Buna seara tuturor mamelor de ingerasi .
In data de 19.11.2013 am devenit si eu mamica unui ingeras . Desi toata sarcina a decurs perfect , la 39 de saptamani atunci cand am mers la maternitate pentru ca eram programata pentru a naste prin cezariana am primit cumplita veste ca bebelusului meu i s-a oprit inimioara . Acest lucru s-a intamplat dupa ce cu doua zile inainte am fost la medic si mi-am vazut baietelul la ecografie si i-am auzit inima . Si acum am in minte sunetul acela puternic . Nimeni nu a stiut sa-mi explice care a fost motivul , dar parca asta nici nu mai conteaza acum . Socul a fost imens si pentru mine si pentru sotul meu , pentru toata familia noastra . Toti il asteptam cu multa dragoste , ii pregatisem camera , hainute si tot ce trebuia pentru ca sa-i fie lui bine .Era un copilas iubit si asteptat de toti , mai ales ca inaintea lui am mai pierdut inca trei sarcini (doua intrerupte la 12 saptamani din cauza unor malformatii si una oprita in evolutie ).
Singura mea consolare este ca am putut sa-l inmormantam si ca pot sa merg mereu la el sa-i aprind lumanari si sa-l plang cat pot de mult .Insa pe de alta parte mi se pare nedrept ca in loc sa cumpar hainute si jucarii cum am visat , acum trebuie sa cumpar doar lumanari si flori.
Durerea noastra este atat de mare , parca nici nu se poate exprima in cuvinte .
Am inceput sa merg la psiholog unde vorbesc despre ce ni s-a intamplat si asta ma ajuta mult , insa simt ca nu pot vorbi cu prietenele mele si cu nimeni altcineva . Am impresia ca ele nu ma inteleg pentru ca nu au trecut prin asa ceva.
Am simtit ca trebuia sa scriu aici despre tragedia mea pentru ca doar voi ,mamicile ingerasilor imi puteti intelege durerea .
Va imbratisez pe toate cu drag !