Chibi scrie:Sunt absolut normale sentimentele acestea si trec in timp, doar ca nu poti grabi procesul.
Atunci cand toata lumea iti spune "trebuie sa treci peste" tu sa stii ca trebuie sa treci prin... prin toate starile si toate sentimentele, sa cunosti durerea si sa o infrunti in asa fel incat sa iesi pe partea cealata plina de putere si iubire.
Nu exista "a trece peste" ceea ce ni s-a intamplat noua, dar tot procesul acesta te va ajuta sa descoperi o noua "tu" ... probabil nu va fi nici mai buna, nici mai rea decat cea care ai fost inainte, va fi doar diferita... cel putin la mine asa a fost.
Te imbtatisesz!
Grapa Mihaela scrie:Te îmbrățișez, Anca! Poveștile noastre se aseamănă mult și îmi pare rău că și povestea ta a avut un final la fel de dureros. Și eu am născut prematur la 27 de săptămâni, un copil de 450 g care chiar dacă a trăit doar 3 zile, a fost eroul meu. Ma identific mult cu stările tale, care sunt foarte intense uneori chiar și acum, chiar dacă în iulie se împlinesc 3 ani.Ma identific și cu faptul ca am sentimentul ca durerea mea e diferita, și asta pentru ca suntem diferiți. Ne trăim durerea diferit și găsim motivații diferite pentru a merge mai departe. Cea mai mare motivația a mea a fost iubirea, iubirea pentru soțul meu și îngerașul nostru , care mi-a redat speranța ca într-o zi va fi mai bine,ca ne va fi mai bine. E greu, e foarte greu, durerea ta este atât de recenta încât nici nu știu ce sa mai zic. Oricum, este bine ca ți-ai făcut curaj și ți-ai deschis sufletul aici, mie mi-a luat vreo 2 luni, timp in care doar am citit poveștile altora.
Apropo de ce spunea medicul, când te simți pregătită, poate ar fi bine sa faci niște investigații, eu asa am aflat ca am trombofilie, și ca asta ar fi fost pricipala cauza pentru care copilul s-a hrănit foarte puțin și a avut o restricție asa mare de creștere.
Iti doresc o noapte cat se poate de liniștită , și sa știi ca ma gândesc la tine!