"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Ideea Biancai de a modifica legislatia in privinta drepturilor parintilor ce au pierdut un copil inainte de nastere, incepe sa se contureze! Vom constitui un "grup de lucru" format din absolventi ai facultatii de drept, care lucreaza in domenii in care au acces la legislatie, sunt familiarizati cu editarea textelor legale, au "intrare" spre organele in drept sa adopte/aplice legile si vom face aceste modificari.
Rugamintea pt. acest topic este de a veni cu idei despre ce drepturi trebuie sa aiba parintii unui copil nascut fara viata, ce obligatii trebuie sa aiba medicii, spitalul, statul vis-a vis de acestia, etc. Orice credeti ca s-ar fi putut face pt. voi, dar nu s-a facut, orice ar fi bine de facut pe viitor, din punct de vedere legal desigur. Ideea cea mai importanta este dreptul de a ti se da copilul si dreptul de a-l inmormanta, indiferent de varsta la care a pierit, sau dupa o anumita varsta gestationala. De asemenea, obligativitatea eliberarii unui certificat de nastere (sau ce nume sa poarte acesta) care sa contina si numele si prenumele copilului. Oricine se pricepe sau are idei, poate participa la elaborarea acestor modificari legislative! Cine stie ce legi reglementeaza astfel de probleme, de asemenea ne poate indica! Va multumesc!
Tot la sugestia Biancai, am cautat in sectiunile "regrete" si "beneficii". Acestea sunt ideile care se desprind: ca nu ti se arata copilul si ca nu ai dreptul sa il iei acasa si apoi nici sa-l inmormantezi. Sa impui prin lege sa ti se arate copilul nu stiu daca este posibil, asta tine mai mult de politica fiecarui spital si trebuie luptat prin alte mijloace pt.schimbarea mentalitatii. Dar sa ti se dea acasa "carne din carnea ta" cred ca e si uman si moral si trebuie sa fie si legal. Eu insa nu ma pot gandi singura la alte situatii care se mai pot ivi si care necesita reglementare, pentru ca nu am trecut printr-o astfel de situatie si de aceea va rog din suflet sa ma ajutati voi!
Raluca, demersul tau vine in intampinarea dorintelor cele mai fierbinti ale mamelor care au pierdut copilasii iubiti si care au ramas cu mari regrete si dupa multi ani in urma aplicarii unor cutume care sunt depasite si care mai mult le provoaca suferinta decat le protejeaza.
Aplicarea aceastei politici prin care i se refuza mamei sa i se arate copilasul, prin care i se refuza dreptul de a-l lua acasa si a-l inmormanta crestineste se dovedeste a fi in defavoarea ei.
Aceste politici, preluate din generatii si generatii de medici, nu mai sunt azi in aceeasi masura potrivite vindecarii sufletesti ale mamelor asa cum, poate, se intampla in trecut. Viata curge altfel, lumea a evoluat spiritual. Toti vedem trecerea prin viata si plecarea in ceruri altfel, poate, decat o vedeau bunicii nostri in trecut. De aceea toate metodele aplicate in spitale in legatura cu aceasta problema ar trebui actualizate si modificate in concordanta cu cerintele sufletelor care trec prin aceste drame.
Daca aceste schimbari nu pot fi implementate prin intelegere, prin adaptare permanenta la vremurile in care traim, atunci, DA, este neaparat necesara o schimbare pe cale legislativa.
Cu siguranta mamele de ingeri sunt mult mai in masura sa-si exprime acest punct de vedere. Am vrut sa-mi arat si eu, prin acest mesaj, solidaritatea fata de efortul tau si al celor care se vor implica in acest demers legislativ si sa-mi ofer ajutorul, daca este nevoie, pentru a concretiza cat mai repede aceste schimbari atat de necesare.
Sport la lucru pe legi! Liliana
Ultima oară modificat de Liliana pe 7 Mar 2009, ora 17:39, modificat de 3 ori în total.
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Multumesc,Liliana! Sensibila ca intotdeauna la cerintele E.M.M.A., ai raspuns atat din solidaritate, cum ai spus, dar si din dorinta pe care am avut-o si eu scriind al doilea mesaj, de a tine subiectul "pe prima pagina" pt. a fi vazut cu usurinta de mame. Inca o data multumesc din suflet!
Multumim pentru implicarea ta in acest proiect... Stiu ca nu e usor si e cale lunga pina acea lege va vedea lumina zilei...
Eu am citit destul de multe pe tema asta, si am gasit chiar un document in franceza care facea comparatie intre legile din 9 tari europene privind drepturile parintilor ai caror copii se nasc fara viata. Banuiesc ca ti-a dat si tie Bianca documentul respectiv, daca nu iti pot trimite si tie tot ce am gasit pe tema asta.
Aici in Franta limita de la care un copil este considerat "viabil" este de 22 sapt de amenorée(20S de sarcina) sau daca depaseste 500 gr. Incepind de la aceasta "limita", parintii au dreptul sa aleaga un prenume, si sa il inregistreze. Aici nu exista certificate de nastere, insa se da un "act de copil nascut fara viata", pe baza caruia parintii pot (daca doresc) sa il inregistreze la Oficiul de stare civila, si sa il inscrie pe livretul de familie. Parintii pot de asemenea sa dispuna de corpul copilului pentru a organiza ceremonia de inmormintare. Aceasta decizie este de asemenea la latitudinea parintilor - daca nu doresc, atunci spitalul se ocupa de corpul micutului. Aici depinde mult de la un oras la altul, de la un spital la altul. Unele spitale recurg la incinerare, insa altele au intelegere cu primaria si micutii au un loc special al lor in cimitirul orasului... Cred ca e important de specificat ca nu trebuie sa fie o obligatie pentru parinti sa organizeze inmormintarea, insa trebuie sa aiba dreptul sa o faca daca doresc. Noi nu ne-am simtit in stare atunci, eram prea debusolati... insa Victor are locsorul lui la cimitir linga ceilalti ingerasi, are placuta cu numele lui... Stiu ca e mai greu sa se puna in practica in Romania astfel de acorduri (spital-primarie-cimitir...), de aceea parintii trebuie sa poata alege.
Mama are dreptul la concediul de maternitate (in Franta e de 16 saptamini in total) - dar tot incepind de la acea limita de 22 sapt. Cred ca acest aspect este foarte important si trebuie sa fie specificat in lege, pentru ca mama are nevoie de timp sa se refaca fizic si psihic inainte de a relua serviciul. Daca doreste sa se intoarca mai repede bineinteles ca poate sa o faca, insa legea ii permite sa beneficieze de aceasta perioada de refacere, avind in vedere ca a fost o nastere, ca a purtat o sarcina...
Cam astea ar fi aspectele cele mai importante. Cu privire la dreptul de a-l vedea pe copil, asta probabil ca e mai greu de specificat prin lege. Aici de obicei moasele incurajeaza mamele sa o faca, nu am auzit sa se fi refuzat unei mame sa isi vada copilul - si am discutat cu multe mamici pe tema asta. Cred ca in Romania mai e mult de "lucru" la capitolul asta - munca de informare si de sensibilizare in maternitati...
Raluca, daca te pot ajuta cu ceva nu ezita... scrie-mi daca vrei sa iti trimit materialele... da-mi adresa ta pe mesaj privat eventual.
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Mi-am mai amintit de ceva... In legatura cu acea "limita"... Anul trecut 3 cupluri de parinti au cerut dreptul de a inregistra copii nascuti inainte de cele 22 saptamini. Au avut cistig de cauza, deci asta inseamna jurisprudenta... si de atunci si alti parinti au facut acest demers. E posibil ca legea si fie modificata in viitor...
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Multumesc mult, Cami! Da, am nevoie de orice materiale pe care le ai, cu aceasta tema, indiferent din ce tara provin si (aproape) in orice limba (nu araba, chineza, rusa ). Apropo, am vazut ca mai sunt fete pe-aici care traiesc in alte tari ale UE. Daca ati putea face rost de ceva reglementari in materie, ar fi super! Si Cami, cei care au obtinut recunoasterea dreptului de a inregistra copiii nascuti sub 22 sapt. presupun ca au facut-o in cadrul unui proces in Franta,nu? Din pacate la noi cutuma(jurisprudenta) nu este izvor de drept, adica nu inseamna nimic precedentul judiciar, in lipsa unor dispozitii legale clare. La noi nu stiu daca a indraznit cineva sa dea in judecata pt. asa-ceva, iar instantele cred ca nici n-ar sti ce sa faca. Inca o data multumesc din suflet!
Ti-am trimis pe mail materialele si am sa iti mai trimit saptamina viitoare ce mai am la servici pe tema asta. Banuiesc ca textele legilor din alte tari ar putea fi o buna sursa de inspiratie, macar un punct de pornire pentru proiectul de lege pentru Romania... Parintii (erau 3 cupluri parca) care au obtinut inregistrarea inainte de acea "limita" de 22 sapt au facut-o in urma unui proces care a durat destul de mult, si verdictul a fost facut public(TV, ziare, etc). Cunosc niste parinti care au facut acest demers ulterior si au obtinut cistig de cauza - fara proces, adresindu-se direct oficiului starii civile daca nu ma insel... deci au putut obtine inregistrarea fetitei lor fara sa fi avut 22 sapt...
Daca te mai pot ajuta cu ceva, nu ezita...
Avind in vedere ca tot ce am gasit e in franceza, si nu am reusit sa traduc tot, poate mai sint printre voluntari vorbitori de franceza care sa ne dea o mina de ajutor in caz de nevoie...(?)
Ultima oară modificat de Cami_Vic pe 9 Mar 2009, ora 11:23, modificat 1 dată în total.
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
ca o mamica trecuta recent prin asa ceva, iata cum as fi vrut eu sa se fi desfasurat lucrurile: 1.asistenta psihologica obligatorie pentru mama si familie. M-am simtit ingrozitor cind toata lumea sarbatorea Nasterea lui Iisus, eu imi plingeam, in spital, copilul mort de doua zile. 2.in spital, rezerve speciale pentru mamicile care cer asa ceva, in care sa nu stea la un loc cu mamicile fericite ca au bebelusii sanatosi si in viata. 3.eventuala semnatura a mamei ca "nu vrea bebelusul" sa fie ceruta dupa cel putin 24 de ore de la eveniment, nu imediat cum iese din anestezie, sub soc si presiune si sub privirile impasibile ale celorlalte cadre medicale si ale celorlalti pacienti. 4.incurajarea mamicilor sa-si vada bebelusii si sa-si ia ramas bun de la ei. Pe moment e foarte dureros, dar dupa ce trece socul, durerea e mult mai mica avind consolarea despartirii. 5.cadre medicale specializate si pe astfel de situatii (medici, asistente). 6.respectarea intimitatii familiei aflate in suferinta. In cazul meu, aflase tot spitalul de situatie. "Noroc" ca era ajunul Craciunului si aveau si alte perocupari. 7.accesul intregii familii la mama si bebelus, nu numai in timpul "programului de vizita" din spital. 8.asistenta psihologica gratuita, la cerere, si dupa iesirea din spital. 9.concediu medical de 60...90 de zile dupa eveniment. Mie nu mi-au ajuns 40 de zile... 10.educarea mamei si a familiei asupra reactiei celor din jur. Mie mi-au prins tare bine si m-au ajutat enorm mesajele primite pe forum. 11.asistenta juridica gratuita, la cerere, asupra situatiei. Este absolut normal ca inainte si in timpul sarcinii nici o mamica nu se gindeste la un asemenea eveniment. 12.inscrierea bebelusului in livretul familiei, la cererea acesteia, fie si pe baza certificatului constatator pentru copilul nascut mort. Din pacate nu-mi dau seama de la ce virsta gestationala ar trebui facute toate astea. As lasa asta la latitudinea mamei si a familiei, pentru ca la pierderea unei sarcini, sint femei care sufera dupa 15 saptamini de sarcina si sint si femei care nu sufera nici macar dupa o nastere la termen...
Cami esti extraordinara! Cu o promtitudine maxima, Cami mi-a trimis ieri si azi jurisprudenta franceza si articole, care au trimiteri si la alte dezbateri pe aceasta tema, sa tot citesti.... Cu traducerea ne descurcam si toate fetele care sunt pe-afara din tara ne pot trimite documente,articole in engleza, franceza, italiana, germana si spaniola. Multumesc Roxana, vom nota si tine cont de toate ideile tale. Noi, lucratorii in ale dreptului, spunem mereu ca legile trebuie facute de practicieni, cei care se confrunta cu situatiile respective. In acest domeniu, din pacate voi, parintii de ingeri sunteti cei care ati trait aceste experiente tragice si ne puteti spune ce simtiti ca ar mai trebui facut. Am vorbit si cu Georgeta Soare, mamica ingerasului Emanuel Nicolae si a inca unui pui micut, si ne vom intalni sa discutam pe aceasta tema pt. ca ea a mai facut ceva demersuri pe la autoritati. Va pup acum, sa ma apuc de citit!
Intradevar, Raluca, orice reglementare trebuie sa cuprinda toate aspectele legiferabile ale unei situatii de viata. Pentru ca legea sa cuprinda toate aspectele in ceea ce le priveste pe mamele de ingeri ar trebui ca ele, inainte de oricine, sa-si exprime punctele de vedere, oricare ar fi acelea.
Voi, dragi mamici de ingerasi, sunteti cele mai in masura sa exprimati problemele pe care le-ati intampinat in perioadele de dinainte sau dupa nastere. Numai voi stiti ce v-a durut cel mai mult in conjunctura tragica a pierderii copilasilor vostri si numai voi va puteti exprima optiunile privind schimbarile pe care le-ati considera potrivite in legislatie, in practica medicala, in organizarea procedurilor specifice acestor situatii.
Roxana, mi-a placut raspunsul tau punctual. Camelia, tu ai fost de la inceput prompta si ai venit imediat cu exemple concrete din Franta. Sunt deosebit de valoroase pentru a putea elabora niste propuneri legislative in concordanta cu legislatia celor mai evoluate tari europene.
Asteptam si alte pareri, alte completari, alte idei. Chiar va rugam sa va exprimati aici pentru ca trebuie sa formulam propunerile legislative in deplina corespondenta cu nevoile reale ale voastre, ale mamelor de ingeri.
Si, in plus, trebuie sa simtim sprijinul vostru in acest demers.
Cu drag, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Buna Ralukut Pentru mine a fost mai greu sa-mi dau cu parerea aici deoarece nu sunt la curent cu legislatia actuala, dar dupa parerea mea personala ar trebui sa se tina cont in legislatie de urmatoarele aspecte: -Incurajarea mamei sa-si vada copilul chiar daca este decedat la nastere. - Salon separat in spital cu mamicile care-si pierd copilul si indrumate de catre un psiholog (care nu trebuie sa lipseasca din nici un spital) -In cazul in care copilul nu are mari sanse de a trai sa fie posibila botezarea lui imediat fara prea multe formalitati. - Concediul de maternitate pentru mama dupa nastere de minim 16 saptamani - Informarea aprofundata de catre medici pentru mamelor care-si pierd copilul cu privirea la starea lor de sanatate si cum pot opri furia laptelui .(aici mare atentie, unii medici ,deoarece vad mamele f deprimate le dau sedative foarte puternice care nu fac bine pentru organismul lor deja slabit). - Medicul sa fie obligat sa informeze corect mama sau pe sotul acesteia de cauza exacta a decesului copilului ca parintii sa stie mai departe ce au de facut in cazul in care vor sa aiba alt copil .(Aici pot sublinia ca multi parinti nu stiu cauza exacta a decesului copilului, in multe cazuri chiar se trece altceva pe fisa copilului decedat si la care nu ai acces tu ca parinte daca copilul nu este luat de catre parinti acasa pentru inmormantare). - Inca mai sunt cazuri in Romania in care saracele mamici nasc cu moasa.O alta masura ar fi ca orice nastere (mai ales in cazurile in care mama are peste 30 ani si este la prima nastere ) sa fie supravegheata de medic, daca medicul pacientei lipseste obligativitatea sa revina medicului de garda. - Fiecare parinte sa aiba posibilitatea sa inregistreze certificat de nastere si certificatul de deces in aceeasi zi daca decesul este la interval scurt de 1-3 zile.(aici va spun din propria experinta ca a trebuit sa merg de 4 ori la registratura pentru aceste certificate. -In cazurile in care copilul se naste deja decedat sa nu fim nevoiti noi ca parinti sa cerem autopsie ca sa aflam cauza decesului daca ei deja stiu de la nastere care a fost cauza. -Daca nasterea copilului a avut loc in afara tarii si decesul a survenit tot intr-un spital in afara tarii si parintii doresc sa-si aduca copilul sa-l inmormanteze aici in Romania ar trebui avut in vedere ca legislatia sa-i ajute sa rezolve acest aspect intr-un timp scurt si fiecare ambasada a Romaniei sa informeze parintii la solicitarea lor de toate documentele care le sunt necesare si sa se implice si cei din Ambasata in cazul in care sunt alte impedimente. Cam acestea sunt aspectele la care m-am gandit deocamdata dar voi reveni si cu altele. Daniela G.
Am uitat un aspect. In vara lui 2008 am discutat cu o asistenta care a lucrat mai multi ani in America care mi-a spus ca in cazul in care un copil moare la nastere din culpa medicului(din cauza medicului) acesta este obligat sa despagubeasca familia respectiva cu o anumita suma de bani care este luata lunar din salariul medicului pentru asigurare.Asa medicii isi dau tot interesul ca sa nu greseasca ca ii doare la buzunar si nu numai.Daca mai stie cineva mai exact despre aceste aspecte care sunt practicate in sistemul de sanatate American as dori sa aflam cat mai multe informatii deoarece doar impunand prin lege o anumita responsabilitate a medicilor vis a vis de pacienti se poate face ceva.
Multumesc Daniela! Observatiile tale sunt foarte pertinente si bine ar fi sa poata fi reglementate toate prin lege. De exemplu, incurajarea mamei sa-si vada bebelusul cred ca tine mai mult de mentalitate si de fiecare medic in parte. Pentru asta ar trebui facuta o campanie prin spitale. Iar cu raspunderea medicilor pt. malpraxis....cred ca poti numara pe degetele de la o mana cati au fost trimisi in judecata si au raspuns material pt. fapta lor ( poate Ciomu ca a fost f. mediatizat). La noi daca nu faci scandal monstru nu te baga nimeni in seama. In alta ordine de idei m-am gandit ca ar mai fi o solutie: sa pornim un proces in fata instantei prin care parintii sa ceara sa li se dea copilul acasa sa-l inmormanteze.Sa fortam instanta sa se pronunte, chiar daca legile nu prevad, dar ar dura f. mult si poate nici n-ar fi rezultatul scontat. Ne gandim, ne gandim...
Multumesc Liliana! Desi si asa faci f. mult pt. organizatie, gasesti intotdeauna timp si cuvintele cele mai potrivite pt. a sprijini si demersurile altora. (si stii ca eu nu folosesc emoticoane, dar nu mai am cum sa-ti multumesc).
Raluca, cu mare drag ma implic in tot ce tine de activitatea EMMA pentru ca incerc sa nu dau doar o jumatate de masura, sa nu ma "tin" agatata doar de unele aspecte. Oriunde pot sa fiu de ajutor, din tot ce stiu si din tot ce sunt in stare sa invat voi pune in practica alaturi de voi astfel incat din toate aceste eforturi comune sa iasa niste rezultate bune.
Ma gandeam ca poate exista in lumea juridica, undeva, o "enciclopedie" a legilor romanesti in vigoare, o impartire pe categorii de interes, astfel incat sa putem gasi, de exemplu, in zona noastra de interes ce legi sunt aplicabile in acest moment : legi care reglementeaza drepturile si obligatiile tuturor partilor implicate (stat, parinti de ingerasi, copii, familie, angajator, institutii civile, etc) in subiectul "maternitate" cu toate aspectele sale.
Am retinut trimiterea facuta de Mirela catre "Legea este 19 din 2000 cu aplicativitate din martie 2001, articolele 121 si 119". Poate mai sunt si alte asemenea legi care, nefiind facute cunoscute opiniei publice in mod sistematic sunt neaplicate si nu produc nici un fel de efecte pozitive, desi poate chiar in acest sens au fost adoptate.
Poate exista cineva in tara asta care sa aiba un astfel de "Nomenclator" al legilor pe categorii de interes si sa ne ajute sa "descoperim" si sa "scoatem de la naftalina" acele reglementari care pot veni in folosul mamelor de ingeri.
Cu siguranta tu, Raluca, alaturi de cei care te ajuta in acest demers meticulos pe care l-ai inceput, veti face lumina in acest hatis legislativ in care mamele de ingeri isi cauta dreptatea, respectarea drepturilor pe care le au sau castigarea acestora.
Spor la lucru !
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Sigur ca exista un astfel de nomenclator, dar contine vreo cateva sute de mii de legi, si desi sunt grupate pe domenii e foarte greu de cautat pt. ca se "ascund" diverse dispozitii pe unde nici nu te astepti. Oricum, multumesc mult pt. sustinere, asta conteaza f. mult!
Buna, Daniela draga! Multumim pentru stirea suuuper. Acum sa se si aplice, si va fi ok, sa speram ca va trece cu bine de toate filtrele si ca va fi legala si aplicata. Te imbratisez, numai bine. si pupici pupaciosi, draga mea. Cu mare drag, Nicoleta!