Forumul EMMA

de **Miruna13** pe 2 Oct 2014, ora 23:13

Buna seara! Va citesc de ceva timp, dar abia azi m-am hotarat sa impart cu voi povetea noastra...
Povestea incepe cu noi doi si cu o dorinta mare de a avea o bebelusa! De cand ne stim ne-am dorit o creata...si a venit dupa un an si ceva de incercari, atunci cand ne asteptam cel mai putin, in ghetele lui Mos Nicolae 2013! Eram cei mai fericitii....eram impliniti si ne-am fi impartit fericirea cu toti cei care ii intalneam in acele zile...a fost o veste minunata pt toti cei din jur fiindca stiau cat de mult ne dorim si ca e tot ce ne lipsea...
Desi a fost greu la inceput, stari de voma si greturi nu a contat...aveam in burtica o minune si aste era cel mai important...la sfarsitul lui martie cand ne-a zis ca e fetita am crezut ca nu ne mai trebuie nimic pe lume...eram implinitiii!!! Si minunea crestea...planuri si vise...si emotii...
S-au spulberat toate intr-o noapte cand o durere de mijloc m-a dus de urgenta la spital, unde cerul a cazut pe noi...tot personalul alarmat ca nasc numai eu nu voriam sa cred...si cu toate astea a venit piticuta pe lume... I-aud si acum primul scancet...a urmat o perioada grea....doar mama de prematur stie ce inseamna...sanse nu s-au dat de la inceput...era prea mica...mult prea de reme a venit pe lume...si am avut zile in care zburam de fericire si credeam ca intr-o zi impreuna vom pleca acasa....si zile in care cerul cadea pe mine si in care ziceam ca viata e nedreapta...
Am stat 7 saptamanii in spital, zi de zi langa puiuta mea, vorbeam cu ea, ii cantam, ne alintam si ii promiteam ca va fi bine....imi zambea si scotea limba la tot ce ii spuneam...ne-a vazut si tati de cateva ori desi in terapie nu se intra oricum...si eram fericiti asa...chiar daca stiam ca e greu...si drum lung....dar speram sa plecam candva impreuna acasa...
N-a fost asa...intr-o dimineata cand m-am dus sa-i duc laptic....medicul l-a anunatat ca nu e bine...starea ei se schimbase in rau...si din rau in mai rau...fusese iar intubata...si cat am vb cu tati ...facuse primul stop cardicac...am simtit ca o pierd....si asa a fost....la ultimul stop am fost acolo...vedeam tot ce se intampla sub privirea mea...si nu vroiam sa accept....am fost acolo si am putut sa vad ultimile ei clipe...si apoi n-a mai fost nimic...a venit si tati si impreuna ne-am plans minunea....si am mangaiat-o si am pupat-o ca de fiecare data....
Ne-a fost greu sa aceptam dar o pierdusem...si cu ea o parte din mine...
A ramas la spital...a fost hotararea noastra si a cadrelor medicale...si cred ca e mai bine asa...nu as fi putut sa dorm acasa stiid ca ea intrun colt de cimitir( preotul spitalului a zis ca nu exista ritual de inmormantare si ca dupa o rugaciune ne-o da noua si sa facem ce stim cu sicriul).
Azi sunt 3 luni de atunci...trei luni in care nimic nu mai e la fel...in care au fost si zile in care am stat doar in casa dar si zile in care am plecat la spital stiind ca acolo e o parte din mine...
Usor usor cu ajutorul sotului si a celor din jur am reluat activitatea, sunt din nou la munca...si desi am acceptat oarecum situatia am zile in care mor de dor....si ma uit la cer...stiu ca ea e peste tot...si ii vad in norii albi zambetul ei...
Mi-e dor...si doaree...si desi credeam ca timpul va vindeca ranile se pare ca cicatricea ramane....si va fi o viata ... Speram doar ca o sa ne vegheze de acolo de sus si ca ne va trimite un alt bebel care sa ne umple golul lasat de ea...

de **Roxana Lozonschi** pe 3 Oct 2014, ora 10:26

Imi pare nespus de rau.Pentru Miru un buchet mare de flori si un cer plin de stelute colorate.Aici o sa gasesti multă alinare si suport din partea mămicilor.Nu ezita sa scrii aici in casuta voastra ori de cate ori simți nevoia.Te imbratisez cu drag

de **Miruna13** pe 3 Oct 2014, ora 11:10

Buna Roxana! Multumesc pentru cuvintele frumoase! Ma intaresc cu gandul ca acolo unde e ii e bine....desi cel mai bine ar fi fost sa fie in bratele noastre acum.....

de **Roxana Lozonschi** pe 3 Oct 2014, ora 12:35

Din pacate asta e singura consolare pe care o avem aici pe pământ sa ne gândim ca lor acolo sus le este mult mai bine si veghează asupra noastră aici pe pământ .Din pacate cu timpul nu o sa fie mai ușor dar o sa înveți sa trăiești cu gândul si cu durerea, însă o sa o simți pe Miruna tot mai aproape de tine si de sufletul tau.Mie imi place sa cred ca Maja fetița mea este foarte bine acolo sus si are o mulțime de prieteni cu care se joaca si rade.Te imbratisez cu mult drag.

de **GeorgianaR** pe 3 Oct 2014, ora 15:18

O imbratisare mare iti trimit, iar pentru Miruna multe floricele @};-

Sper din suflet sa reusesti sa-ti gasesti linistea, si, cu timpul sa te poti gandi la fetita ta cu zambetul pe buze, nu cu durere in suflet. >:D<

de **monicamuresan** pe 3 Oct 2014, ora 21:33

Draga Roxana, da-mi voie sa iti trimit o calda imbratisare din partea echipei E.M.M.A. si sa te asigur ca iti suntem cu tot sufletul alaturi =((

Am citit povestea Ingerasei tale gingase, iar sufletul imi este plin de durere =((

E atat de trist si doare atat de tare pierderea propriului copil, incat uneori simt ca sunt prea mici cuvintele pentru a exprima ceea ce simtim noi, parintii de Ingeri.
Iti dorim multa liniste sufleteasca si imi doresc ca aici, pe acest Forum, sa gasesti puterea de a inlocui incet, incet durerea din suflet, cu iubirea neconditionata ce o vom purta vesnic pentru Ingerasii nostri. Dorul doare...in timp, dorul doare tot mai tare. Poate ca amintirile care le ai cu ea, te vor ajuta

Pe mine ma ajuta foarte mult...

In calitate de moderator, as vrea sa-ti recomand, cu draga inima, sa citesti articolele de pe site-ul E.M.M.A., adresate mamicilor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame, iar sotului tau ii recomandam articolele adresate taticilor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati. Aceste articole ajuta mult, foarte mult!

Ingerasei tale gingase, Miruna, ii uram Zbor lin si Lumina vesnica si ii trimitem in dar mii de @};-

si

Te

cu caldura sufletelor noastre

si iti dorim multa liniste sufleteasca. Ingerasa va vegheaza si va protejeaza, aveti incredere in puterea ei angelica O:-)

de **Miruna13** pe 3 Oct 2014, ora 22:51

Multumesc dragelor pt primire.... E greu.... Si dorul doare....
Si amintirele dor....
Va imbratisez si eu....zbor lin ingerasilor....
Ps... Inca nu pot si nu stiu ce sa scriu la povestile voastre...cu greu imi gasesc cuvintele!

de **marusika** pe 5 Oct 2014, ora 02:49

Te imbratisez mami de Miruna =((

off, puiut mic de ce a trebuit sa pleci ?
VA doresc pace in suflete si un bebe cat mai curand!

de **Ana-Maria** pe 5 Oct 2014, ora 07:39

Draga mamica de ingeras,

Ai mare dreptate, nu stii ce mai poti sa spui... Te rogi pentru sufletele micilor ingerasi si ascultam ce simtim...
Mie personal mi-a facut mult bine acest forum, mi-am facut destainuiri fara sa fiu judecata sau criticata sau sfatuita "de bine". Spune ce simti si vb cu Miru te aude.
Uneori ce spunem nu are sens, nu are predicat, doar subiect: copilasii nostri...
Te imbratisez cu mult drag si asa cum pot sunt langa tine!
Pentru puiutul tau zbor lin printre norisori!
Doamne ai grija de sufletelele lor mici!

de **Doina** pe 7 Oct 2014, ora 23:04

Te imbratisez...asa cum am fost eu imbratisata cand am intrat prima data aici. Durerea e mare si cuvintele prea fara putere sa exice ce simtim

de **ametzita** pe 9 Oct 2014, ora 23:05

draga mamica de ingeras .....nu-mi gasesc cuvintele...v-am citit povestea trista cu lacrimi siroindu-mi pe obraji....de ce???unde am gresit? cui am gresit?...intrebari fara raspuns.....este foarte greu....si eu cand mi-am pierdut bebelusa am simtit cum ceva in mine s-a rupt si a plecat odata cu ea...si golul este inca acolo....dar am invatat sa traiesc cu acest gol....il mai umplu din cand in cand cu lacrimi amare....cu intrebari fara raspuns,,,,cu acuze la adresa mea si a corpului meu...apoi reapare acel gol imens.....si dorul...dorul creste pe zi ce trece.....au trecut 3 ani ...3 ani pe care nu ma intreba cum i-am dus in spate.....cat de grei...sper sa iti gasesti alinare in ceva si sa te ajute sa inveti sa umpli si golesti acel gol ramas... >:D<

de **Miruna13** pe 12 Oct 2014, ora 22:39

.... Pt voi toate! Incerc sa fiu puternica cat pot... Dar am noptii cand adorm cu lacrimi pe obrajii...si zile cand ascult melodia noastra( poza de album) pe repeat... Si gandul zboara doar la tine.... Oare cum ar fi fost zilele mele daca lucrurile decurgeau normal???? Oare cum ar fi fost viata noastra cu tine????
Nu uita ca te iubimmm multtt!

de **cristina florentina** pe 13 Oct 2014, ora 10:34

Draga mea,sunt alaturi de tine cu sufletul,te >:D<

iar pentru ingerasa ta un buchet mare de @};-

de **Adina-Mihai** pe 15 Oct 2014, ora 08:08

de **Miruna13** pe 20 Oct 2014, ora 19:56

Te port in gand in orice clipa... Si stiu ca si tu ma vegheziii! Retraiesc clipele cu tine... Mi-e dor si doareee!

de **ingerasulGabriela** pe 1 Noi 2014, ora 16:51

imi pare nespus de rau roxana! multa putere sa aveti! ingerasa voastra sa va ocroteasca. povestile noastre seamana putin si iti doresc ca ceea ce urmeaza sa traiti sa semene. chiar daca un alt copil nu umple golul el umple timpul! noi dupa ce acum 4,5 ani am devenit parinti de inger, azi mai avem 2 fetite de 2ani7luni respectiv 5 saptamani. pt a te incuraja sa sti ca 0:-) nostru e nascut la 28s iar fetitele de pe pamant la 38s. ma bucur ca ai gasit acest forum si sper sa te ajute si pe tine

de **Miruna13** pe 5 Dec 2014, ora 19:54

De mult nu am mai scris aici.... Dar stii ca nu te-am uitat...Mami vb zilnic cu tine si despre tine...maine ti-as fi spus La multi ani...te chema si Nicole... Pt ca acum un an in ghete ai venit tu...sper ca acolo in cer o sa ai o petrecere pe cinste... Si soer ca simti ca faci parte din noi... Te iubim ingerasa noastra!

de **caresse** pe 24 Mar 2015, ora 14:51

Miru,daca nu te deranjeaza,as vrea sa trec datele Mirunei-Nicole intr-un loc al ingerasilor viewtopic.php?f=38&t=206&p=110573#p110573 ...sper sanu te superi si sa ma poti ajuta!

Te >:D<