Buna ziua mamici de inger.Ma numesc Nicoleta si am 22 de ani. In ziua de 29.04.2011 am devenit Mama unei fetite pe nume Elena-Cristina care a fost diagnosticata de hidrocefalie congenitala gr.4. As vrea sa stiti povestea mea care am trait-o langa puiul meu, ea a fost singurul si cel mai important din viata mea.Am avut o relatie cu un baiat care am crezut ca va fi bine dar am crezut prost, nu era asa deoarece din motivul ca a aflat ca am ramas insarcinata el m-a luat cu forta sa merg sa fac avort si da am vrut asta dar in acel Moment am simtit ca fetita mea nu voia asta ea parca vorbea din interiorul meu si am cerut medicului sa merg la baie si atunci am inceput sa plang si sa ma intreb ce vina are acest copil? De ce sa fac asta? Si am fugit din maternitate. Am ajuns la centru si am inceput sa ma rog la bunul Dumnezeu sa ma ajute sa fie bine fetita, eu eram in clasa a xII-a .Atunci am fost chemata la un spectacol pentru elevii din seminarul teologic si am cunoscut 2 oameni minunati un preot si sotia lui care au devenit nasii fetitei mele si pentru mine parinti. Aveau mare grija de mine si pui pana cand la un Moment dat trebuia sa mergem la ecograf unde am aflat ca este fetita dar si vestea trista ca va suferi de hidrocefalie congenitala. Am facut recuperari in spitale si o operatie de implantare a unui sunt ventriculo-peritoneal si asa a trait fetita dar toate au inceput cand a inceput sa nu mai faca fata crizelor puternice de Epilepsie care cresteau pe zi ce trece si chiar daca erau controlate si nu facea cateva luni bune, apoi o lua de la capat si munceam degeaba ca de la o criza dadea tot inapoi. Dar am mers inainte pana cand am venit in Germania pentru a lua legatura cu asociatia,care nu ne-a raspuns la e-mail doar dupa moartea ei. Atunci am continuat asa pana in ziua de 22 Decembrie. Era o zi frumoasa se cerea afara la aer la plimbare si mergeam dar cum ajungeam acasa plangea iar. Daca statea afara nu plangea si asa am facut, stateam in curtea casei iar spre seara cand ne-am pregatit de somn a inceput sa faca o criza puternica care a durat mult timp si am chemat salvarea iar ea a devenit moale nu mai reactiona si am asteptat salvarea cand au venit mi-au luat fata si au pus-o pe masa si i-au taiat hainutele de pe ea sa poata sa o ajute iar eu plangeam. Au venit psihologii si m-au sustinut Moral si m-au scos din camera unde au monitorizat-o pe micuta.Am asteptat pana m-au chemat langa ea, crezand ca e bine si ca si-a revenit dar nu, ea a murit. Am luat-o in brate si vorbeam cu ea ca vom merge sa ne plimbam, sa ne jucam si sa cantam, pentru ca i-au placut mereu cantecele de copii.Atunci am stat o ora si ceva cu ea dupa care au venit si mi-au luat-o si nu am mai vazut-o deloc pana la inmormantare, care am facut-o tot in Germania din Motiv ca nu aveam suma de 10 mii de euro sa o aduc in tara. La inmormantare am crezut ca pic cu ea in groapa am lesinat si mi-am revenit dar o strigam mereu Elena,Elena unde esti?
Si de atunci traiesc doar cu amintirile, cu pozele si lucrurile ei. Merg mereu la mormantul ei si fac curat, cant si ii sterg crucita ei. Si stau si ma gandesc ca ea nu ne vrea tristi ca stiu ca ingerasii nostri sunt bine langa Domnul Iisus.
Va imbratisez cu drag, Nicoleta, o mamica de ingeras din 22 Decembrie 2013. Daca vreti sa vedeti poze cu micul meu ingeras Elena Cristina intrati pe pagina mea de Facebook: nico noelle Nicole. O zi binecuvantata si Doamne Ajuta!