinde si o portie mare de pupici pupaciosi, vor alunga frigul de afara si rautatea din inimile semenilor nostrii. Pupici, ...tot eu, Nicoleta!
Te imbratisez, draga Maria, iti doresc multa putere, iti trimit cele mai calde ganduri... intr-o zi , sunt sigura ca ne vom revedea ingerasii nostri dragi...trebuie sa credem si sa speram... iar ei sunt bine, acolo sus, feriti de rautatile si mizeriile acestei vieti nebune si atat de nedrepte... iti trimit o si pentru tau.
Draga Maria, îmi pare rău pt.Îngera ta .Chiar dacă a trecut atâta timp, ştiu că e dorul , durerea care nu se stinge niciodată.Sa te bucuri de copilasii tăi ; şi eu mă bucur de Mihai al meu.Pt. ei trebuie să mergem mai departe..... Sunt cu sufletul alături de tine! te şi te
Buna, Maria draga! Scumpa mea, bucura-te de tot ce vezi frumos si bun in jurul tau, bucura-te de sentimentele frumoase oferite de cei dragi tie, de mamicile din E.M.M.A., bucura-te de tot ce face Bianca frumos si bine pentru toate mamicile de ingeri. Si...chiar de toamna care vine cu atata culoare, sa te bucuri, ...de copiii veseli din parcuri, de soarele care ne lumineaza viata zi de zi. Pentru sufletul tau frumos, Si, acum, un desert pentru masa de pranz, ...un desert fara grasimi si zahar, dar...dulce de tooot:pupici pupaciosi cu dragoste. Te imbratisez, sa ai o zi buna! Paaa, numai bine!
Draga Maria, Ma simt asa neputincioasa sa spun ceva deoarece nu a trecut nici o luna de cand imi plang ingerasul dar iti inteleg durerea si dorul care te macina. Este un dor vesnic care il vom purta cu noi toata viata. Nu ne ramane decat sa ne rugam la Doamne Doamne sa aiba grija de sufletele puilor nostri. Cu mult drag, te Sorina mama ingerasului David.
Draga Maria...mi-e drag numele tau..e si al doilea nume a lui DORU MARIAN precum si al mamei mele si ea mama a doi INGERI... I-ti multumesc pentru ca esti alaturi de mine.Avem atatea in comun...si eu mai am o fiica de 14 ani dar flacaul meu a plecat....i-si dorea atat de mult sa faca 18 ani... dar in loc de majorat ,in august i-am aprins la biserica 18 lumanari si am ridicat o cruce la marginea drumului unde a fost accidentul.S-a dus intre INGERI impreuna cu colegul sau de banca VLAD iar la volanul masinii era cel mai bun prieten al lor,care a ramas in viata..... Atunci am spus ca ,daca vreodata, un baiat care trece pe acolo ,vazand crucea ,v-a lua piciorul de pe acceleratie...v-a ajunge acasa teafar...iar mama lui i-l va saruta multumind lui Dumnezeu...Atunci DA! Plecarea lui DORU si durerea mea n-au fost zadarnice.... Doamne ajuta !
Buna, Maria draga! Acum, la rascruce de anotimpuri, doresc sa apara un nor deasupra locuintei tale, si in clipa in care iti vei indrepta ptivirea spre cer, din acel nor sa picure cu bucurii si vise, cu sperante si ganduri de bine. Sper ca esti din ce in ce mai optimista, sper ca portiile mele de pupici pupaciosi fac fata problemelor tale de zi cu zi, si, reusesc sa aduca acel suras de cate ori e nevoie de el. Te imbratisez cu mare drag si ai grija de tine. Pentru sufletul tau de mamica iubitoare, Pentru ingerasa ta, pupici dulci si multa lumina. Pupici, si Dumnezeu sa te ocroteasca vesnic! Cu drag, o mamica.
Draga Nicoleta si dragele mele toate, din fericire, am o fire bun si o mare putere de a face face rascrucilor, va multumesc ca sunteti alaturi de mine. Aceasta luna este destul de grea pentru mine, dar o voi depasi cu bine. Fiica mea participa peste 2 zile la MISS BOBOC si eu sunt tare mandra de ea, e o adevarata domnisoara, printesa si un copil tare bun. Va doresc tuturor fericire, liniste si multa , multa sanatate, alaturi de cei dragi. Maria, mamica ingerasei LIVIA NICOLETA
Draga Maria, ma bucur pentru minunata ta fiica, mult succes ii doresc, sunt sigura ca esti atat de mandra si fericita cu dragii tai copii, va doresc multa sanatate si sa cunosti cele mai mari impliniri prin comorile tale ...te imbratisez, cu simpatie si drag...mama Alinei. Pentru tau, si .