Draga mea, e prea mult daca spun ca te inteleg? Nu am fost acolo, nu am trait ce ai trait tu,,,poate doar in parte, insa cunosc atat de bine tipul acesta "bolnav" de relatie, in care femeia e pur si simplu inrobita...de durere, frustrare, neputinta, frica, rusine.
In aceasta seara am descoperit topicul si am citit tot, urmeaza sa-l citesc si pe-al Amei.
Ca sa nu uit, iti sugerez sa citesti
Femei care iubesc prea mult, de Robin Norwood, crede-ma ca va fi un pas inainte in procesul vindecarii! E o carte scrisa de o femeie psiholog care a facut terapie cu persoane abuzate ca si tine; te vei descoperi in multe cazuri si vei putea analiza altfel cele petrecute si celu ce urmeaza. Vei vedea ca sentimentele tale, de multe ori contradictorii in ceea ce-l priveste pe...fostul (cum sa-l numesc?) sunt comune tuturor femeilor care au iubit excesiv si au crezut ca ei se vor schimba...Nu te mai admonesta, nu a fost vina ta, dar schimbarea trebuie sa inceapa cu tine...
sa te iubesti in primul rand pe tine! Copilaria mea a fost un cosmar, acum parca nu-mi vine sa cred ca toate alea s-au intamplat. Taica-miu o batea frecvent pe maica-mea, bataie, nu gluma! Odata a lovit-o cu furtunul de la baie, care avea in el o bucata de metal...pana a lesinat si speriindu-se, a bagat-o in cada s-o trezesca si s-o spele de sange. O alerga cu cutitul prin casa, o lovea cu pumnii, o calca in picioare efectiv. Motivele? Ca ea si-a cumparat blugi movi ca de curve, ca a cheltuit banii cumparand perdea, ca l-a imbrobodit ma-sa cu prostii....orice motiv era numai bun s-o pocneasca. Si-acum imi amintesc ca dadeam mereu cu sare prin casa inainte sa apara el. Eu si sor´mea stateam chircite de frica cand trebuia sa apara. Nu, pe noi nu ne-a atins niciodata, m-a muscat o data cand i-am sarit in spate sa-l trag de pe mama. Eram furioasa pe ea ca nu tacea, era guraliva, parca o cauta cu lumanarea, era o metoda de revolta...il sicana. Stateau certati cu lunile.Nu ne mai dadea bani de nimic, manca muncea pt toate trei. L-a dat si-n judecata pt pensiaalimentara, iar el de rusine ca-i oprea pe statulde plata si aflau colegii, a vrut sa demisioneze. Chiar de onomastica sor´mii ne-a dus sa ne faca grupele sanguine sa vada ..cica, daca suntem ale lui! Cand ma trezeam in cate-o dimineata si vorbeau...Doamne, eram in Rai, nu intelegeam misterul de peste noapte! Si tot asa, ani in sir. Mama nu l-a parasit, desi bunica i-a zis sa se desparta si sa o ia cu ea doar pe fata mai mica, nu pe mine
De ce nu a plecat? Pt ca muncea, nu-si permitea sa-si riste serviciul, nu vroia sa plece din casa ei, mereu isi imagina ca el va aduce alta in munca ei, nu suporta gandul.
Undeva in timp lucrurile au luat o cu totul alta turnura. E ceva ce nici eu nu inteleg parca, desi traiesc aievea...Sunt tot impreuna, dar el e alt om! Pare ireal, nu? De vreo 5 ani mama numai munceste, nu-i bai...tata o rasfata ca niciodata altcandva. Nici nu-mi mai amintesc ultima bataie, e pierduta in timp. O singura data, acum vreun an de zile s-a repezit la ea...dar sincer, desi sunt femeie, o spun cinstit: o merita, il tot calca pe coada! Acum, ca roata s-a intors si el s-a schimbat radical, parca pe ea o tenteaza sa-l supuna de-a binelea...are asa, o aroganta, testeaza limitele. In fine, concluzia mea: unii oameni chiar se schimbain bine; motivul:habar n-am. O fi fost rabdarea ei de 25 de ani? devotamentul? iertarea la infinit? toleranta? ca iubirea nu vedeam nicaieri, nici in pumnii lui, nici in urarile ei"denu i-ar mai muri multi inainte!" L-or fi inteleptit anii batranetii? abia a facut 50 de ani...au timp sa redefineasca notiunea de cuplu, de familie...daja au facut-o!
Ce sa zic? e doar un exemplu fericit pe langa altele cateva mii poate nefericite.
Am o prietena, Doamne, frumoasa si desteapta, dar care traieste umilita crancen de-un dobitoc. E trista, mereu e trista, uneori o vad secatuita parca. Efectiv isi creste singura copiii, munceste, mai studiaza...isi ocupa timpul pana la epuizare...cred eu, sa-si amorteasca durerea. Si nu, nu vrea sa schimbe nimic, nu vrea sa lupte, s-a anulat ca femeie...totul pt copiii, pt fetele ei accepta situatia asta...sa isi aiba tatal alaturi. Pacat, ca el nu da doi bani pe nici una dintre ele! Eu stiu ca in sinea ei ea e constienta...ii lipseste curajul!
Fii mai blanda cu tine, tu ai avut curaj si uite: fluturi steagul victoriei! Nimeni nu te mai loveste, nu te injura, nu te umileste, nu-ti stirbeste libertatea si dreptul la fericire, la implinire, la iubire!!!
Inteleg ca esti mama de inger si ca el a profitat si de aceasta situatie tragica ca sa te jigneasca...n-a fost o simpla jignire, ci un pumnal infipt intr-o inima deja sangeranda. Draga mea, multumeste-i Lui Dumnezeu ca te-a ajutat sa te eliberezi...Vindeca sufletul tau prin iertare si retrage-ti privirea dinspre trecut spre viintor, traind intens prezentul acesta minunat in care esti sanatoasa, esti mama, esti o femeie inca tanara, esti un om ce merita mai mult decat putea el oferi. Cum iti iubesti copiii si vrei tot ce-i mai bun pt ei, asa (sau cam asa) iubeste-te si pe tine...daruindu-ti mai mult, si nu asteptand sa primesti de la cineva care n-are nici pt el! IUBIRE, de unde: respectul, intelegerea, admiratia.
Toate astea le spune o femeie care iubeste la randul ei prea mult...
Curaj!
Scris: 23 Oct 2012, ora 20:27
pe fetita ta cea frumoasa din partea mea.
si au trecut si ma uit in oglinda si ma intreb cum am putut sa iubesc desi stiu raspunsul insa tot imi mai pun inca intrebari retorice !!
>- 
apoi incet , mi-am dat seama ca daca eu nu sunt fericita , nici pe cei de langa mine nu-i pot face fericiti !
Barbatul cu care sunt in prezente isi face niste planuri care ma surpinde , placut insa ma surprinde , nu m a asteptam ca atat de curand sa mai pot face ceva cu viata mea intima , sufleteasca , insa omul asta a reusit sa ma faca sa sper , sa visez sa ... iubesc din nou ... incet ... cu rabdare si dragoste ..a vazut ..ca sunt un suflet ranit insa plin de dragoste !!
