"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Draga mea cata durere imi pare atat de rau , iti sunt alaturi cu sufletul, Iar pentru tine Ingeras Emanuel o cununa mare de si , ai grija de mamica ta alina-i un pic din durerea ei ce ii macina sufletul
Mamica unei Printese Antonia-Casandra in Cer si a unui baietel pe pamant Mark- Antonio
Gabi draga, am lipsit caci am stat muuulte zile in spital cu puiutii mei, ne luptam cu bolile de sezon. Dar m-am gandit la tine zi de zi si m-am rugat sa te intareasca Dumnezeu; tu oricum esti un om puternic, ti-am zis-o mereu, insa ajutorul Celui de Sus e nepretuit cand porti in suflet asa povara. Nu pot decat sa-mi imaginez ce traiesti, ce ganduri te macina cand timpul trece si lipsa lui ramane...Stiu totusi cum socotesti zilele...cat ar fi avut, ce-ar fi facut, cum ar fi fost el, cum v-ar fi fost impreuna...Si da, vin sarbatorile, vin Mosii, iar scumpul Emanuel nu e...Nu e aici, dar e Acolo si in inima ta, "traieste" in pace, in Iubire, ii este bine! Curaj, inca o data, curaj!
Nu realitatea este cea care conteaza, ci modul in care se reflecta asupra sufletelor noastre.
Multumesc Donna ca te gandesti la mine. imi pare rau ca a trebuit sa ajungi in spital cu copiii, si Luca al meu are varicela de 8 zile, a luat de la gradi,dar suntem aproape de final... Asa cum ai spus, timpul trece si Emanuel ne lipseste tot mai mult...nu prea am mai intrat pt ca nu m-am simtit bine o vreme, am avut o stare de epuizare psihica, ba am suferit si un atac de panica ...m-am hotarat sa imi schimb atitudinea fata de el, de Emanuel,sa incerc sa il iubesc altfel, sa ma gandesc altfel la el, nu cu atata durere si intristare,pt ca am vazut ca imi face rau, mai rau decat mi-am imaginat,,, nu cred ca il iubesc mai putin daca fac asta, trebuie cumva cumva sa accept ca a plecat, mai ales ca stiu ca a plecat intr-un loc mai bun, e alaturi de ingeri acum... in fiecare clipa trebuie sa duc aceasta lupta, uneori e mai usor, altadata e prea greu,dar trebuie sa o fac, pt Luca, pt sotul meu,,,ne mai dorim copii, si vrem cand o sa vina sa fim pregatiti, eu sa fiu destul de tare sa fac fata gandurilor negre care cu siguranta imi vor invada mintea, sa am incredere in Dumnezeu care e la carma vietii noastre si ne va intari, ne va purta de grija. Emanuel va ramane mereu, mereu in inima mea, uneori mi-e atat de dor de el ca abia mai rezist,,,si ma intreb mereu cum ar fi aratat?pe cine ar fi semanat??? Te iubesc mult, copilasul meu din Cer!
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
Draga Gabriela, ar fi minunat daca gandul la Emanuel nu te-ar mai intrista, daca ai putea schimba durerea cu multumirea/bucuria ca l-ai avut, ca l-ai cunoscut, ca ti-a fost/iti este fiu! Sa lasi iubirea ta de mama sa fie doar iubire!!! Nu stiu, iarta-ma daca gresesc, banuiesc ca sunt departe de realitate in ceea ce priveste simtamintele unei mame care si-a pierdut copilul, insa cred in inima mea ca Emanuel a venit in viata ta ca o binecuvantare, nu ca un motiv de suferinta! Sunt convinsa ca te incearca ganduri negre despe o alta sarcina, dar increde-te in Domnul, El e bun, stie cate ai indurat, stie ce rani are de vindecat. Zilele ce urmeaza sunt zile grele...curaj inca o data. Cu Dumnezeu inainte!
Nu realitatea este cea care conteaza, ci modul in care se reflecta asupra sufletelor noastre.
Gabi draga noastra Starile ce le ai sunt normale ,cu toate am trecut prin aceste stari ..cat timp au durat depinde de fiecare caz in parte ..depinde cat de repede am acceptat ca acum vom fi altfel ..ca trebuie sa ii iubim altfel E un drum greu Emanuel stie cat demult il iubesti si oricum locul lui in inima ta nimeni nu il va ocupa pentru ca el este special Te imbratisez cu mult drag si sper sa vii in 2013 cu vesti noi
Va multumesc pt incurajari, si mai ales pt ca ati fost alaturi de mine atunci cand nimeni nu a mai fost, decat Dumnezeu si voi, care intelegeti durerea mea,,, e primul Craciun in care trebuia sa fim impreuna ,,,trebuia, insa tu lipsesti,pui mic,,,si de aceste sarbatori nu avem cum sa simtim bucuria pe care o simteam altadata...asa cum mamicile de aici ma sfatuiesc, trebuie sa ma impac cu gandul ca esti bine, sa te iubesc si sa te pastrez in inima,in inima mea vei avea mereu un loc,,,Ii multumesc domnului ca mi te-a dat, ca te-am cunoscut, ca te-am avut ca fiu,,,stiu ca ai fi semanat mai mult pe tati,aveai ochii lui, degetelele lui, nasucul si gurita cred ca erau ale mele,,,erai perfect, frumos,,,sunt mandra ca te-am avut ca fiu ! Stiu ca va veni ziua cand ne vom reintalni si te voi strange la piept ! Te iubesc atat de mult!!! Pentru toate mamicile, doresc de aceste sarbatori sa aveti pace in inima, binecuvantare si liniste sufleteasca!
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
E ultima zi a anului 2012,,,,an care promitea multe, dintre care cel mai de pret erai tu, Emanuel...retraiesc de atatea ori clipele venirii tale neasteptate pe lume, imi era frica sa nu ni se intample ceva mie, pt ca aveam uterul cicatriceal de la prima nastere, iar tie pt ca erai mic,,,dar nu foarte mic, la 2 kg erai bine, puteai ramane,,,de ce nu ai ramas? uneori cred ca am acceptat ca ai plecat, altadata,,nu mai stiu,,,stiu insa ca acest an 2012 va ramane in amintirea mea ca cel mai greu an, in care am trait cele mai grele clipe din viata, am trecut prin cea mai grea incercare de pana acum... tu stii cat de mult as fi dorit sa fii cu noi, ieri ma uitam la un verisor de al tau, care are 1 an si 2 luni, si mi se pare ca seamana cu tine,,,tu trebuia sa ai aproape 11 luni,,,m-am oprit si l-am privit, el fugea prin casa, s-a oprit si s-a uitat la mine cateva secunde,,,pur si simplu am vrut sa cred ca te vad pe tine, ca poate cam asa ai fi aratat, stiu sigur ca aveai acelasi nasuc, si gurita,,,Mi-e atat de dor uneori, atat de dor,,,si ma intreb de ce mi-e asa dor cand tu esti in inima mea, de unde sigur nu ai sa pleci niciodata,,,dar mi-e dor de chipul tau, de tine, de ceea ce trebuia sa fie, sa te tin de manute cand vrei sa umbli, sa te iau in brate, sa te hranesc , sa te alint, sa-ti fac baita,,,mi-e dor de tot ce inseamna Emanuel ! nu stim ce ne asteapta in noul an, dar ma rog Domnului sa ne dea putere sa ne purtam crucea in fiecare zi, sa mergem inainte chiar daca e asa de greu...
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
Ma rog impreuna cu tn draga mea...sa ai, sa aveti un an mai bun. Stiu k inceputul anului va fi unul greu de indurat, cu amintiri, intrebari, regrete...Cu ajutorul lui Dumnezeu veti depasi si acele momente. Si sper din toata inima sa se vindece (atat cat e posibil) inima ta, caci acolo ai iubire, il ai pe Emanuel...de unde, ai dreptate, nu va pleca nicicand! ....
Nu realitatea este cea care conteaza, ci modul in care se reflecta asupra sufletelor noastre.
Ce mai faci tu Gabi? Esti bine...? Luca e sanatos? Stii ca ma gandesc la tine...la voi! Sper din tot sufletul sa ramai asa puternica cum te cunosc, mai ales in aceasta perioada... Te imbratisesz, strans!!! sa mai iau din durerea ta, sa o facem impreuna mai suportabila Cu drag
Nu realitatea este cea care conteaza, ci modul in care se reflecta asupra sufletelor noastre.
Zilele astea ti-am simtit lipsa mai mult, mai profund....poate ca ma gandesc ca in curand trebuia sa implinesti un anisor, sa ai primul tau tort de ziua ta...intr-o seara am fost atat de coplesita ca am plans de fata cu Luca, nu m-am mai putut abtine,,,,el a venit, m-a cuprins cu bratele lui si mi-a zis"ce frumos era daca umbla Emanuel acuma,,," atat de tare m-a durut, desi eu tot timpul ma gandesc cum ar fi fost, ce ar fi facut, ma uit in carnetelul lui Luca sa vad ce mai facea el nou la varsta asta....si nu am parte de aceste bucurii impreuna cu tine,scumpul meu...eu nu am primit aceasta incercare pt ca am fost tare, eu am fost si sunt o persoana slaba, dar Dumnezeu ma intareste si imi da putere,,,de multe ori dimineata cand incepe o noua zi ma rog sa imi dea putere sa mai rezist si azi,si inca o zi,,,,si cateodata ma intreb cum de mai am putere sa traiesc,,,e atat de greu fara el,,,imi lipseste mult,,,,si stiu ca oricati copii as avea el imi va lipsi mereu,nimeni nu il va inlocui... offff Emanuel, de ce nu s-a putut sa ramai cu noi??????
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
Am uneori un sentiment de vinovatie ca nu esti cu noi,ca nu am putut face nimic sa te tin aici,,,Luca imi spune cateodata ca el nu are cu cine sa se joace acasa, si imi frange inima,fara sa stie micutul,,,dar eu ma gandesc la tine, ca trebuia sa ai aproape un anisor si erai deja un partener de joaca de nadejde...ma simt vinovata ca Luca e singur, da,asa simt acum, si aici e singurul loc unde pot scrie, singurul loc unde sa-mi vars amarul...a trecut aproape un an si inca DOARE TARE!!!!! Si va durea mereu,pt ca am povestit cu prietena mea care are 2 copii plecati de 14 si 10 ani si mi-a zis ca are zile cand o doare atat de tare si nu mai poate...nu stiu de ce ne-a fost dat sa traim aceasta drama, aceasta durere atat de cumplita,dar eu zic mereu ca daca Domnul a ingaduit sa trecem pe aici, El ne va ajuta cumva sa mergem inainte,mai greu, mai schiopatand, dar sa mergem cumva avand in inima speranta ca ne vom reintalni intr-o zi cu cei plecati pre devreme... Emanuel, mi-e asa dor de tine mami,tu ai un loc special in inima mea, esti legat de mine,te iubesc asa mult si imi lipsesti enorm...
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
...a venit luna februarie...anul trecut, in 1 febr ma bucuram de prima zi de concediu prenatal, am mers cu Luca prin oras, am facut curatenie acasa, ne-am facut planuri despre cum vom petrece cel 2 luni pana vine bebe, vom pregati hainutele si lucrusoarele lui,,,eram fericiti , nu ne-am gandit nici o clipa cat de scurta va fi fericirea noastra,,,pt ca seara au inceput durerile,apoi am nascut...si povestea noastra a devenit una trista...e greu ,e dureros,,,am fost sa ii comand o coronita in forma de inimioara sa ii duc la mormant,,,ce cadou,,,oare asa cadou e normal sa ii faca o mama copilului la un an? primul an.... dar el nu mai are nevoie de nimic, el e bine acum acolo langa Dumnezeu, asta e gandul care ne mai tine tari, ca el e bine,asa cum aici nu ar fi putut fi oricat de buni parinti am fi fost noi,,,asta e realitatea, dar DOARE!!!! pe mine ca mamica a lui ma doare atat de tare ca nu-l am langa mine sa-l vad umbland de acuma, jucandu-se alaturi de fratiorul lui,,,sa-l aud vorbind, razand, sa-l vad crescand....Imi este atat de dor de copilasul meu...atat de dor cum numai voi stiti...
Intr-o zi,in Rai,il voi avea din nou pe Emanuel...
Sunt alaturi de tine...cu gandul, cu inima, si cu ruga catre Dumnezeu sa te intareasca Sunt zile cumplite, primul an...Of mamica indurerata, pune-ti nadejdea in Cel Milostiv si poate anii ce urmeaza vor fi mai blanzi cu sufletul tau. Nu-mi pot decat imagina ce clipe grele traiesti, ce pot face mai mult decat sa-ti spun ca ma doare suferinta ta? ca te imbratisez strans? ca as vrea sa stii ca nu esti singura?! Curaj inca o data draga mea!
Nu realitatea este cea care conteaza, ci modul in care se reflecta asupra sufletelor noastre.