Forumul EMMA

de **Ralukut** pe 16 Dec 2008, ora 13:35

Nici nu stiu cu ce sa incep.
In primul rand sa-i multumesc Biancai, pentru ca fara ea nu ne-am fi intors aseara acasa cu un sentiment atat de minunat, ca am adus putina lumina in niste casute mult prea intunecate de griji si nevoi. Nu cred ca va puteti inchipui cum locuiesc acei oameni...
Sa-i multumesc lui Suchardine ca ne-a adunat, coordonat, tinut in priza...
Toate fetele au fost minunate, cu cat drag si entuziasm si emotie au facut si impartit pachetele.
Imi cer iertare ca nu le-am identificat pe fiecare si nici acum nu le stiu pe toate,dar toate m-au impresionat, au daruit din tot sufletul...
Imi pare rau ca n-am stiut mai multe de la inceput despre acei oameni, ca m-am tinut de ideea de a incapea totul doar intr-o cutie de pantofi, sa nu fie lucruri perisabile ( cred ca acei copii s-ar fi bucurat mai mult la o ciocolata decat la cartile pe le-am cumparat eu),dar ma bucur ca in ultimul moment, la sugestia lui Suchardine, am mai cumparat in viteza tot ce mi-a sarit in ochi:bomboane de pom,acadele,globuri,carti de colorat, creioane... si am pus si jucarii foarte noi de la fi-mea (cum ne-a trimis si Codruta).
Am povestit azi la servici. Bianca, te poti baza pe noi, colegele mele vor sa contribuie cand se vor strange produse alimentare si altele, poate vor sa si mearga, vom fi din ce in ce mai multi !
Si inca odata spun: multumim Emma, multumim E.M.M.A.!

de **Georgeta Mihaela** pe 16 Dec 2008, ora 17:13

Dragele mele,
Imi pare atat de rau ca nu am putut fi alaturi de voi! Am promis ca voi veni, insa a fost imposibil. Incerc sa salvez o alta fiinta care sper ca imi va aduce mangaiere in urma pierderii lui Emmanuel. Sper ca Bunul Dumnezeu sa ma ajute si in aceasta incercare.
Am vazut fotografiile, am citit toate mesajele si ma simt vinovata ca nu m-am tinut de promisiune. Poate ca aici este singurul loc in care am gasit intelegere si interes. In special Bianca mi-a fost alaturi in momente de cumpana si imi pare rau ca nu i-am raspuns cu aceeasi moneda. M-a ascultat, m-a inteles si in mod special nu m-a judecat. Nici nu stiu cum sa spun multumesc, mi se pare prea sarac in semnificatie.
Va multumesc din suflet pentru tot si sper ca vor veni zile mai bune si voi fi mai prezenta in totul. Va imbratisez cu drag si va doresc toate cele bune.

de **Bianca** pe 17 Dec 2008, ora 11:12

Dragii mei >:D<

, foarte curand, Lucia va posta o mare parte dintre sutele!!! de poze trimise deja (!!!!) de fotografii care ne-au insotit luni =D>

! Pana atunci, ca sa va mai ...potoliti curiozitatea

, va ofer un mic...aperitiv

, trimis de fotograful Radu Badoiu...... : http://picasaweb.google.com/rbadoiu/Alb ... #slideshow

Profit de asta, pentru a le multumi si aici, fotografilor: Radu Badoiu, Mariuc Marchevca, Alina Oanta si Ionel Onofras, care ne-au fost alaturi, in calitate de voluntari si ne-au pus la dispozitie, fotografii superbe care ne vor aminti mereu, de actiunea de la Ralesti....

...

, cu drag...

de **Lucia** pe 17 Dec 2008, ora 21:42

In link-ul de mai jos, gasiti toate pozele pe care le-am primit pana in momentul de fata.
Multumesc si eu pe aceasta ocazie tuturor celor ce au facut posibila aceasta actiune.

http://www.organizatiaemma.ro/node/368

de **Liliana** pe 21 Dec 2008, ora 00:15

Am stat mult pe ganduri intrebandu-ma daca sa scriu sau nu despre actiunea caritabila E.M.M.A. din 15 decembrie 2008.
Ma gandeam ca o anumita discretie din partea mea este mai potrivita si ca este mult mai potrivit ca emotiile traite in acea zi sa fie transmise de mamele de ingeri care au luat parte la aceasta actiune.
Totusi un gand nu-mi dadea pace : am fost acolo !
Nu intamplator am trait toate acestea. Nu intamplator totul s-a derulat in asa fel incat toate piedicile care mi-au stat in cale sa dispara, toate motivele care m-ar fi putut opri sa nu mai para atat de importante si nu intamplator m-am alaturat grupului aceluia de oameni inimosi si generosi : Dumnezeu a hotarat ca trebuia sa merg.

Trebuia sa merg spre folosul unor copii care asteptau sarbatorile in niste sate uitate de lume - dar nu si de dragostea divina, trebuia sa merg spre folosul unor pastori de suflete, al Parintelui Valentin si al celor ce-l sprijina in lucrarea aceasta grea de sustinere in viata a acelor copii, spre folosul organizatiei E.M.M.A., care si-a mobilizat parintii de ingerasi si voluntarii deopotriva pentru a da exemplu lumii de modele de daruire sufleteasca si de generozitate, si, nu in ultimul rand, spre folosul nostru, al meu si al sotului meu care m-a insotit, caci ne-am incarcat de bucurie, de emotii purificatoare si am simtit in inimi binecuvantarea Domnului si iertarea pentru o parte din greselile noastre.

Si daca am primit aceasta inlesnire m-am simt datoare cu un inca un lucru : sa marturisesc despre toate cate s-au intamplat pentru aceia care n-au stiut, dar ar fi vrut sa stie, pentru aceia care n-au venit, dar si-ar fi dorit sa vina, pentru aceia care vor dori in viitor sa ne urmeze exemplul, stiind de la noi, de la voi, de la mine, de la oricine a fost acolo si povesteste, ca bucuria din ochii unui copil care primeste o jucarie naste bucurie in inima celui ce o daruieste, ca speranta din sufletul unei mame sarmane care primeste in plina iarna o hainuta groasa pentru copilul ei, naste in inima celui ce ofera speranta ca si el va primi ajutor cand va avea nevoie, ca sprijinind eforturilor unor oameni curajosi, care nu se sperie de greutatile vietii, putem primi inzecit inapoi darul nostru sub forma de pace in suflete, sanatate, iubire, bunatate, prieteni si cate si mai cate alte asemenea daruri de nepretuit.

Ne-am dat intalnire la ora 14, ne-am cunoscut si recunoscut intre noi, ne-am imbratisat, am zambit si ne-am bucurat ca ne-am mobilizat in aceasta actiune comuna. Ne-am imbarcat in cele sapte masini pline de pachete, de sacose, de saci cu lucruri adunate spre folosul celor ce urmau sa le primeasca si in jur de 14:30 am pornit la drum.
Nu mai stiu cati am fost… Ana cred ca stie mai bine, poate chiar ar trebui sa fie revazuta lista celor care au participat, caci merita toata aprecierea pentru efortul acelei zile.

Bianca, asemenea unui fulg alb de zapada, zambind si cu sclipiri de fericire in priviri, a condus sirul de masini pe drumul catre Giurgiu cu grija pastorului pentru turma lui : mergea inainte aratandu-ne drumul, dar si oprindu-se din cand in cand in loc, asigurandu-se ca toti sunt pe urma ei, ca nimeni nu s-a ratacit pe parcurs, ca grupul va ajunge fara probleme la destinatie.

Judetul Giurgiu ne-a intampinat cenusiu, intr-o zi cernita si friguroasa de iarna, un vant iute si intepator facandu-si neprimitoare prezenta. In jur de ora 16 am intrat in comuna Gogosari.

Primul popas a fost facut la biserica din satul Draghiceanu unde am fost intampinati de Parintele Valentin.
Cateva cuvinte de bun venit si prezentarea scurta a situatiei copiilor si a mamelor care-i ingrijesc ne-au introdus in atmosfera satului acela pierdut printre dealuri joase si campuri uscate si batute de vantul iernii.
Am primit cuvintele acelea cu sfiala, cu umilinta. Am simtit mai intai rascolindu-mi sufletul sentimente puternice si grele, dupa care a urmat o pace calma asternandu-mi-se pansament peste rani : m-au durut momentele mele de indiferenta la durerea lumii, m-au usturat privirile mele intoarse de la uratenia ce mi-a iesit uneori inainte in drumul meu prin viata, m-au lovit in inima pacatele stiute si nestiute pe care cu voie sau fara de voie le-am facut, mi-am amintit vina mea de a nu fi facut mai multe astfel de gesturi ca acela pe care Dumnezeu mi-l inlesnise in ziua aceea.
Am primit apoi caldura iertarii si linistea asternandu-mi-se peste gandurile mele caci am stiut atunci ca si alta data mai simtisem asta si ca aceste trairi ne sunt date pentru a ne dezmorti inimile prinse in iuresul vietii tumultoase a orasului si pentru a nu uita ca niciodata nu este prea tarziu sa facem fapte bune.

Am aprins apoi lumanari. Fiecare era cu gandul la cineva drag pierdut din aceasta lume. La un copilas plecat ingeras printre nori, la un parinte stins la apusul vietii, la un frate sau sora… cine stie…
Am aprins si eu o lumanare pentru toate sufletele plecate dintre noi. Solemnitatea momentului m-a gasit fara nici un gand. Doar cu o pace adanca. Priveam mamicile inlacrimate, priveam sfintii parinti care ne vegheau si ne binecuvantau de pe peretii bisericii, vedeam candelabrul acela mare coborand de deasupra noastra, raspandind in jur o lumina galbuie, calda si blanda, vedeam inserarea ingemanandu-se cu ziua printre ochiurile inalte de geam ale bisericii si nu-mi venea sa cred ca sunt acolo.

Cand am plecat de la biserica se asterneau usor peste sate seara si gerul.
Am pornit in grup spre casele cu copii. Ana stia ce copil este in fiecare casa si ce mamica sau ce voluntar are pregatit cadoul pentru fiecare copil in parte.
Am intrat din casa in casa, am oferit cadouri, am imbratisat copiii, am facut fotografii…
Noi le-am trecut pragul si i-am gasit in case mici, saracute, ingramaditi toti – copii si adulti- in singura camera incalzita a fiecarei case, cu chipuri uimite, curioase, dar si cu sfiala si retinere…
Paream veniti dintr-o cu totul alta lume decat aceea in care acei oameni ai satului isi duceam traiul de zi cu zi.
Chiar daca fiecare dintre noi, poate, mai avem rude care traiesc prin sate si nu ne este straina viata simpla si cu lipsuri a oamenilor de la tara, am fost totusi miscati de seninatatea care li se citea pe fete acelor copii nascuti din vrerea lui Dumnezeu, scapati din ghearele avortului carora le fusesera pregatiti.

Ne-au primit darurile, ne-au multumit, s-au lasat fotografiati impreuna cu noi.
Si au ramas apoi in urma noastra, in aceleasi case scunde, cu peretii din chirpici, peticiti pe la crapaturi din mila si efortul Parintelui Valentin si al ajutorului acestuia din parohie. Au ramas in aceeasi saracie a satelor in care au vazut lumina zilei, dar un pic mai fericiti caci, iata, Dumnezeu a trimis catre ei cativa oameni inimosi care le-au adus cateva jucarii, hainute si dulciuri.

Multe lipsuri cunosc acesti copii si acele familii. Dar Parintele Valentin nu se lasa. I-a luat pe toti in grija sa si a Domnului. Are planuri indraznete pe care Dumnezeu i le-a pus in gand, in fapta si pentru implinirea carora tot ajutorul divin il va calauzi si pentru care ii va mai trimite oameni generosi cu cele trebuincioase : materiale de constructii si toate cele necesare pentru construirea si functionarea unui asezamant pentru copii asemenea celui de la Valea Plopului, pastorit de Parintele Nicolae Tanase. Noua ne pare ca si-a ales grea misiune, dar stim ca acolo unde vointa divina isi face simtita prezenta totul este posibil.

N-am simtit cand a trecut timpul.
Era trecut de ora 19:00 cand am iesit din ultima casa, din satul apropiat in care am mai poposit, Ralesti.
Noaptea ne inconjurase din toate partile, iar vantul ne brazda fetele si mainile inghetate.
“Este o jertfa adusa Domnului” ne-a imbarbatat Parintele Valentin.
“Ati facut aceasta fapta buna invingand toate aceste greutati” a adaugat apoi, facandu-ne sa simtim mai usor canonul ce ne fusese pregatit.
Dar nici noaptea, nici frigul, nici noroiul prin care am trecut pe drumurile desfundate ale satelor, nici oboseala drumului la dus si la intors, nimic nu a stirbit macar un pic din sentimentul acela inaltator pe care l-am trait in ziua aceea. Ba, dimpotriva, au intarit credinta ca trebuie sa facem fapte bune trecand peste toate piedicile, peste toate greutatile, gandindu-ne doar la bucuria pe care o putem aduce in sufletele unor oameni.

Sunt recunoscatoare tuturor celor care au fost prezenti acolo, in ziua aceea, pentru ca au creat o atmosfera atat de calda si fireasca incat parca ne stiam dintotdeauna unii cu altii. Discretia domnilor si doamnelor fotografi a fost si de aceasta data resimtita, astfel incat sunt convinsa ca nimeni nu s-a simtit afectat de prezenta lor. Mai mult decat atat, sunt de apreciat atat pentru generozitatea gestului lor de a fi acolo in calitate de fotografi profesionisti voluntari, cat si pentru contributiile personale reprezentate de cadourile pe care si acestia le-au impartit copiilor.

Am parcurs drumul de intoarcere spre casa aproape in tacere. Inca traiam toate acele sentimente… inca simteam prividu-ne cu uimire ochisorii acelor copii si vedeam zambetul lor timid in fata atator oameni straini incarcati cu daruri… caldura din masina ne patrunsese in trupurile inghetate si crease o toropeala usoara…
Soseaua era libera si luminata din loc in loc de ghirlande si beculete multicolore in dreptul localitatilor prin care treceam, iar noaptea ne lasa cuminte si tacuta sa ne intoarcem acasa.

Stiu ca nimic nu este intamplator, iar daca ne-a fost dat sa traim acea zi in acel mod inseamna ca avem de tras niste invataminte. Fiecare dintre cei care au participat la aceasta actiune a avut rostul lui, in felul sau, cu fapta, cu darul, cu gandul, cu inima, cu cuvantul… si fiecare isi va sti folosul sau din aceasta implicare.
Important este sa vorbim si altora despre toate acestea, sa le dam detalii, sa le alungam temerile, sa-i incurajam sa participe la astfel de actiuni sau sa faca, in mod individual, discret, gesturi generoase.

Exemplul personal este intotdeauna cel mai bun model in viata. Dar el trebuie facut cunoscut pentru a putea fi urmat. De aceea am scris aceste randuri. Pentru cei care, ca si mine – uneori, vad prea multe piedici in fata lor: mereu spunem ca n-avem timp, ca serviciul ne suprasolicita, ca grijile familiei proprii ne apasa, ca banii sunt prea putini. Iata ca eu, care sub nici o forma nu mi-as fi putut imagina ca intr-o zi de luni voi putea lipsi de la serviciu, am gasit intelegere si mi s-a deschis drumul fara nici cea mai mica grija. Toate s-au potrivit atat de bine si de usor incat nici acum nu-mi vine sa cred. Cred ca important a fost faptul ca mi-am dorit foarte mult sa merg, din tot sufletul, iar fortele divine au dus la indeplinire aceasta dorinta.

Daca aceasta marturie va fi de folos fie si unei singure persoane ca o va fi citit, voi sti ca rostul meu, prin scrierea acestor randuri, a fost implinit.
Daca aceste cuvinte au dezghetat fie si numai o singura inima si i-au pus in suflet dorinta de a ni se alatura, voi sti ca a meritat sa le scriu.

Acum, in prag de sarbatori, va spun tuturor “Craciun fericit”, va doresc pace in suflete, lumina sfanta in case, caldura si dragoste in familie. Bucurati-va de partea plina a paharului vostru, de tot ceea ce umple viata voastra, fara a va mai necaji pentru ceea ce lipseste din ea.
Si pentru ca partea plina si buna a lucrurilor e partea lui Dumnezeu, va doresc tuturor sa o descoperiti peste tot in jurul vostru : in oameni, in fapte, in viata.
Si daruiti din ea si celor ce au mai putin…

Liliana Nicolae
Voluntar in Organizatia E.M.M.A.
21 decembrie 2008, Bucuresti

de **stefania** pe 27 Dec 2008, ora 18:44

Sunt si eu alaturi de E.M.M.A.
Impreuna cu niste rude si cativa vecini am facut pachete pentru copii.Aceste pachete au fost impartite de preotul din satul Frasinu, jud.Giurgiu, in ziua de Craciun.Preotul a fost de acord pentru a atasa etichetele E.M.M.A. pe pungi, i-am descris pe scurt cu ce se ocupa organizatia si a vorbit tuturor oamenilor care au fost la biserica in ziua de Craciun despre noi.Este un inceput bun pentru ca in mediul rural aceste informatii ajung mai greu sau deloc, mai ales ca preotul a spus ca v-a vorbii oamenilor de cate ori vom avea un subiect nou....v-a informa acel sat si nu numai.
Dumnezeu sa ne ajute sa mai facem daruri celor care au nevoie.
____________________________________________________________________________
Cu drag Stefania , mamica de ingeras.

de **Lucia** pe 29 Dec 2008, ora 04:53

Liliana, iti multumesc mult pentru timpul pe care ti l-ai facut de a scrie atat de frumos si detailat despre evenimentul din 15 Decembrie.
De cand ati plecat asteptam cu mare nerabdare vesti de la voi. M-am uitat la poze si am reusit sa-mi inchipui putin cam cum a fost, dar cititnd relatarea ta parca simt ca am fost acolo lana voi.

Iti multumesc inca o data. @};-

de **Liliana** pe 3 Ian 2009, ora 19:24

Am incercat sa centralizez toti participantii la actiunea „Un gest din suflet – Cadoul E.M.M.A. de sarbatori!” pentru a le onora si aprecia cum se cuvine efortul si generozitatea dovedite cu aceasta ocazie.
Pentru a nu uita pe nimeni am solicitat si primit ajutor pentru a completa lista de mai jos cu numele tuturor mamicilor/taticilor/bunicilor/voluntarilor care au participat la aceasta actiune. Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns la mesaje. Daca, in continuare, observati absenta din aceasta lista a vreunei persoane care s-a implicat cat de putin in aceasta actiune va rog sa mi-o semnalati.
Merita sa facem din fiecare om bun un exemplu demn de urmat!

- Lucia – Baltimore, U.S.A.- in primul rand ii multumim pentru aceasta frumoasa idee care a stat la baza tuturor actiunilor numite atat de frumos „Un gest din suflet” – „Cadoul EMMA de sarbatori!”, completarea sugerand unitatea tuturor gesturilor celor care au oferit daruri sub egida E.M.M.A. in aceasta perioada magica a lunii decembrie. Totodata mentionam si ca, prin sora ei din Sfantu Gheorghe, a oferit copiilor daruri. Multumim, Lucia!

- Actiunea „Un gest din suflet - Cadoul E.M.M.A. de sarbatori!”- 15.12.2008 – organizata de Bucuresti – s-a desfasurat in aria judetului Giurgiu, in satele Ralesti si Draghiceanu, unde au fost oferite daruri unui numar de 28 copii aflati acum sub obladuirea Preotului Valentin, paroh peste cele doua sate :
viewtopic.php?f=6&t=228&st=0&sk=t&sd=a&start=40#p5980
In cadrul acestei actiuni desfasurata in judetul Giurgiu au participat direct :
Bianca
suchardine (Ana)
Alina Roman cu sotul
Marialivia
Mihaela Balica
Mirela Margineanu impreuna cu sotul si baietelul lor
Ralukut
Daniela Ginju cu sotul si copilul
Liliana Ginju
Alina Baroiu
Love_Hurts
stefania Giantau
Melania Babcan
Isabellelorelai
Liliana Nicolae cu sotul (la cumpararea si pregatirea darurilor, atat pentru copii cat si pentru cele doua biserici, si-au adus contributia si mama si sora mea)
Chiar daca nu au fost personal prezente s-au implicat direct in aceasta actiune, au pregatit si au trimis pachete cu daruri pentru copii si : alinasimona, codruta_theo, Alina Ene si Georgeta Matei.
In calitate de voluntari au participat si fotografii : Radu Badoiu, Marius Marchevca, Alina Oanta, Ionel Onofras, care au facut fotografii si au oferit si ei, la randul lor, daruri copiilor.

- codruta_theo – 24.12.2008 - Bucuresti – a transmis prin intermediul Anei daruri pentru trei copii din satul Ralesti in cadrul actiunii desfasurata in judetul Giurgiu in data de 15.12.2008 si a daruit cadouri copiilor de la Spitalul Emilia Irza, etaj 3, in 24.12.2008 . viewtopic.php?f=6&t=272

- Rodica - 17.12.2008 – Arad – a organizat actiunea in Arad si au oferit cadouri copiilor din sectia Pediatrie a Spitalului Orasenesc Sintana : viewtopic.php?f=6&t=255
La actiunea din Sintana au participat si au contribuit urmatoarele persoane:
-Amelia, mamica ingerasului Patric
- bunica ingerasului Patric
- Viorica, mamica ingerasului Cristian
- Marioara, mamica ingerasului Adrian
- Taticul ingerasului Adrian
- Violeta , mamica ingerasului Vladut
- Maria, mamica ingerasului Dominic
- Nicoleta din Arad

- Angela – 06.12.2008 - Timisoara – a organizat actiunea in Timisoara si au daruit cadouri copiilor de la Spitalul de pediatrie Louis Turcanu : viewtopic.php?f=6&t=247
Numele persoanelor care au participat la actiunea din Timisoara:
Nicolae Diana Cristina, mamica a trei ingerasi
Susu Mihaela, mamica ingerasului Paul
Balint Eugenia, mamica ingerasilor Mara si David
Serban Angela, mamica ingerasului Calin Gabriel
Balint Mihai si Serban Vlad, tatici de ingerasi
Au trimis pachete deasemenea si Bustescu Anca si Avram Violeta, mamici de ingerasi si Iancovici Angela, mamica.
Actiunea a fost desfasurata alaturi de asociatia Tom si Jerry din Timisoara, condusa de Muntean Cristina.

- nicoleta – 06.12.2008 – Petrosani – a daruit cadouri unor copilasi sarmani din Petrosani in cadrul actiunii „Un gest din suflet – Cadoul E.M.M.A. de sarbatori!”: viewtopic.php?f=6&t=258#p5741

- steluta – 06.12.2008 – Sibiu - a pregatit si daruit cadouri pentru trei copilasi in cadrul actiunii „Un gest din suflet – Cadoul E.M.M.A. de sarbatori!” :
viewtopic.php?f=6&t=258#p5751
viewtopic.php?f=6&t=228&st=0&sk=t&sd=a&start=20#p5752

- stefania –25.12.2008 – Bucuresti - a fost sprijinita de sotul ei, de fetita lor Miruna si de cateva rude care doresc sa-si pastreze anonimatul. Au oferit cadouri de Craciun unor copii din satul Frasinu, com. Baneasa, jud.Giurgiu. Au fost sprijiniti si de preotul satului care a vorbit tuturor oamenilor care au fost la biserica in ziua de Craciun despre Organizatia EMMA si care si-a exprimat sprijinul si in cazul urmatoarelor actiuni de acest fel : viewtopic.php?f=6&t=228&st=0&sk=t&sd=a&start=60#p6441

- MIHAELA 76 – 30.11.2008 - Craiova - in cadrul actiunii „Un gest din suflet – Cadoul E.M.M.A. de sarbatori!”- impreuna cu sotul ei - amandoi au oferit daruri unor copii in ziua de Sf. ANDREI, iar in ziua de Crăciun au oferit un brăduţ, hăinuţe, dulciuri unei familie cu 3 copii viewtopic.php?f=6&t=228&start=0#p5013

- HERDEAN LAURA – 19.12.2008 – Oradea/Bihor – a oferit cadouri in numele ingerasului sau in cadrul actiunii „Un gest din suflet – Cadoul E.M.M.A. de sarbatori!” : viewtopic.php?f=6&t=261

Este laudabila mobilizarea si implicarea tuturor in aceasta actiune „de suflet” si consideram ca este un frumos inceput din care toti am avut cate ceva de invatat.
Ne dorim sa repetam pe viitor cat mai des aceasta experienta inaltatoare.
Multumim tuturor, multumim E.M.M.A., multumim Bianca, multumim Emma.

Liliana
Voluntar E.M.M.A.

de **marwana** pe 21 Iul 2009, ora 09:17

La multi ani cu multa sanatate, multe bucurii, impliniri, tot ce ti doresti sa ti se implineasca, fie ca drumurile sa ti fie presarate cu petale de trandafiri si tot ce este mai bun si frumos in lumea asta.
<:-p

mii

si inca o data LA MULTI ANI CU SANATATE

de **marwana** pe 21 Iul 2010, ora 09:05

O

din suflet, <:-p

si multi

azi.La multi ani, Tot ce ti doresti si din partea echipei EMMA un buchet mare de @};-

de **corina_odolean** pe 21 Iul 2011, ora 11:59

La Multi Ani, multa sanatate, fericire si implinirea tuturor dorintelor...

>:D<

de **Angela-Ema** pe 21 Iul 2011, ora 12:23

La multi ani, Lucia!!!! <:-p

,

, un buchet de @};-

si mii de urari de sanatate si fericire din partea echipei E.M.M.A.!
Sa iti dea DD tot ce este mai bun pentru tine si sa ai o viata lunga si frumoasa alaturi de toti cei dragi tie!