Au trecut 24 de zile si nopti de cand ma-ti parasit,de cand ma simt goala pe dinauntru si un gol imens in inima! Pana in urma cu 25 de zile numaram clipele pana va voi vedea si va voi tine in brate la pieptul meu.Incerc sa va scriu puisorii mei dar simt un nod in gat si lacrimile imi inunda ochii de fiecare data cand ma gandesc la voi sau vorbesc despre voi.O sa va povestesc cum a inceput totul,mi-as fi dorit sa va spun povestioara asta cand ati fii crescut si ma-ti fii intrebat cum ati venit voi pe lume.
M-am indragostit de taticul vostru din prima zi,am simtit ca este sufletul meu pereche dupa cateva cuvinte,eram fericita ca l-am gasit chiar daca il asteptasem 30 de ani si trecusem prin multa suferinta pana atunci.Cand stateam departe unul de celalalt nu aveam stare si ma durea capul cum nu mi se mai intamplase si el trecea prin aceleasi stari.Am devenit o famile curand,distanta si dorul ne chinuia,nu i-a pasat ca mami avea doi copilasi cu fostul sot,m-a iubit cu bune si cu rele.Am trecut prin necazuri si bucurii impreuna si ne-am sprijinit atunci cand unul din cadea,printre visele si dorintele noastre era si acela de a avea impreuna rodul dragostei noastre.Am ramas gravida curand,ne-am bucurat dar aveam o retinere in a ma bucura,imi era teama sa ma bucur,pentru ca in viata primisem multe suturi atunci cand m-am bucurat ceva mia umbrit fericirea.La 10 saptamani cat avea sarcina dupa moartea unchiliu meu am suferit un avort spontan si bucuria s-a transformat in tristete.Dar nu m-am dat batuta,am continuat sa visez.Doar ca situatia s-a repetat si am pierdut si a doua sarcina in urma unui efort fizic.De data aceasta am hotarat sa lasam ceva timp sa treaca pana vom mai incearca de a ramane insarcinata.Inca nu imi trecuse teama de un nou esec in clipa in care am realizat ca in buritca mea creste un pui de om.De data asta eram trista nu ma mai puteam bucura cand am avut confirmarea.Ma rugam zi de zi sa nu mai fie ca in trecut,sa imi pot tine bebelusul in brate si sa il fac pe barbatul iubit tatic.3 luni m-am ferit si am fost protejata de taticul vostru de efort si de orice m-a fi pus in pericol,am rasuflat usurata in ziua in care ati facut 14 saptamani,pericolul trecuse credeam eu.Am inceput sa ma bucur,greturi,somnolenta incepeau sa dispara si imi credeam puiul in siguranta.Simteam ca o sa am un baietel si dupa ce l-am visat in bratele mele am fost sigura ca va fii baietel,doar ca un al doilea vis m-a pus in incurcatura,Mihaita ma intreba,mami dar daca voi fii fetita te superi,m-am uitat la el am zambit si i-am spus,mami cum vrei tu puiul meu,sanatos si fericit sa fii atat imi doresc.Lu tatii cand i-am povestit visul meu a inceput sa rada si mia spus razand,aoleu sa nu creasca baiatul si sa-l vedem ca se imbraca cu rochite,i-am spus ca se poate imbraca in orice il face fericit.
La o saptamana de la acel vis,poftele mele au devenit contradictorii,acum pofteam la bere si castraveti acrii,in secunda doi pofteam la fructe.Imi aduceam aminte ca la fratiorul vostru poftisem la castraveti acrii si bere si la surioara voastra la fructe,dar acum nu stiam de ce pofteam cand la una cand la alta,vorbeam cu o vecina pe tema asta si glumea...poate nu s-a hotarat ce sa fie si invarte ruleta.
Al treilea vis...am visat ca am dat nastere la doi pisoi,m-am trezit buimaca,cautam semnificatia visului,m-am dus cu gandul ca poate unde stau cu gandul la nastere,la bebelusul meu,dar nu intelegeam de ce am visat doi.Mi-am luat repede gandul de la el,doar ca vorbind cu aceiasi vecina tot glumind imi spune...dar daca sunt gemeni,ca tot iti puneai intrebarea ca tii se pare ca burtica e prea mare si ca simti cand loveste sus cand jos...pana atunci am pus toate aceste pe seama faptului ca poate sarcina era mai avansata si este un bebe jucaus.Nu m-am gandit prea mult la posibilitatea sa fiti doi puisorii lu mama,staim ca in familie nu sunt cazuri de gemeni si nu credeam ca este nici cazul meu.Oricum aveam sa aflu toate raspunsurile cand mergeam la ecograf.Am amanat o saptamana ecograful dar al 4-lea vis m-a facut nerbdatoare,v-am visat puisorii mei in bratele mele,erati asa de frumosi si eu atat de fericita,m-am trezit zambind.Am avut parte de cateva zile minunate,visam cu ochii deschisi la posibilitatea de a avea gemeni dar tot nu imi venea sa cred.Am avut cateva zile minunate visam cu ochii deschisi,nasterea,cum cresteti,nazbatiile voastre si zambetul si fricirea de pe chipul taticului vostru.Toate bucuria s-a incheiat cu al 5-lea vis,in noaptea de pe 6 spre 7 septembrie,am visat ca il nascusem pe Mihaita,era foarte mic,il tineam in palmele mele,incercam sa-l resuscitez si o voce imi spunea,nu mai ai ce sa faci.Dimineata m-am trezit plangand si teama mia patruns sufletul,nu imi gaseam linistea si am hotarat sa fac curatenie generala in casa sa imi scot acel cosmar din gand.Seara cand am terminat,eram linistita si dadusem uitarii nelinistea de dimineata,m-am asezat in pat la televizor,am avut cateva frisoane,mi-am zis sper ca nu am racit si m-am pus la somn.La ora 23 si 30 de minute am sarit din pat si am vazut cum se prelinge pe picioare un lichid,am inceput sa plang,am realizat ca s-a rupt apa,taticul vostru cautand sa ma linistasca mia spus ca poate am visat si am scapat pipi,m-am gandit si am sperat ca asa a fost si m-am pus inapoi in pat,insa dupa 40 de minute am avut aceiasi senzatie ,doar ca de data aceasta cand am coborat din pat Mihaita a venit pe lume,te-am tinut in palmele mele,ai respirat de trei ori si te-ai stins si ai plecat sa iti revendici aripioarele de ingeras.Timpul a stat in loc,te priveam plangand cat de frumos esti si imi venea sa urlu de durere,te-am pus intr-o galetusa si te-am invelit si am plans pana dimineata langa corpusorul tau firav.L-am intrebat pe Dumnezeu de ce,de ce mia luat puiul de langa mine,m-am certat in gandul meu cu viata,cu lumea,cu Dumnezeu.Dimineata cand s-a trezit taticul tau i-am spus ca te-am pierdut,m-a luat in brate si a incercat sa ma aline desii stiam ca si pentru el e greu.Mia fost alaturi bunica,matusica si taticul vostru.In aceiasi noapte,o vecina a murit stiu ca mi-am dorit sa fii fost eu in locul ei,sa nu mai simt durerea pierderii tale Mihaita,cand reuseam sa ma opresc din plans auzeam rudele vecinei plangand si incepeam din nou,au vrut sa cheme salvarea sa ma duca la spital,dar am refuzat,am spus ca sunt bine oricum pentru tine nu mai puteau face nimic,bunica voastra nea sfatuit sa te inmormantam cat mai repede,cred ca ii era teama sa nu imi pierd mintile daca te mai vedeam,faptul ca l-am rugat pe taticul vostru sa sape groapa mia sfasiat sufletul,dupa ce a fost gata l-am rugat sa plece,sufeream destul eu nu vroiam sa treaca si el prin aceiasi durere.Eu te-am ingropat puiul meu,cand am inceput sa astup groapa,am simtit ca ma prabusesc,vroiam sa urlu,sa tip,dar nu mai aveam putere nici sa vorbesc.M-am reantors in casa nu mai aveam nici o putere,m-am intins in pat,tot cu intrebarea in gand ...de ce?
Cand mi-am limpezit mintea putin am realizat ca sunt in travaliu,atunci am avut din pacate certitutidea ca aveam doi ingerasi,surioara ta s-a nascut inger si suferinta si durerea mea sau dublat desi nu credeam ca ma poate durerea mai mult decat ce am simtit cand mi-am pierdut primul ingeras.Din clipa aceia nu imi aduc aminte cateva ore bune,doar clipa cand a trebuit sa o ingropam si pe Gabita,am repetat ritualuldoar ca atunci cand am acoperit si a doua groapa mi-am dorit sa vin alaturi de voi.