"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Povestea vietii mele…as fi vrut sa pot povesti despre ceva frumos,o intamplare deosebita din viata mea.Dar nu a fost asa… Pe data de 5 martie 2013 am nascut o fetita. O fetita minunata,frumoasa…fetita MEA. Eram foarte fericita,nici nu mai simteam durerile din urma operatiei de cezariana…fericirea era prea mare si simteam ca nu as vrea sa umbresc sentimentul acesta cu niste dureri trecatoare. Ma gandeam mereu ca maine va fi mai bine,ca maine nu ma va mai durea nimic.Dar nu stiam ca va urma o durere mult mai mare,durerea SUFLETULUI. A fost foarte greu tot ce s-a intamplat. Dar intr-o zi frumoasa si insorita pentru mine(desi afara ploua si era frig),luni,pe data de 11 martie,mi-am adus mica printesa acasa,in micul ei palat.Un palat nu foarte luxos sau unde avea sa fie inconjurata de lucruri luxoase,dar unde o astepta cea mai mare dragoste din lume. O astepta taticul ei,care o iubea foarte mult si fratiorul ei,care si acum ma intreaba unde e bebe…cat despre dragostea mea,nu o pot exprima in cuvinte….o priveam si ma simteam cea mai implinita femeie din lume… Dar,din pacate,fericirea mea a durat foarte putin…nici macar trei zile,cum tine orice minune…si acum imi amintesc prima si ultima noapte cand am dormit cu fetita mea in pat…inconstient,parca presimteam ce se va intampla,pentru ca in acea noapte nu am reusit sa adorm…stateam doar si imi priveam fetita…era atat de frumoasa! Parca prea frumoasa pentru lumea noastra! Si,ca o zi fatidica pentru mine, a sosit si a doua zi,marti 12 martie…cea mai grea zi din viata mea… Dupa exact o saptamana de cand mi-a daruit-o.Dumnezeu mi-a luat-o inapoi la El pe micuta mea…ca o ironie a sortii sau poate ca un semn de la Dumnezeu,am nascut-o la ora 13,si a murit la aceeasi ora,o saptamana mai tarziu… Durere mai mare nu cred ca exista pe aceasta lume. In acea zi,am simtit ca totul s-a terminat pentru mine. Imi priveam fetita mea,fetita care imi zambea prin somn,fetita care ma strangea cu micuta ei mica de un deget,fetita care ma cauta cand ii era foame….o priveam acum fara viata si nu puteam sa cred…nu voiam sa accept.Au urmat zile intregi in care ma intrebam de ce? De ce ea?Plangeam,dar nu mai simteam nimic.Doar durere.Durerea pe care si acum o simt. Nu cred ca imi va trece vreodata. Au fost clipe in care mi se parea ca o simt miscand in burta… voiam sa cred ca inca nu am nascut. Dar nu e asa… stiu ca am pierdut-o pentru totdeauna… Din pacate,au trecut deja 3 saptamani de cand nu o mai am,si ii simt prea mult lipsa…o vreau inapoi langa mine! te iubeste mami,andreea si te va iubi mereu!
Ultima oară modificat de alexandra matei pe 30 Aug 2013, ora 08:17, modificat 1 dată în total.
Draga mea mamica, lasa-ma sa te si sa iti spun cat de rau imi pare pentru pierderea voastra, cat de rau imi pare ca inca o mama se desparte de puiul ei drag..of..doare..stiu asta..si doare tare, deoarece pierderea ta este recenta.
Este bine ca ne-ai gasit si ca ai avut curaj sa ne faci cunoscuta povestea ta si a micutei tale . Aici, alaturi de noi, vei gasi mereu sprijin, alinare sufletului tau, cuvinte frumoase de incurajare si multe articole care vin in ajutorul nostru, al parintilor de ingeri si nu numai.
Pentru inceput ti-as recomanda sa parcurgi urmatorul link, care vine in sprijinul nostru, al mamelor de ingeri http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame , pe sotul tau ( pentru ca sunt sigura ca si el sufera, in poti indemna sa citeasca articolul care vine in sprijinul tatilor http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati, iar celor din jurul vostru , pentru a nu va face voua mai mult rau cu anumite cuvinte si vorbe care mai mult dor decat sa vindece, ii poti indemna sa citeasca : http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati..
te vom astepta aici, ori de cate ori vei dori sa vorbesti cu noi, cu printesa ta draga sau pur si simplu ori de cate ori ai nevoie de un umar pe care sa-ti plangi dorul si durerea.
inca o data te cu drag si iti spun " Imi pare rau ", iar printesei tale mici ii trimit un cos urias de colorati.
A..daca nu te superi, ne poti spune si numele micutei tale ?
pentru tine draga mea.
Corina - mamica ingerasului IUSTIN si a comorii vietii mele- Bogdan
Draga mea da-mi voie sa te imbratisez , da-mi voie sa plang alaturi de tine. Cunosc atat de bine durerea ta, starile tale de incertitudine.....Imi pare rau, tare rau pentru FETITA TA, pentru familia ta.
Eu nu iti voi spune ca durerea va disparea, stiu insa ca impreuna cu mame care si-au pierdut copilasii am invatat sa traiesc cu aceasta durere. Da-mi voie sa-ti spun "bun-venit alaturi de noi!" Ai incredere ca aici durerea ta va fi inteleasa, aici nu ti se va spune cat si cand sa plangi, ce sa faci si ce sa nu faci. Aici iti sunt respectate starile sufletesti, iti sunt ascultate intrebarile si framantarile. Noi, toate am simtit aceasta durere!
Zbor lin, FETITA mica!
Putere si curaj, mamica indurerata!
lumi, mamica ingerasului ROMINA IOANA , a baietelului RICCARDO ANDREI si a micutei RENATA
ingerasul meu mic se numeste andreea-alexandra...mi-e atat de dor de ea! va multumesc foarte mult pentru mesaje...chiar ma ajuta...ma simteam singura. ea este ingerasul meu de sus...
Imi pare enorm de rau! Nu pot sa-mi imaginez cum s-a putut intampla asa ceva?...de ce?...doar Dumnezeu stie! Te imbratisez cu drag si iti doresc multa putere! Zbor lin micuta printesa!
doamne...de cati ingerasi mai e nevoie pana sa zici " gata!stop!"???? nu mai vrem sa le plangem zilnic dorul...ii vrem langa noi, vrem sa le simtim respiratia zi de zi, sa ii alintam, sa le zambim...vrem...ii vrem langa noi....draga mea, alexandra, iti sunt alaturi cu lacrimile amare si cu aceleasi intrebari" de ce?"...imi pare nespus de rau ca printesa andreea a devenit ingeras, mult prea devreme....te imbratisez si ma voi ruga pentru voi...
AMALIA, mama ingerasei SOFIA IOANA....plecata mult prea devreme .... ...Ma prefac puternica, ma imbarbatez cand mi-e greu si ma fac ca ma tin singura in brate, si-mi sterg lacrimile sa redevin puternica....
Draga Alexandra, draga mamica de Ingerasa gingasa Andreea Alexandra, primeste cele mai calde imbratisari, din partea noastra, a echipei E.M.M.A. Ma doare sufletul cand spun "Bun venit" unei noi mamici de Inger, dar, in acelasi timp, vreau sa te asigur ca ai ajuns in locul cel mai potrivit noua, parintilor de Ingeri. Aici este "Casuta sufletelor noastre", aici, sufletul tau se poate deschide, ne poti impartasi sentimentele tale Noi suntem aici, langa sufletul tau, asa cum si Ingerasii nostri sunt langa Ingerasa ta, o inconjoara cu aripioarele lor angelice.
Ne pentru linistea ta sufleteasca si iti trimitem ganduri bune, cu pace si compasiune.
Ingerasei gingase Andreea Alexandra , ii trimitem in dar mii de si . Zbor lin si Lumina vesnica Ingeras iubit!
Imi pare rau Alexandra cuvintele sunt fara rost acum dar sunt din suflet,iti doresc putere din puterea mea,liniste din linistea mea ca sa poti merge mai departe,,,, Multa alinare,credinta si rabdare ingerasa iubita
Draga mamica de ingerasa gingasa da-mi voie sa te imbratisez si sa te incurasez sa cinstesti memoria Andreei tale sfinte. Copilul tau este minunat si mai ales de neuitat. Pentru asta exista acest site pe care vei gasi mamici care deja stiu cum sa te ajute sa te bucuri de putinele amintiri ci fiica ta. Imi pare rau pentru ca ai trait asa ceva. Pentru curaj, blanda poveste a vietii fetitei tale impartasite cu moi mamicile de ingeri, iti multumesc.
Elly mamica Ingerasei Cleopatra Maria nume scris in Cartea Vietii eterne.
simt ca doar atat pot sa mai fac...ea e mereu in gandurile mele si am avut momente in care ma rugam sa mor si eu,ca sa pot avea grija de iubirea mea acolo,sus....
Imi pare bine ca ti-ai scris aici povestea te imbratisez cu drag si tristete ca esti si tu mamica de inger
Asa cum ti-am scris dincolo Nu stiu daca ma crezi dar 6 luni am vegetat, nu am trait, nu am avut nici un motiv ... am inceput sa traiesc dupa ce a venit acceptarea
Ma trezeam pentru a ma trezi din vis si cand vedeam ca nu e un vis ma culcam cu speranta ca la trezire trece cosmarul.
e adevarat ca fara forumul organizatiei E.M.M.A. nu stiu cum as fi fost azi si nu stiu daca as fi reusit sa accept inca de la 11 luni de la moartea ei. Primul pas spre asa zisa vindecare e acceptarea
zbor lin ingeras Andrrea Alexandra
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
multumesc frumos...mi-e inca foarte greu...am incercat sa ma exprim in scris,sa mai scap de gandurile care ma apasa...maine trebuia sa implineasca si ea o luna...offf,doamne!